Scurte repere din viața marelui Constantin Brâncuși

CONSTANTIN BRÂNCUȘI

(n. 19 februarie 1876, Hobița, județul Gorj – d. 16 martie 1957, Paris).

Este unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX, a cărui contribuție la revoluționarea viziunii și a limbajului în arta de după 1900 a devenit emblematică, prefigurând Modernismul.

Între 1894 – 1898 este elev la Școala de arte și meserii din Craiova, după care își va continua studiile la Școala Națională de Arte Frumoase București (1898 – 1902).

În perioada 1899 – 1900 Biserica Madona Dudu Craiova și Prefectura Județului Dolj îi acordau tânărului Brâncuși burse de studii, pentru a putea urma cursurile Școlii Naționale de Arte Frumoase din București.

Începe să fie remarcat și primește primele premii: în 1899 obține mențiune de onoare pentru Vittelius, iar în 1901 medalia de bronz pentru Ecorșeul (realizat în colaborare cu profesorul Dimitrie Gerota), lucrări aflate acum în patrimoniul Muzeului de Artă Craiova.

După plecarea la Paris, în 1905 – 1906, obține bursa Ministerului Cultelor și Instrucțiunii publice din România. Astfel se poate înscrie la Ècole Nationale des beaux-arts și este acceptat în atelierul sculptorului Antoine Mercié.

În 1906, expune pentru prima dată la Paris, la Salonul Societății Naționale de Arte Frumoase. Din această perioadă datează ORGOLIU (1905) – prima sculptură turnată în bronz și CAP DE COPIL (1906), lucrări în care se poate observa eliberarea din figurativismul specific perioadei. Varianta în ghips a Orgoliului va fi expusă, în 1906, la Salonul de toamnă de la Paris, urmând ca, în 1907, să fie expus Capul de copil.

Anul 1907 este unul de referință pentru arta lui Brâncuși. Devine pentru o scurtă perioadă elevul lui Auguste Rodin, despărțirea de acesta fiind marcată de cuvintele devenite celebre: „în umbra marilor copaci nu crește nimic”. Este anul în care a sculptat Cumințenia pământului, lucrare expusă în premieră la București, în 1910, la expoziția anuală Tinerimea Artistică.

În 1907 se înregistrează prima achizitie publică a unei lucrări Brâncuși, Pinacoteca statului din București cumpărând Cap de copil ( ghips patinat), aflat acum în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României.

Crează capodopera SĂRUTUL, lucrare iconică, cunoscută în istoria artei ca prima sculptură modernă din lume. Aceasta marchează un punct de răscruce nu doar în creația sa, ci şi în întreaga artă universală, reușind să influenţeze în mod decisiv evoluţia gândirii artistice a secolului XX. Sărutul este piesa de rezistență a colecției și vedeta incontestabilă a oricărei expoziții Brâncuși din lume.

În anul 1909, Pinacoteca statului din București achiziționează Portretul pictorului Dărăscu- ghips patinat (colecția M.N.A.R), iar în 1910 Atanasie Simu cumpăra pentru Muzeul Simu Portretul pictorului Dărăscu- bronz și Somnul- marmură (colecția M.N.A.R.). Aceste date confirmă faptul că în România antebelică a existat un interes evident pentru achiziționarea de opere ale sculptorului, cu mult înainte ca acesta să devină „celebrul Brâncuși” și să intre vreo colectie publică din străinătate. Prin comparație, amintim că Muzeul Național de Artă Modernă din Paris cumpăra, abia în 1946, trei lucrări: Muza adormită, Cocoșul, Foca.

Din aceeași perioadă datează lucrarea TORS (Coapsa), executată în mamură și considerată ultima sa operă de factură „clasică”.

În anul 1913 are loc Expoziția Internațională de Artă Modernă cunoscută ca Armory Show, unde sunt expuse 1600 piese de: Ingres, Delacroix, Courbet, Cezanne, Gauguin, Manet, Degas, Lautrec, Matisse, Kandinsky, Rodin, Bourdelle, Duchamp, Brâncuși ș.a. Brâncuși va prezenta aici cinci piese: Sărutul, Muză, Muza adormită, Domnișoara Pogany (ghipsuri) și Tors- marmură (1912). Armory Show are un ecou extraordinar și se va redeschide la The Art Institute Chicago, unde studenții ies în stradă să protesteze și vor să ardă portretele lui Brâncuși, Matisse și Walter Pach, considerați exponenți ai avangardei decadente.

Muzeul are în patrimoniu o copie a DOMNIŞOAREI POGANY- faimoasa sculptură care a stârnit reacții controversate la New York și continuă, încă, să uimească privitorii.

Muzeul de Artă Craiova este unul dintre primele muzee din lume care a deținut o colecție de opere Brâncuși. În 1943, în Palatul Jean Mihail, se deschidea, după modelul expozițiilor universale, un eveniment de mare anvergură în epocă, „Săptămâna Olteniei”, unde au fost prezentate și trei opere de Constantin Brâncuși: Orgoliu, Cap de copil, Sărutul.

Colecţia de la Craiova reflectă o etapă foarte interesantă în definirea artei care avea să îi aducă prestigiu lui Brâncuși. Traversând perioada de început, în care artistul își conturează traseul de la un figurativism de factură rodiniană, până la momentul de apogeu, din 1907, în care concepțiile sale estetice depășesc contemporaneitatea, aici se află sâmburele și chintesența artei moderne.

Un tur virtual al Colecției Muzeului de Artă Craiova poate fi vizionat aici