Basarabeanul Dionisie Bădărău unul din aşii serviciilor secrete româneşti (I)

Basarabeanul Dionisie Bădărău unul din aşii serviciilor secrete româneşti (I)

by -
4 1022

Participarea Armatei române la războiul Germaniei împotriva Uniunii Sovietice (1941-1945), a urmărit eliberarea teritoriilor Basarabiei şi a nordului Bucovinei, ocupate de sovietici în vara anului 1940. Campania militară pentru unităţile române a continuat şi la est de Nistru, în vederea zdrobirii totale a inamicului. Pe tot acest parcurs, informaţiile necesare planificării şi desfăşurării operaţiunilor militare, au fost procurate şi furnizate de câteva structuri informative româneşti, plasate pe Frontul de est.
Unul din cele mai importante servicii era Centrul de Informaţii „H”, specializat în activităţi informative şi contrainformative, aparţinând Secţiei a II-a a Marelui Stat Major al Armatei române, iar pe front, cea mai îndelungată perioadă, s-a aflat în subordinele Armatei a III-a române. Deoarece activităţile de culegere a informaţiilor necesitau cunoaşterea limbilor rusă şi ucraineană, Centrul a fost încadrat, în mare parte, cu originari din Basarabia, Bucovina şi Transnistria. Şeful Centrului era basarabeanul Dionisie Bădărău – unul din aşii serviciilor speciale româneşti – despre care vom vorbi în continuare.

S-a născut la 18 octombrie 1897, în satul Cremenea, com. Stoicani, jud. Soroca, în familia lui Ifim şi Pelaghia Bădărău. Încă până la Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), la 9 februarie 1918, a fost primit în cadrele Armatei române, cu recunoaşterea gradului de sublocotenent, avut în Armata ţaristă. S-a dedicat activităţilor informative, avansând până la funcţia de şef al Centrului de Informaţii „A” de la Cernăuţi, al Serviciului Secret de Informaţii al Armatei române (S.S.I.A.R.), condus de remarcabilul Mihail Moruzov. A fost un ofiţer de informaţii extrem de indicat pe graniţa româno-sovieto-poloneză, căci cunoştea specificul rusesc, fiind născut în graniţele Imperiului ţarist şi făcând şi armata la ruşi. Cunoştea limbile rusă şi ucraineană. În iunie 1940, în urma anexării Basarabiei şi a nordului Bucovinei de către U.R.S.S., cele două centre informative ale Armatei române de pe graniţa de est – „A” de la Cernăuţi şi „B” de la Chişinău – s-au evacuat în dreapta Prutului. Au revenit exact peste un an de zile, în urma campaniei eliberatoare a Armatei române. Chiar din prima zi a reinstalării la Cernăuţi, colaboratorii Centrului „A” au luat măsuri pentru identificarea propriilor agenţi, trimişi în 1940/1941 cu misiuni în U.R.S.S. şi care nu s-au reîntors, precum şi a colaboratorilor localnici şi a celor rămaşi pe loc ai serviciului de spionaj sovietic. Au fost identificaţi mai mulţi agenţi (sau presupuşi agenţi) sovietici. O parte din ei au fost lăsaţi în libertate pentru a fi exploataţi informativ de Centru. Astfel, evreul Herdan din Cernăuţi, bănuit a fi agent sovietic şi comunist, a fost lăsat „liber” ca să identifice şi să comunice Centrului unde se ascundeau cei, care pe timpul regimului sovietic s-au manifestat contra intereselor Statului român şi au servit regimul de ocupaţie. Pentru a nu fi stingherit în executarea misiunii sale, i s-a dat o „dovadă” în care se specifica că, se află la dispoziţia Centrului „A”, în interesul cercetărilor. Deoarece autorităţile civile de la Cernăuţi nu au fost informate despre această misiune discretă, „eliberarea” lui Herdan a stârnit un adevărat scandal. În a doua jumătate a lunii iulie 1941, Alexandru Rioşanu, Împuternicitul Generalului Antonescu pentru administrarea Bucovinei eliberate, scria pe adresa Preşedinţiei Consiliului de Miniştri următoarele: „Vă rugăm nu mai permiteţi venirea în Bucovina a Maiorului Bădărău. Domnia Sa a pus în libertate pe comunistul Herdan, eliberându-i un bilet scris”. Situaţia a fost clarificată puţin mai târziu chiar de maiorul D. Bădărău, care a explicat că „eliberarea” lui Herdan s-a făcut exclusiv în interes de serviciu, iar învinuirile ce i s-au adus sunt nefondate.

Acest scandal a izbucnit în timpul când D. Bădărău lipsea din Cernăuţi. Era plecat în interes de serviciu la Botoşani, de unde nu a mai revenit la postul său din capitala Bucovinei. Nu s-a reîntors la post, nu din cauza intervenţiilor lui Al. Rioşanu la Bucureşti, ci deoarece a fost necesar într-o altă funcţie – la 18 iulie 1941, a primit ordin să se ocupe de organizarea şi conducerea Centrului de Informaţii „H” al Marelui Stat Major al Armatei române. Acesta urma să fie un eşalon mobil, care va însoţi unităţile militare române pe front, fiind abilitat cu misiuni de asistenţă informativă şi contrainformativă pentru acestea. A mai fost cunoscut pe front sub denumirea de „Biroul Lt. Colonel Dionisie Bădărău” sau „Detaşamentul Lt. Colonel Dionisie Bădărău” (denumirea de „Detaşament” o găsim în anul 1944, când a fost transformat în unitate operativă). La conducerea Centrul „H”, Dionisie Bădărău s-a aflat pe parcursul întregii campanii antisovietice, activând la est de Nistru şi Bug, în Crimeea şi în regiunile din apropierea Caucazului, iar în faza finală a războiului în Transnistria şi Basarabia, reuşind să obţină informaţii valoroase, necesare comandamentelor române şi germane, referitoare la: Armata sovietică, ungară, germană şi română, starea de spirit a populaţiei civile din Ucraina, Crimeea, Kuban, situaţia din alte regiuni ale Uniunii Sovietice şi România, etc. La 20 iulie 1941, maiorul D. Bădărău şi ajutorul său, căpitanul O. Prodan, se aflau la Lipnic, jud. Soroca. Erau în desfăşurare ultimele preparative pentru organizarea Centrului „H”, după care au urmat activităţile din nordul Transnistriei.

La 4 noiembrie 1941, Comandamentul Armatei a III-a a fost scos din operaţiile de la Nord de Marea Azov şi dus la Tiraspol, unde a luat în subordine marile unităţi care asigurau securitatea teritoriului dintre Nistru şi Nipru. Centrul „H” a fost retras şi el de pe front şi încadrat în Centrul de Informaţii „A”, aflat la Cernăuţi. Doar acum maiorul D. Bădărău revenise la Cernăuţi, preluând conducerea centrului de informaţii de acolo. Continuarea operaţiunilor militare contra Armatei sovietice, a necesitat intensificarea eforturilor informative. Aşa că, la 25 aprilie 1942, Marele Stat Major a emis Instrucţiunile pentru organizarea şi funcţionarea Centrului „Н”, conform cărora, Centrul se reorganiza începând cu data de 1 mai 1942, la Cernăuţi, prin dedublarea Centrului de Informaţii „A”, urmând a fi ataşat Comandamentului Corpului 6 Armată, „ca organ specializat în informaţii, privind Rusia Sovietică”.

După această remobilizare, zona de acoperire a Centrului de Informaţii „H” a devenit mult mai vastă decât în trecut, creându-se subcentre informative plasate în sectoare unde nevoile operative o cereau. A crescut şi numărul funcţionarilor, D. Bădărău avându-i în subordine pe: maiorul Theodor M. Botezatu (zis Izvoreanu), şef de subcentru; maiorul în rezervă Dumitru Bogos, şef de subcentru, fost şef al Statului major al armatei Republicii Moldoveneşti (1917-1918), fost prefect de Lăpuşna (1918-1920), fost Secretar general al Internelor în Basarabia (1921) şi ministru al Basarabiei (1922), fost primar al municipiului Chişinău (1931-1934) şi deputat în trei legislaturi în Parlamentul României; maiorul Ştefan I. Velescu, ajutor al şefului Centrului „H”; maiorul în rezervă Ştefan Berechet, şef de subcentru, profesor universitar (la Universitatea din Iaşi), doctor în litere şi drept, reputat teolog român; maiorul Vasile Patriche, şef de subcentru; căpitanul Onisifor M. Prodan, ajutor al şefului Centrului „H”, şef de subcentru; căpitanul Boris Manole, şef de subcentru; căpitanul Grigore Cononovici, ajutor, apoi şef de subcentru; căpitanul în rezervă Emil Popp, fost şef al Subcentrului Soroca al Centrului „B” (1941), apoi ajutor al şefului Centrului „H”, şef de subcentru al Centrului „H”; căpitanul Boris Erhan, ajutor şi şef de subcentru; căpitan Leonida Petrescu, şef de subcentru; sublocotenentul în rezervă Roman Biscup, şef de subcentru, translator de limbă rusă, profesor de istorie; sublocotenentul în rezervă Clipa Alexe Dimitriu, ajutor de subcentru; sublocotenentul în rezervă Stan Cucu, ajutor de subcentru, profesor de istorie, etc., etc. (o bună parte dintre ei fiind de origine basarabeană şi bucovineană).

În cadrul Centrului „H”, D. Bădărău a impus o atmosferă camaraderească, însă domnea o ordine strictă, orice abatere fiind pedepsită; la 30 iulie 1942, lt.-colonelul D. Bădărău îi făcea cunoscut submaistrului militar Constantin Neculcea, „că vă pedepsesc cu două zile închisoare, pentru motivul că a-ţi fost găsit în ţinută necuviincioasă în timpul programului [de lucru – n.a.]”; la 28 martie 1944, D. Bădărău a dispus prin rezoluţie: „Pedepsesc pe Caporalul Ciorbea cu 25 lovituri [pentru că a pierdut actele de bord ale maşini de serviciu pe care o conducea – n.a.]. Ordin Maiorului Bogos să execute pedeapsa conform instrucţiunilor (în prezenţa medicului)”; la 11 iunie 1943, şeful Centrului „H” a înaintat garnizoanei Simferopol pe sergentul major Mircea Boiengiu, spre a executa o pedeapsă de 4 zile închisoare, „pentru faptul de răspuns obraznic şi neexecutare de ordine”. Centrul „H”, înaintând odată cu armatele de operaţiuni spre est, a avut mai multe sedii în oraşele cucerite, dar în fiecare, pe hol, era afişat un „Aviz”, care anunţa că, „Informaţiuni în legătură cu serviciul se va cere numai subsemnatului sau ajutorului. Nu ţineţi personalul de vorbă, pentru a nu-l expune la pedeapsă. Şeful Detaşamentului Lt. Colonel /ss/ D. Bădărău”.

Salariul colaboratorilor Centrului „H” varia (în dependenţă de funcţie şi misiunile avute) între 1.500-12.000 lei în mai 1943 şi a crescut odată cu inflaţia la 3.000-15.000 lei în iunie 1944. După cum reiese din unele documente, D. Bădărău primea în afara salariului şi o alocaţie de refugiat din Basarabia din 1940. În afara salariului, personalul Centrului primea lunar drepturi la ţigări „Mareşal Antonescu” (câte 620 ţigări pe lună; ostaşii nefumători primeau drepturile de tutun în bani), drepturi la săpun (câte 200 gr.), rom (între 0,5-1 litru), ciocolată (între 2 şi 5 buc.); mai rar lămpi electrice cu dinam, efecte, etc. Doar ofiţerii şi subofiţerii puteau procura băuturi alcoolice.

În teritoriul sovietic cucerit, Centrul „H” a reuşit să recruteze mai mulţi agenţi-informatori şi să creeze o bună reţea informativă. Printre aceşti agenţi erau: Asan Ametovici Abdurametov (numele conspirativ – „Asfadurov”), Inestulo Mohametjanovici Angalacev, Kanafia Mohametjanovici Angalacev, Liuba Nikolaevna Lombroza, Valentina Nikolaevna Ivakina, Alexandra Ivanovna Alenikova, Nadejda Nikiforovna Znakovskaia ş.a. Ei întocmeau rapoartele sale în limba rusă. Tot ruseşte semnau şi în bonurile de primire a salariului. Erau remuneraţi în mărci germane de ocupaţie, dar în afară de aceasta, primeau alimente şi erau scutiţi de muncile obligatorii impuse de autorităţile germane.

În primăvara-vara anului 1943, se făceau mari cheltuieli pentru misiuni externe în regiunea Taman. Către luna mai 1943, în folosul Centrului „H” activau agenţii externi Rotundu, Zaiţ (Nr. 13 A.E.) şi Otto (Nr. 11 E.N.), iar în luna august se alătură şi Motîleok (Nr. 15 H.E.). Acţiunea contrainformativă era desfăşurată de agenţii Leon, Osman (Nr. 302 B.E.), Morosov, Asan, Nicolae Engalîkov, Anatolie Engalîkov şi Petre Mihailov (Nr. 3 I.H.). În luna iunie 1943, în acţiunea contrainformativă, în afara agenţilor sus menţionaţi, s-a mai implicat Colea Nicolaev (Nr. 5 I.H.), Anatolie Egorov (Nr. 7 I.H.), Alexandru Asfadurov (Nr. 1 I.H.) şi Ialta (Nr. 13 I.H.). În această lună s-au depus eforturi pentru cercetarea unei organizaţii subversive descoperite în Crimeea. În regiunea Simferopoln – Feodosia, în iunie 1943, acţiona agentul A. Gluşcenco. În august a activa agenta Leonida (Nr. 17 H.I.). Către luna octombrie 1943, cheltuielile informative vizează în special regiunea Melitopol.

La sfârşitul lunii noiembrie 1942, lt.-colonelul D. Bădărău a avut de suferit de pe urma unui accident rutier (produs pe timp de noapte, când luminozitatea era scăzută din cauza obligativităţii camuflării luminilor), iar la 1 decembrie 1942, a fost dus pentru îngrijiri la Kamensk (tot corpul îi era contuzionat). La scurt timp starea lui s-a agravat, medicul colonel Manu dispunând în dimineaţa zilei de 5 decembrie, internarea lui în spital pentru investigaţii. Avea dureri de cap şi o febră de aproape 40 grade Celsius. Lt.-colonelul a rugat să nu fie înştiinţată familia aflată la Cernăuţi. La 14 decembrie, D. Bădărău a luat un concediu de 30 zile şi a plecat la Cernăuţi pentru refacere completă. Conducerea Centrului, potrivit dispoziţiilor Secţiei a II-a, a fost preluată de căpitanul Onisifor Prodan. Cât timp s-a aflat la Cernăuţi, colegii de la Centru se interesau în permanenţă de starea sănătăţii lui şi-l rugau să le comunice familiilor lor că, „noi toţi suntem sănătoşi”.

autor : Pavel Moraru

sursa : http://www.ax.md

(Visited 364 times, 1 visits today)

4 COMMENTS

  1. sunt nepotul maiorului Vasile Patrichi si sunt mandru ca unii romani au stiut sa se opuna hidrei bolsevice.
    Dumnezeu sa ii aiba in paza ca au fost adevaratii eroi.
    A facut 18 ani de temnita comunista

  2. Ma bucur enorm de mult sa citesc asemenea articole despre virtutea si profesionalismul unui militar romin de cariera,care a facut mari servicii Armatei Romine si in final Romaniei,va ramine vesnic in memoria poporului Romin si in Istoria Nationala,cinste si onoare urmasilor lui care cu siguranta au mostenit virtutea inaintasului lor.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.