Caragiale, nici nu ştii cât de mic începi să fii!

Caragiale, nici nu ştii cât de mic începi să fii!

by -
0 1243

În sfârşit, după aventura tragic grotescă a lui Caragiale – ,,statuá” semnată Constantin Baraschi – legat fedeleş cu frânghii şi feleştoace chiar şi peste gură – cum se vede şi pe frontispiciul revistei noastre de la primul număr – „umflat”, în urma unui hotărât semn suveran, de către un penibil fost ministru al culturii – altfel autor mediocru al unei partituri muzicale inspirate de una dintre operele celebrei trilogii satirice – spânzurat de cap atârnat de aripa de fier a unei macarale înalte şi purtat într-un zbor coşmaresc deasupra oraşului încă aţipit până a fi depus în scuarul unei foste mahalale spre deliciul pechinezilor aurii care îi şi udau voios soclul burghez, purtaţi în lesă de mătrăcucile pensionare ale uliţelor – se părea că, aşa cum se spunea în primul rând al unui roman al epocii, „descreierarea pusese stăpânire pe Bucureşti“.

Urbea şi începuse să fiarbă sub delirul şi năvala asurzitoare a geamparalelor venind dezlănţuite dinspre pustiul de răsărit al Bărăganului. Urmase răsturnarea cu curul în sus a tuturor ierarhiilor pe topoganul istoriei, transformarea oratorilor în limbuţi ai tribunelor parlamentare, îmbogăţiţii peste noapte în modele unice de succes şi umilirea „pulimii” rămasă să caşte gura nehotărâtă între uimire îngrijorată şi veselie tâmpă la un iarmaroc al promisiunilor politicianiste, uitate a doua zi fără nici o ruşine, încât ce fusese satira corozivă a mascaradei electorale din Scrisoarea pierdută, denunţarea adulterului, chiar dacă mai ales comică, din Noaptea furtunoasă şi promiscuitatea păruielii revoluţionarelor de la Ploieşti şi ameninţarea acestora cu sticla cu „vitrion” din D‘ale Carnavalului îşi pierduseră obiectul, ajungând voioase colocviale săgeţi faţă de grotescul feroce al carnagiului unei biete vite slăbănoage jupuită de viu, închipuind tabloul la zi al „soţietăţii Concordia Română” întemeiată acum de o clasă politică mândră că ,,Eurrropa’‘ avea ce să vadă!!!

Aşa s-a pipernicit supt actualele vremi opera lui Caragiale încât, deşi mai credeam că nu vom ieşi din paginile marelui scriitor încă o sută de ani de acum încolo, aceste pagini au început să se dovedească neputincios neîncăpătoare faţă de prea plinul lăcomiei gurilor nesătule şi înghesuite la o pomană fără sfârşit, bucuroase să-l şi firitisească pe răposat, cu lăutarii cântându-i ca la nunţi şi la botezuri în zori când mesenii au căzut la datorie cu capetele pe masa plină de sticle goale şi rămăşiţe de pui fripţi „Deşteaptă-te române“!

autor: Dinu Sararu

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale romanesti

(Visited 355 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.