Hannah Arendt despre termenul de refugiat şi cel de emigrant
În momente de agitaţie şi nesiguranţă europeană în ceea ce priveşte problema numărului de refugiaţi din Siria care ajung să ceară ajutor statelor UE, pe un fundal de escaladare a limbajelor extremiste, cînd tot mai multe voci creează confuzie şi agitaţie, lansînd scenarii apocaliptice despre ce ar urma să i se întîmple Europei dacă ar prelua chiar şi 0,2% raportat la populaţia europeană, o clarificare lucidă a termenilor este mai mult decît necesară. Astfel, descoperirea în arhivele Radio Bremen a unei înregistrări din anul 1958 cu Hannah Arendt pronunţîndu-se exact în legătură cu această problematică este o adevărată sărbătoare a inteligenţei şi a culturii europene.
În 1958, Hannah Arendt a fost invitată în studiourile Radio Bremen, unde a purtat un dialog cu redactorul Lutz Besch pe tema emigraţiei, migraţiei şi a refugiaţilor. Dialogul a fost pentru prima dată „on air“ în 1959. Michael Augustin, scriitor şi redactor la Nordwestradio (Radio Bremen/NDR) l-a descoperit şi a prezentat un fragment din el, pe 14 septembrie 2015, în emisiunea sa, intitulată „Tägliche Fundsachen mit Michael Augustin“ („Lucruri găsite zilnic cu Michael Augustin“). Prezentăm în rîndurile de mai jos fragmentul din acea conversaţie, fragment care continuă să fie actual şi în anul 2015:
Hannah Arendt: Vedeţi dumneavoastră, domnule Besch, această emigraţie nu a fost, de fapt, chiar emigraţie, ea a devenit emigraţie abia pe parcurs. Sigur, vă puteţi da seama că în anii ’20 şi pînă în 1933, din cauza problemelor economice din Germania, un mare număr de tineri intelectuali germani au emigrat în America pentru a găsi noi posibilităţi de supravieţuire. Pe aceştia i-aş numi emigranţi şi acest fenomen se petrece şi acum. Din 1933 însă, nu mai putem vorbi de emigranţi, ci de refugiaţi. Diferenţa este enormă.
Lutz Besch: Dumneavoastră afirmaţi că există o diferenţă între cei doi termeni: „emigrant“ şi „refugiat“.
Hannah Arendt: Da, iar diferenţa este una foarte simplă. Un refugiat pleacă dintr-o ţară în alta, de la o săptămînă sau lună la alta, în cel mai bun caz pentru că trebuie, pentru că nu are de ales. Un refugiat nu îşi poate planifica traseul şi nici alege ţara în care va ajunge. În cazul emigranţilor, ei îşi aleg ţara în care decid să se mute pentru că acolo doresc pur şi simplu să ajungă. Refugiaţii părăsesc o ţară, pleacă dintr-o anume ţară fără să ştie unde pot ajunge… (Sursa: Observator Cultural, nr. 790)