(Dez)informarea maselor
Intr-un regim democratic presa si media in general, trebuie sa fie in serviciul guvernatilor, nu al guvernantilor. Puterea guvernului de a cenzura presa a fost abolita pentru ca presa sa fie libera sa cenzureze guvernul. Doar o presa cu adevarat libera poate sa denunte in mod eficient un abuz al guvernului. Printre responsabilitatile unei prese libere cea mai importanta este de a impiedica guvernul sa minta cetatenii! Astazi prin intermediul presei scrise (care este in criza), a televiziunilor, a radioului si in ultimii ani a internetului, opinia publica este tinuta la curent cu ceea ce se intampla pe plan intern si pe plan international. Dar tot prin intermediul mass-mediei opinia publica este dezorientata, manipulata si indusa in eroare. Si bineinteles toate acestea nu in folosul omului de rand!
Un exemplu de cum in interiorul sistemelor democratice realitatea oferita opiniei publice de catre mass-media este fructul unor deliberate si putin transparente strategii de comunicare este oferit de un episod verificat in timpul razboiului contra Irakului lui Saddam Hussein din 2003. Este vorba de cum reusesc anumite agentii specializate in elaborarea, construirea si difuzarea de mesaje si informatii false dar destul de verosimile, sa determine mass-media sa prezinte evenimentele astfel incat sa influenteze in sensul dorit reactiile opiniei publice.
Un procedeu de pe urma caruia au profitat atat regimurile totalitare cat si azi cele democratice, este cel prin care in concubinaj cu mass-media, personaje comune sunt transformate in eroi. Un caz ce a provocat scandal este aventura „soldatului Jessica Lynch”.
Lupta sa eroica, evidentiata de media americana si preluata de cea internationala, capturarea si eliberarea sa de catre puscasii marini, aminteste de un western american. Dar rolul principal nu ii apartine lui John Wayne, ci unei tinere de doar 19 ani. Daca la scenariul de sus mai adaugam si fantasmagoriile sexuale, femeia fiind prizonera unor barbati musulmani, va dati seama ca stirea „a prins” la public. Inventare de posibile violente si abuzuri sexuale asupra tinerei face parte din metoda numita propaganda atrocitatii (atrocity propaganda). Aceasta are ca obietiv demonizarea adversarului, transformarea acestuia in „rau absolut”, deseori chiar gratuit, cu scopul de a indigna opinia publica facand-o sa accepte reactii drastice in numele salvarii drepturilor omului, a civilizatiei, a conceptului de umanitate. Tematicele acestei propagande au fost intotdeauna aceleasi, indiferent de timp si spatiu: victimile sunt mereu persoanele slabe, de obicei femei si copii, care sunt persecutate de inamic intr-un mod excesiv, iar daca pe de o parte sunt evidentiate barbariile inamicului, pe de alta parte astfel de imagini genereaza un sentiment de ura si dorinta de razbunare.
Regia a fost pusa in scena de catre Rendon Group, societate americana de relatii publice care s-a distins in elaborarea de stiri false in timpul primului razboi din Golf.
Rendon Group a fost fondata in 1981 de catre John W. Rendon si Richard H. Rendon. John Rendon, fusese in 1980 responsabil cu agenda electorala a lui Jimmy Carter, iar in 1992 a fost unul din principalii consilieri in campania electorala a lui Bill Clinton. Lui i se datoreaza multe campanii de imagine si de relatii publice asociate primului razboi din Irakdin 1991, demonizarea dictatorului Manuel Noriega prin operatiunea „Juste Cause”, difuzarea in media a unor false stiri pentru a justifica razboiul din Kosovo din 1999. Rendon Group nu lucreaza doar cu Casa Alba, ci si cu Pentagonul, CIA, alte guverne, si cu multinationale precum Bull si AirFrance.
Rendon Group a fost implicata in operatiunea „Desert Storm” primind in 1991 de la guvernul american 23 milioane de dolari pentru o campanie de propaganda prin care se dorea discreditarea lui Saddam Hussein in propria tara. Dupa 11 septembrie 2001, agentia a primit misiunea de a realiza o campanie propagandistica coordonata de Oficul de Influenta Strategica american (Office of Strategic Influence). Rolul acestuia din urma era acela de a oferi elemente informationale, chiar si false daca necesar, mediei straine pentru a influenta opinia publica internationala si factorii de decizie atat in tarile aliate cat si in cele inamice.
Dar sa revenim la scenariul din cazul „soldatului Jessica Lynch”. In acest caz, Rendon Group a coordonat operatiunile de propaganda si imagine, pornind de la formula de tip Steven Spielberg, „salvati soldatul Jessica”. Agentia s-a folosit de marturii anonime pentru a prezenta publicului versiunea in care tanara demonstra un eroism iesit din comun in timpul schimbului de focuri, versiunea culminand cu scoaterea pe piata a unui imn compus special pentru Jessica de catre Eric Horner, intitulat „She is a Hero” (Ea este un erou).
Campania de imagine incepe in primele zile a lui aprilie 2003, cu transmiterea in timpul unei conferinte de presa tinuta de conducerea Comandamentului Central American din Irak, a imaginilor prin care „soldatul Jessica” era salvata de fortele speciale. Complici constient sau nu, au fost colosii mediatici precum Washington Post, care in editia de seara din 2 aprilie, printr-un articol semnat de Susan Schmidt si Vernon Loeb, se afirma: „A luptat pana la moarte” (She was fighting to the death). Pe 3 aprilie New York Times lauda eroismul „soldatului Jessica”. Personajul Jessica Lynch va aparea in ziarele din toata lumea, astfel incat agentia Nexis a constatat ca intre 3 si 20 aprilie 2003 acest nume a aparut in principalele publicatii internationale de 652 ori, pe cand numele lui Paul Wolfowitz, secretarul Apararii Americane a aparut „doar” de 331 ori in acceasi perioada.
Versiunea adevarata iese la iveala cateva luni mai tarziu, total diferita celei oficiale, negarea versiunii oficiala chiar de catre Jessica Lynch si scandalul iscat, neavand nici pe departe ecoul versiunii initiale.
Jessica Lynch a negat in mare parte versiunea construita cu ajutorul lui Rendon Group, ajungand chiar sa acuze Pentagonul ca s-a folosit de ea in scopuri propagandistice.
de Remus Tanasa
Referinte
Democrazia, informazione e guerra:i media e la manipulazione della realta; Massimo Chiais, Milano, 2008.
Menzogna e propaganda. Armi di (dis)informazione di massa; Massimo Chiais, Milano, 2007.