Statutul instrucţiunii publice

Nivelul instrucţiunii publice indică starea de civilizaţie a unui popor. Progresele modernităţii au fost firesc determinate de alinierea cetăţenilor români pe acest plan al Europei luminate prin legea din 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza. Spre sfârşitul secolului de constituire a statului modern a intervenit, întregitoare şi creativă, legislaţia lui Spiru Haret, întregind procesul de înaintare şi reformă din vremea înţeleptului şi echilibratului rege Carol I. Aşa au fost constituite bazele temeinice pentru ceea ce avea să fie învăţământul românesc în cursul veacului următor.

 Cu toate traumele prin care a trecut societatea românească, la mijlocul şi în a doua jumătate a secolului al XX-lea, instrucţiunea publică s-a menţinut, prin rezultatele ei, la parametrii necesari. Cotitura decisivă din decembrie 1989 a avut fireşti consecinţe, pozitive, dar şi unele neaşteptate, creatoare de îngrijorări!

Libertatea este plină de lumini, dar ruperea zăgazurilor poate duce uneori la consecinţe supărătoare. Tineretul a reluat calea pregătirii sale la nivelul cel mai înalt în universităţi de prestigiu ale lumii, dar în noua situaţie, când societatea nu este deplin organizată şi tranziţia s-a dovedit nesfârşită şi cu racile profunde, o bună parte a ales părăsirea ţării, la sfârşitul perioadei de studii, cu consecinţe grave pentrurenaşterea României. Cu un veac în urmă, nici n-ar fi fost de închipuit un atare proces. Paşoptiştii, exceptând cei decedaţi în exil, s-au reîntors cu toţii în patrie pentru a o sluji.

Dar acestei situaţii interne i se mai adaugă una, având un caracter general: procesul extraordinarelor mutaţii care au loc pe multiple planuri în condiţiile dezvoltării extraordinare a informaticii. Trăim cu toţii într-o lume a computerelor şi a globalizării. Internetul a ajuns stăpânul – din păcate exclusiv – al multora. Evident lumea este totodată în curs de reaşezare geopolitică prin progresele uneori surprinzătoare ale unor puteri şi prin treptata dar evidenta restrângere a funcţiei Europei, cândva regina lumii!

Procesul mondializării este în plină desfăşurare, în condiţiile unei întreceri inegale între naţiunile planetei. Nu poate fi evitată cohabitarea globalizantă, căci o izolare ar fi nocivă şi de neînchipuit, dar totodată simţim cum regulile jocului nu sunt egale. Nemuritoarele principii din 1789 sunt uitate de cei mai puternici şi trecerea pe un plan secund şi marginalizarea nefirească a celor mai slabi ne afectează.

 În această situaţie, instrucţiunea publică bine îndrumată oferă o cale de înzestrare a cetăţenilor ţării cu o zestre culturală şi spirituală care să-i facă nu doar competitivi, dar să-i ajute chiar să se afirme faţă de ceilalalţi. Fără îndoială, acest lucru presupune însă temeinica redresare a procesului de învăţământ, ca sarcină prioritară a unei bune guvernări, chiar cu sacrificii materiale.

Dar mai trebuie realizat un lucru esenţial: conştientizarea naţională a tinerilor, dotarea lor cu această trăsătură esenţială a celor care timp de mai bine de un secol au construit România modernă.

 Este datoria şcolii, dar şi a fiecărei familii să contribuie la acest proces necesar României, dar şi fiecărui fiu al ei.

 Oricum, instrucţiunea publică este o pârghie esenţială a rezidirii ţării şi a integrării ei, optime şi eficiente, în Europa şi în lume.

autor: acad. Dan Berindei

sursa: Revista Clipa