A trecut la Domnul parintele Adrian Fageteanu. ARTICOL: Parintele Adrian Fageteanu, marturisitorul....

A trecut la Domnul parintele Adrian Fageteanu. ARTICOL: Parintele Adrian Fageteanu, marturisitorul. Un mare duhovnic vazut prin ochii Securitatii

by -
7 878

Parintele Adrian a trecut la Domnul astazi, 27 septembrie, in jurul orelor 19.30, la spitalul bucurestean la care era internat de ceva timp, in urma unei suferinte indelungate. Ar fi implinit 99 de ani pe 16 noiembrie.

Maine, trupul neinsufleţit ar urma sa fie condus la Manastirea Lainici, dar se incearca intai aducerea sa la Man. Antim, probabil in jurul pranzului, iar sambata, la ora 12.00, va fi inhumat.

Parintele Adrian Fageteanu, marturisitorul. Un mare duhovnic vazut prin ochii Securitatii

Cu ocazia unei conferinte, la care am avut placerea sa particip, un tânar studiosum, de altfel foarte inteligent si capabil, a realizat o halucinanta incursiune a presupuselor relatii existente între legionarism si Biserica Ortodoxa, din perioada interbelica si pâna în zilele noastre, acreditând ideea ca azi, prin biserica, mai ales prin monahi, s-ar produce o recuperare a spiritului legionar, nationalist, antieuropean si antiecumenic.

 

În sprijinul argumentatiei sale, el amesteca de-a valma numele diverselor grupuscule de azi care se pretind legionare cu ale unor pseudomonahi care, în opinia mea, prezinta grave tulburari mentale, dar si cu personalitati duhovnicesti de prim rang, precum Arsenie Papacioc, Justin Pârvu sau Adrian Fageteanu, cunoscuti pentru faptul ca în tinerete au avut de-a face, într-un fel sau altul, cu miscarea legionara. Ei erau prezenti în acest amestec heteroclit tocmai ca sa confere legitimitate tezei conform careia „batrânii” legionari, deveniti monahi, sub masca religiei, predau faclia legionarismului tinerei generatii. Faptul aminteste izbitor de tehnicile Securitatii de a crea grupuri criminale, pe baza motivului ca în rândurile acestora s-ar afla legionari, chiar daca acestia se dezisesera de miscare, nu facusera nimic care sa justifice arestarea sau mai fusesera condamnati pentru fapte pentru care Securitatea acum îi aresta din nou.

Coctailul expus de tânarul istoric are si o alta miza. Prin oferirea unei explicatii extrem de subrede asa-zisului conflict existent între „traditionalistii” si „ecumenistii” din Biserica Ortodoxa Româna (pun notiunile în ghilimele deoarece personal cred ca grupurile care-si aroga aceste denumiri nu sunt pur si simplu aparatorii acestor concepte). Chipurile, lupta împotriva „ecumenistilor” este dusa de acesti calugari legionari, calitatea lor de legionari (deci nationalisti îngusti) oferind o circumstanta agravanta care face criminal „traditionalismul” si justifica orice fel de actiune represiva împotriva celor care apara aceasta idee.

În fapt, cei ce se opun ideii ecumenice nu sunt mai diferiti de parintii athoniti din veacul al XIV-lea care luptau împotriva unirii cu Roma, dar poate si acestia erau protolegionari. Nu voi insista mai mult asupra acestor aspecte, extrem de controversate, care reclama o examinare atenta. Revin la lista lipsita de relevanta a acelor „legionari” enumerati de tânarul meu confrate. Si spun, cum am facut si cu alta ocazie, pentru cei ce considera simplul nume de legionar un stigmat din cele mai rusinoase, ce marcheaza întreaga existenta a unui om, ca destinul fiecarei persoane care a avut un trecut legionar trebuie discutat în mod separat si ca trebuie sa evitam abordari de genul celor facute de Securitate, mai ales în cazul în care vorbim de oameni care au intrat mai apoi în cinul monahal. Cu câteva numere mai înainte am oferit exemplul parintelui Arsenie Papacioc, care, desi cu o tinerete politica tumultoasa, odata intrat în rândul monahilor a avut o existenta crestina exemplara, netributara nici unei doctrine politice, decât marii traditii a Bisericii. La fel este si cazul parintelui Adrian Fageteanu, a carui biografie „din dosare” o reconstituim în cele ce urmeaza.

 

Activist politic si cultural

Dupa cum se stie, parintele Fageteanu a fost parte a grupului „Rugul Aprins”, iar revista ROST a prezentat, cu alte ocazii, si alte personalitati ale acestei miscari spirituale: Daniil Sandu Tudor, Vasile Voiculescu sau Arsenie Papacioc. Prin urmare, nu voi insista în mod deosebit asupra acestui fenomen, presupunându-l cunoscut. Expunerea ce va urma va parea unora uscata, incapabila sa ofere dimensiunea adevarata a personalitatii marelui duhovnic, precum si suferintele pe care le-a îndurat de-a lungul vremii. Aceste lucruri pot fi regasite în cele câteva admirabile interviuri pe care parintele Fageteanu a binevoit sa le acorde. Aici recurgem la documentul frust din dosarele Securitatii, periculos de interpretat în multe cazuri, dar în acelasi timp si foarte necesar pentru lamurirea unor date si fapte precise.

Parintele Fageteanu (Alexandru pe numele de botez) s-a nascut pe 16 noiembrie 1912, în comuna Deleni din preajma Cernautilor. Calitatea de preot a tatalui sau, Mihai, l-a asezat pe tânarul Alexandru de timpuriu alaturi de cele sfinte, dar deocamdata se simtea atras de un alt drum. Astfel, dupa ce termina liceul „Aron Pumnul” din Cernauti, se înscrie în 1931 la Facultatea de Drept din cadrul universitatii cernautene. Anii studentiei sunt pentru Fageteanu o perioada extrem de intensa din punct de vedere al activismului politic si cultural. El face parte din Asociatia Cultural-Nationala „Junimea” si participa la congresele studentesti de la Sibiu, Brasov si Craiova. În acelasi timp se simte tot mai apropiat de miscarea legionara (fapt destul de firesc având în vedere zona de unde provenea), ale carei idei le-a cunoscut pentru prima data, conform propriilor marturisiri, pe când era elev de liceu, din revista „Pamântul stramosesc”. Participa la un congres legionar la Suceava, în 1935, însa nu va deveni membru al miscarii, unul din motive fiind disciplina militara pe care legiunea o impunea si cu care tânarul Fageteanu nu era de acord.

 

Agent al Sigurantei

Dupa terminarea facultatii si o perioada de timp petrecuta acasa, Alexandru Fageteanu pleaca la Falticeni, unde unchiul sau avea o functie importanta în politie, ca sa-si faca stagiul în avocatura în cadrul Baroului Baia. Nu s-a adaptat vietii de avocat stagiar si atunci a preferat sa dea concurs pentru unul din posturile din Ministerul de Interne. A reusit printre primii si a cerut sa fie numit într-un post în orasul Falticeni. A fost comisar la Biroul Administrativ, a trecut apoi la Judiciar, pentru ca în 1939 sa fie numit seful biroului de Siguranta, unde a lucrat pâna în anul 1941.

În acea perioada Siguranta avea un caracter accentuat de politie politica, urmarind fara exceptie pe toti cei care erau considerati periculosi pentru securitatea statului sau a regimului existent. Printre cei mai vizati erau cei banuiti ca ar desfasura activitate comunista. Conform marturisirilor pe care a fost nevoit sa le faca la anchete, în calitate de sef al biroului de Siguranta Fageteanu avea urmatoarele atributii: „de a aresta si cerceta pe toti cei ce activau pe linie comunista si muncitoreasca; de a face perchezitii la toti cei suspecti; de a face razii si a raporta zilnic starea de spirit si a face dare de seama lunar; de a supraveghea si fila pe cei suspecti din raza politiei Falticeni sau cei semnalati de forurile superioare ca vor veni pe raza noastra; de a supraveghea activitatea pe care o desfasoara unele elemente din fostele partide burgheze”. În ceea ce priveste „persoanele urmarite de biroul de siguranta pentru activitate comunista si muncitoreasca erau împartiti în doua categorii, adica unii care fusesera condamnati, iar altii care fusesera trimisi în judecata pentru activitate comunista, dar nu fusesera condamnati, astfel ca aceste categorii de suspecti stiind ca sunt urmariti si ca li se fac perchezitii domiciliare luau masurile necesare ca organele de siguranta sa nu mai gaseasca la ei nimic compromitator”. Pentru cei care stiu cum actionau organele politienesti interbelice, nu reprezinta un secret metodele destul de dure care erau folosite si controlul sistematic care era exercitat asupra unor persoane care erau banuite de diverse infractiuni contra ordinii sociale. Alexandru Fageteanu îsi exercita atributiile sale, trasate prin ordin, în rând cu alti agenti, asa cum erau acestea atunci: ancheteaza, face perchezitii, trimite în judecata pe cei considerati vinovati. Aceste activitati care, repetam, nu erau câtusi de putin singulare si erau parte a obligatiilor de serviciu, ar putea fi un motiv de repros la adresa sa, din perspectiva a ceea ce azi numim drepturile omului. În epoca actiunile sale numai din aceasta perspectiva nu vor fi interpretate, ci, în functie de context, ele vor fi valorificate în diverse moduri pentru ca viitorul monah sa fie închis iarasi si iarasi, pentru aceeasi fapta.

Desi a ramas un simpatizant legionar, Alexandru Fageteanu nu s-a înscris în miscare cât a fost politist deoarece obligatiile de serviciu îi interziceau (în timpul dictaturii carliste putea fi scos a doua zi din functie daca se afla acest lucru). Însa nici dupa instaurarea regimului antonesciano-legionar în septembrie 1940 el nu va face acest gest, altii fiind cei care vor prelua, din partea legionarilor, functii de conducere în cadrul politiei Falticeni. Astfel, sef al politiei Falticeni este numit de legionari un anume Emanoil Tagâra. Acesta, în ianuarie 1941, primeste o sesizare ca în Falticeni s-a raspândit zvonul ca guvernul Antonescu a cazut si ca ar fi revenit la putere Carol al II-lea, ordonând lui Fageteanu sa aresteze si sa ancheteze un numar de unsprezece persoane, în majoritate evrei, cunoscute ca fiind simpatizante comuniste.

Alexandru Fageteanu face cele ordonate, ancheteaza pe cei arestati si întocmeste acte de trimitere în judecata pentru câtiva dintre ei, toate aceste lucruri suprapunându-se însa cu evenimentele legate de rebeliune, fapt care va avea consecinte funeste mai târziu.

 

În linia întîi a frontului

În timpul desfasurarii rebeliunii el primeste ordin de la subprefectul legionar sa retina în cadrul sectiei un numar de cadre de politie, fapt care va constitui motivul pentru arestarea si trimiterea sa în judecata pentru motivul de „acte pregatitoare la rebeliune”. Pentru aceasta, el este condamnat de Tribunalul Militar al Corpului 4 Armata Iasi, prin sentinta 68 din 17 februarie 1941, la cinci ani de închisoare corectionala. Este detinut pâna în iunie 1941, trecând prin închisoarea militara A.C.A., Galata, Vacaresti si Brasov. În urma cunoscutului decret al lui Antonescu prin care dusmanii politici aveau sansa sa scape de închisoare luptînd în linia întîi, Fageteanu alege sa plece pe front. Este ranit grav la Stalingrad (este la un pas de moarte) si revine în tara, fiind internat în lagarul de la Târgu Jiu de unde este eliberat în 1943.

Se pare ca experienta traumatica suferita pe front l-a facut pe Alexandru Fageteanu sa apuce în mod hotarât calea credintei. Imediat dupa eliberare el pleca la Cernauti si se înscria la Facultatea de Teologie. În plus, manastirea Putna devenea locul unde Alexandru Fageteanu se transforma în monahul Adrian. Perioada studiilor nu este deloc una lipsita de griji. În fata înaintarii sovietice, universitatea cernauteana este evacuata, iar Fageteanu se retrage la Râmnicu Vâlcea, de unde va reveni la studii în momentul în care noul sediu al Facultatii de Teologie este stabilit la Suceava. În vara anului 1945, monahul Adrian este arestat de autoritati pentru activitatea sa de politist si este internat în lagarul de la Slobozia-Ialomita de unde este eliberat în august 1946.

 

Lupta anticomunista de la Teologie

Revenind la Universitate, el o gaseste sub asediul fortelor „democratice” comuniste. Abia în aceste momente grele se produce înregimentarea lui Fageteanu în miscarea legionara, prin înfiintarea împreuna cu alti doi colegi a unui cuib, „Reînvierea”, care-si propunea sa lupte împotriva comunismului si se opunea îndemnurilor facute de unii lideri legionari de a gasi un modus vivendi cu noua putere. În acelasi timp, îndemna si alti studenti sa se implice în lupta anticomunista. Conform marturiei unui prieten, arestat la rându-i în 1958 „în cadrul Facultatii de Teologie din orasul Suceava, Fageteanu Alexandru a fost organizatorul unei echipe artistice religioase, ocupându-se personal de aprobarile oficiale de functionare si de iesire în teren pe motive ca lupta împotriva sectelor, însa dupa punctul sau de vedere pe care si-l afirma era (sic!) de a sustrage studentii de la o activitate democrata, ca si de la distractii în societate s…t Acest lucru este întarit si de faptul ca în vara anului 1946, prin luna iunie, venind de la Iasi o delegatie se studenti pentru a forma în cadrul facultatii noastre organizatia democratica (U.N.S.R.), Fageteanu, înainte de întrunire, a adunat studentii într-un dormitor si aproximativ doua ore a cautat sa-i convinga sa lupte împotriva acestei organizatii pentru a nu lua fiinta. Îmi amintesc ca a propus ca nici un student sa nu se prezinte la adunare. Totusi, vazând ca nu reuseste, a participat si el la adunare, unde, luând cuvântul a cerut reînfiintarea asociatiei studentesti «Academia ortodoxa»”.

În cele din urma „organizatia democratica” nu s-a mai înfiintat în acea sedinta. Un alt coleg de facultate relata ca Fageteanu îi avertiza pe ceilalti studenti ca „daca vor ramâne comunistii la conducerea statului atunci facultatea de teologie nu va mai avea nici o valoare si noi trebuie sa împiedecam venirea comunistilor la putere”. Asadar, tânarul monah intra ca militant în rândurile miscarii legionare nu pentru profit în momentele de triumf ale acesteia, ci atunci când era mai greu, luptând cu arma cuvântului împotriva pericolului comunist.

 

Sub influenta lui Sandu Tudor

În februarie 1947, dupa absolvirea Teologiei, Adrian Fageteanu pleaca la Bucuresti ca sa studieze filosofia. În lipsa unor mijloace materiale, el urmeaza cursurile acestei facultati pâna în iunie. La facultate îl întâlneste pe Danciu Agenor, tânar legionar care se va converti mai târziu la catolicism, cu care are numeroase discutii despre rolul religiei si misiunea preotilor si credinciosilor în rezistenta împotriva comunismului. Esecurile succesive ale luptei politice împotriva comunismului îl facusera pe Fageteanu sa fie tot mai convins ca doar religia poate fi acel element capabil sa asigure supravietuirea individului în mediul social din ce în ce mai sufocant, iar aceste discutii îi întareau convingerea. În iunie, primind acceptul staretului Vasile Vasilache sa locuiasca la manastiriea Antim, parintele Fageteanu are ocazia sa asiste la celebrele conferinte ale „Rugului Aprins” si sa-l cunoasca pe Sandu Tudor, care va exercita asupra lui o influenta covârsitoare. Viitorul martir a aflat de trecutul legionar al tânarului monah si i-a spus ca la conferintele de la Antim vin numerosi studenti cu simpatii legionare, framântati de destinul pe care trebuie sa si-l asume. Sandu Tudor era convins ca „pentru a continua lupta împotriva conceptiei materialiste nu-si mai au rostul metodele folosite de miscarea legionara pe plan organizatoric, iar singura posibilitate de a lupta împotriva conceptiilor materialiste este cea pe plan religios, iar în cadrul bisericii cea mai buna pregatire pentru o astfel de lupta se poate face în monahism”. Dupa cum se vede, Sandu Tudor facea saltul de la planul politic la cel spiritual, cerând tuturor, indiferent de optiunile lor politice, sa se înarmeze cu armele Sfântului Duh. Asa s-a comportat cu acei tineri legionari amintiti mai sus, carora le-a spus sa lase politica si sa aprofundeze calea lui Dumnezeu. Este o cale pe care va apuca cu entuziasm si Fageteanu, chiar în iulie 1947 el participând la retragerea pe care Sandu Tudor a organizat-o la manastirea Govora. Au mai luat parte Virgil Stancovici, Valeriu Strainu, Andrei Scrima, Benedict Ghius, Sofian Boghiu si Felix Dubneac. Retragerea a durat aproape o luna si a constat în exercitii spirituale. Cum înca din martie 1947 Parintele Fageteanu primise acceptul din partea Mitropoliei Bucovinei sa se transfere la manastirea Govora, el alege în urma acestei experiente sa renunte la facultate si sa se stabileasca la aceasta manastire începând cu data de 14 octombrie 1947. Înainte de aceasta, mai face un drum la Suceava, unde se întâlneste cu un fost coleg de cuib, devenit profesor de religie si limba româna la o scoala normala. Înainte de despartire, Parintele nu uita sa-i ceara prietenului sa educe elevii, viitorii învatatori, „în spiritul religiei crestine”, semn al asumarii depline a spiritului „Rugului Aprins”.

La Govora a stat în preajma unui mare staret Gherasim Bica, zabovind pâna în martie 1950, când raspunde chemarii lui Sandu Tudor de a veni la schitul Crasna, unde fostul ziarist intentiona sa creeze o manastire de monahi intelectuali „pentru a-i pregati în scopul luptei pentru combaterea conceptiei materialiste”. Din pacate, visul lui Sandu Tudor va fi întrerupt brutal de interventia Securitatii, care-l aresteaza în iulie 1950. Adrian Fageteanu împartasea aceeasi soarta în luna decembrie, fiind depus initial la închisoarea Fagaras, de unde a fost transferat dupa o luna si jumatate la Jilava.

 

Condamnat pentru crime de razboi

Pentru incriminarea celor doi monahi vor fi scoase de la naftalina fapte vechi, care primesc o noua interpretare. Daca în cazul lui Sandu Tudor sunt adusi drept acuzatori doi soldati pretins democrati care fusesera pedepsiti de acesta în timpul razboiului pentru ca erau hoti, în cazul lui Adrian Fageteanu este reactivata chestiunea celor 11 presupusi simpatizanti comunisti care fusesera anchetati de el în preajma rebeliunii legionare. Adrian Fageteanu era condamnat pe 31 martie 1952, prin decizia penala 1391, „pentru faptul prevazut si pedepsit de dispozitiile articolului 3 lit. a,b,c din Decretul 207/1948 privitor la crime de razboi combinat cu articolul 4 din acelasi decret la opt ani temnita grea si cinci ani degradare civica, dispunând totodata confiscarea averii acestuia”.

De la Jilava, în mai 1952, Parintele Fageteanu este transferat la Canal, unde a cunoscut mai multi legionari pe care i-a îndemnat sa apuce calea monahismului. În 1953 este transferat la Aiud, pentru ca în iunie 1954 sa revina la Fagaras, este adus din nou la Jilava, de unde este eliberat pe 28 septembrie 1956. Halucinant este modul în care s-a justificat eliberarea sa. Astfel, „prin decizia nr. 766 din 22 martie 1956 tribunalul Suprem – Colegiul penal, a admis recursul în supraveghere introdus de presedintele tribunalului Suprem si a dispus desfiintarea deciziei penale nr. 1391/1952 pronuntata de fosta Curte Bucuresti, sectia I, prin care Fageteanu Alexandru fusese condamnat la opt ani temnita grea pentru crime contra umanitatii, prevazuta de art. 3 lit a,b si c din Decretul nr. 207/1948 si a trimis cauza pentru o noua judecata, calificarea justa fiind aceia prevazuta de art. 193, alin. 1 Cod Penal”. Prin urmare, era gresit sa fie acuzat Fageteanu ca ar fi maltratat cetateni de nationalitate evreiasca si era mai corect ca acestia sa fie încadrati ca „luptatori progresisti”, iar fostul politist sa fie acuzat de actiune împotriva miscarii muncitoresti! Prin sentinta nr. 1415/ 26 septembrie 1956, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare care a judecat cauza „din neglijenta” l-a achitat pe inculpat „pe considerentul ca faptele lui nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prevazute de articolul 193, alin. 1 Cod Penal, deoarece cetatenii respectivi au fost arestati în legatura cu lansarea zvonurilor despre caderea guvernului Antonescu si niciunul dintre ei nu facea parte din clasa muncitoare si nu avea contingenta cu miscarea muncitoreasca”.

„Împotriva acestei sentinte Procuratura Regiunii a II-a Militare Suceava a declarat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 414 din 2 noiembrie 1956 a Tribunalului Suprem – Colegiul Militar, motivându-se ca situatia de fapt avuta în vedere de Tribunalul Suprem – Colegiul Penal s-a schimbat si ca niciunul din cei arestati nu a avut legatura cu P.C.R.-ul, miscarea revolutionara sau alte organizatii progresiste”. Vom reveni asupra acestor jonglerii judiciare în momentul în care vom discuta despre arestarea din 1958 a parintelui Fageteanu.

 

Arestat din nou pentru „Rugul Aprins”

Deocamdata acesta, din nou liber, doreste sa revina la manastirea Antim, însa interdictia ce-o avea de a sta în Bucuresti l-a împiedecat sa faca acest lucru. Atunci, el a plecat si s-a stabilit la manastirea Lainici, loc care va juca un rol aparte în viata sa. În acest timp, a facut calatorii la manastirile Slatina si Rarau, precum si la Bucuresti, unde a luat legatura cu vechii prieteni din grupul „Rugul Aprins” si cu fosti tovarasi de detentie care se hotarâsera sa apuce calea monahismului. În tot timpul pâna la o noua arestare parintele Fageteanu a militat pentru întarirea credintei si atragerea de noi oameni spre monahism motivând ca „toate cazematele sunt cucerite, singura posibilitate de a lupta este în cadrul bisericii” iar „otrava materialismului” trebuia împiedecata sa se raspândeasca. Un exemplu în acest sens este discutia pe care a purtat-o cu preotul Moise Victor din comuna Strunga din judetul Iasi, caruia i-a repetat ca singura posibilitate de a combate materialismul este linia bisericii, recomandându-i sa-si ia doctoratul în teologie „ca sa poata avea o situatie de influenta asupra celorlalti preoti, prin cercurile pastorale, în cadrul conferintelor si la parohie prin predici”.

Întâlnindu-l la Rarau pe Sandu Tudor, devenit ieroschimonahul Daniil, acesta l-a convins pe Parintele Adrian sa se stabileasca la manastirea Slatina, unde nu a mai ajuns deoarece a fost arestat în ziua de 25 februarie 1958 si depus pentru ancheta la penitenciarul Suceava fiind banuit de „infractiune contra ordinei sociale, fapta prevazuta si pedepsita de art. 209 pct. 1 C.P.P. al R.P R.”. Arestarea sa este în strânsa legatura cu masurile care sunt luate împotriva fostilor legionari la începutul anului 1958 (printre altele decretul 89/17 februarie 1958). Securitatea îl urmarea deja pe Fageteanu în urma marturisirilor unor fosti colegi de la Facultatea de Teologie care, la sfârsitul anului 1957 erau deja arestati, incluzându-l în baza de date cu legionarii care urau sa fie arestati. Ilar este faptul ca în aceeasi perioada cei de la procuratura lucrau si ei la cazul Fageteanu, gasind o alta modalitate de a-l aresta, anume introducerea de catre Procurorul General a recursului în supraveghere împotriva sentintei nr. 1415 din 26 septembrie 1956 si a deciziei nr. 414 din 2 noiembrie 1956. Se argumenta acest gest prin nepasarea acestor instante de a aduce mai multi martori care sa demonstreze ca cei arestati au fost comunisti, cerându-se de urgenta anchetarea tuturor persoanelor implicate. În urma sedintelor din 20 si 27 februarie 1958, plenul Tribunalului Suprem al R.P.R admitea recursul în supraveghere si trimitea cauza Procuraturii Regiunii a II-a Militara „pentru completarea cercetarilor”.

 

Transformat în „conducatorul rebeliunii” din Falciteni

În tot acest timp Securitatea din Suceava îl ancheta netulburata pe Parintele Fageteanu, cu mijloace specifice (într-un interviu Parintele a marturisit ce batai cumplite a primit în timpul anchetelor de la un anume Blehan, fiu de cantor bisericesc, fapt care evident nu se gaseste nicaieri în dosarul penal), fara a avea habar de preocuparile procuraturii. Se trece usor peste episodul celor 11 si se insista pe continuitatea activitatii legionare a lui Fageteanu de-a lungul întregii perioade. De altfel, ordonanta de punere sub învinuire din 16 martie 1958, care încheie cercetarile de la Suceava, nu aminteste decât participarea lui Fageteanu la rebeliunea de la Falticeni si condamnarea de cinci ani. Tocmai pe 20 martie 1958 Procuratura Militara a Regiunii a II-a Militara trimitea anchetatorului penal de securitate de la Directia Regionala M.A.I. Suceava ordinul de a completa cercetarile în ceea ce priveste cei 11 arestati, dar nici acum nu se preocupa cineva pentru a-i interoga pe cei implicati. Materialele care vin de la alte regionale si care completeaza dosarul priveste aceeasi chestiune a continuitatii activitatii legionare a Parintelui Adrian, mai ales sub masca religiei (între timp fusesera arestati Gherasim Bica, staretul de la Govora, si Veniamin Nicolae, staretul de la Polovragi, apropiat de Fageteanu, care au fost anchetati si asupra activitatii „legionare” desfasurate de acesta în perioada când a activat în Oltenia).

Abia în iunie, când se contureaza ceea ce este cunoscut în general ca lotul „Rugul Aprins”, Parintele Fageteanu este trimis la Bucuresti si este pus laolalta cu Daniil Sandu Tudor si ceilalti arestati. Pentru ca acuzatiile erau extrem de subrede, s-a gasit solutia sa se înnegreasca excesiv unii dintre membrii lotului, iar infamia lor sa se reflecteze si asupra celorlalti. Unul dintre cei vizati a fost Parintele Adrian. În perioada 23-24 iulie o parte din cei 11 arestati erau convocati la Securitatea Falticeni si „rugati” sa spuna ce s-a întâmplat. În declaratii parca trase la indigo, toti s-au declarat mari „luptatori progresisti”, pentru a justifica astfel recursul în supraveghere, desi ei scapasera în 1941 de tribunal pentru ca negasera vehement calitatea de comunist. Dar acest lucru nu a fost de ajuns, aparând noutati. Fageteanu devenea conducatorul de facto al rebeliunii din Falticeni, un antisemit însetat de sânge, care este în stare sa se lupte cu garnizoana pentru a executa pe evrei.

Dupa cum se poate vedea, anchetatorii, ca sa fie siguri, subliniaza deopotriva dimensiunea antisemita dar si cea antimuncitoreasca a presupuselor actiuni ale lui Fageteanu. Din cele prezentate în dosarul penal din 1958 este imposibil sa stabilesti ce s-a întâmplat de fapt la Siguranta din Falticeni în ianuarie 1941. Este foarte posibil ca acei oameni sa fi avut de suferit, dar nu suferinta aceasta interesa pe comunisti. Ei au fost pusi sa dea declaratii nu pentru a li se face dreptate, iar cel vinovat sa fie pedepsit în mod just, ci pentru a înfunda cât mai mult o persoana perceputa ca un pericol pentru regimul comunist, care este condamnat pentru aceeasi fapta (reinventata) de mai multe ori, lucru care desfide orice principiu de drept. Este înca un exemplu despre ce a însemnat „justitia” comunista care, dupa cum am vazut, aplica mai mult decât dialectic prevederile legii.

 

Înca sase ani de închisoare

Pe baza acestor date lui Adrian Fageteanu i se pune în fata o noua ordonanta de învinuire pe 1 septembrie 1958 în care toate acuzatiile vechi dispareau ca prin farmec, locul articolului 209 fiind luat de 193, deoarece „din materialele de ancheta penala rezulta ca numitul în perioada 1937-1940 fiind seful Sigurantei Falticeni, a filat, perchezitionat si arestat persoane progresiste, pe care le-a batut si schingiuit, pentru ca acestia sa denunte legaturile cu organizatiile muncitoresti”. La proces însa cele doua învinuiri vor fi alaturate

Prin sentinta 125/ 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare condamna pe Fageteanu Alexandru (Adrian) la „20 (douazeci) ani munca silnica si 10 (zece) ani degradare civica, pentru infractiunea p.p. de art. 209, pct. 2, C.P., art. 58, pct. 2-5, C.P.” mai era condamnat la „20 (douazeci) ani detentiune grea pentru crima de activitate intensa contra clasei muncitoare si miscarii revolutionare, p.p. de art. 193/1, alin. 2 C.P., prin schimbarea de calificare, conf, art. 292 c.j.m., art. 193/1, al. 1 C.P. Conf. art. 25, pct. 6, se dispune confiscarea totala a averii”. Potrivit art. 101 C.P., parintele Adrian urma sa execute 20 ani munca silnica, 10 ani degradare civica, cu confiscarea totala a averii. Aceasta hotarâre a ramas definitiva, prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 42, din 21 ianuarie 1959, a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar. Majoritatea anilor de detentie i-a petrecut la Aiud, unde, în pofida torturilor la care a fost supus, l-a purtat permanent pe Dumnezeu în suflet. Iarasi este un aspect asupra caruia nu insist, ci îi invit pe cei interesati sa caute interviurile Parintelui. Este eliberat în urma Decretului Consiliului de Stat al R.P.R., nr. 411/1964 si va încerca sa revina în viata monahala.

Activitatea sa de dupa 1964 nu este limpede expusa în diversele documente consultate. Se pare ca a slujit la Turda si în parohia Piatra Fântânii, Bistrita, trecând si pe la manastirea Cheia din judetul Prahova. Un sprijin deosebit l-a gasit în monahii de la manastirea Lainici (închisa în 1961 si redeschisa în 1970) si de la schitul Locurele, fiind un apropiat al staretilor Caliopie Georgescu si Calinic Caravan. Mai târziu va reveni în Bucuresti la manastirea Antim, unde a slujit ani îndelungati, înconjurat de dragostea a mii de credinciosi. În 2003 s-a retras la schitul Locurele, în vârful muntelui, unde spera sa gaseasca linistea de care atât de putin a avut parte în viata.

 

George Enache, Revista Rost. nr. 42-43, august-septembrie 2006

Cuvinte de folos de la parintele Adrian:

Înfrînarea

Înfrînarea si puterea rugaciunii le sînt date tuturor oamenilor. Daca vrem sa ne înfrînam trupul de la cele necurate si daca vrem sa ne rugam, nu exista „nu pot”.

Rugaciunea

Oamenii îl cauta pe Dumnezeu numai la necaz, greutati si suferinte. Dumnezeu ne-a spus: „Nu va puneti nadejdea în oameni” si noi ne aducem aminte de aceasta la nevoie. Îi sfatuiesc pe toti crestinii sa nu uite de rugaciune nici cînd le ste bine. Si sa nu puna pe altii sa se roage pentru ei. Sa se roage pentru ei însisi.

Ascultare

În manastire, cel mai greu vot este de îndeplinit ascultarea. În lume, tot ascultarea de Dumnezeu este cel mai greu de facut. Ascultarea si împlinirea cuvîntului Lui. Sa urmam pilda Maicii Domnului, care a spus: „Fie mie dupa cuvîntul tau!”

 

Rostul nostru

Chiar si unii crestini ma întreaba care este rostul vietii noastre. N-avem nici o îndoiala. Mîntuitorul a spus clar: „Cautati împaratia cerurilor”, adica mîntuirea.

Mîntuire

Numai cei care au capacitatea de a se jertfi pentru ceilalti se mîntuiesc.

Duhovnicul

Se vorbeste de mari duhovnici. Duhovnicul, indiferent de pregatirea lui scolara, nu are nici o putere daca nu o primeste de sus.

Marxism

Înainte de venirea comunismului, românii erau mai credinciosi. Marxismul a reusit sa-l desparta pe om de Dumnezeu. Chiar si multi dintre cei care nu credeau sau nu erau de acord cu marxismul au fost zdruncinati în credinta. Iar cei nascuti în comunism au fost cel mai mult distrusi sufleteste.

Atei

Ateii nu-si dau seama ca sînt nefericiti fara Dumnezeu. Un ateu este ca un paralizat, care nu mai simte durerea.

Rugul aprins

Am facut parte din miscarea „Rugul Aprins”; am fost un fel de mîna dreapta a parintelui Daniil, fost Sandu Tudor. Pe mine ma punea sa organizez cît o retragere dupa model athonit. Si am facut retrageri din acestea la manastirea Crasna si la manastirea Govora. Eram acolo cu multi oameni deosebiti; ne-au arestat sub acuzatia ca aveam „activitate intensa contra clasei muncitoare”. Noi doar ne rugam. Ne interesa apararea ortodoxiei. Pe Parintele Daniil l-am reîntîlnit la Aiud, apoi a fost omorît în bataie.

Parintele Ghius

Parintele Sofian Ghius era de o finete, de o noblete duhovniceasca extraordinara. Nu ti-ar fi spus niciodata un cuvînt aspru. Si era foarte cult.

Ce vor comunistii

Comunistii spuneau: o turma, un pastor. Dar noi stim ca doar Iisus este pastorul cel bun. Lui îi cunoastem glasul si pe El îl urmam. Comunistii vor sa transforme toate oile în capre.

Temnita

În închisoare m-am simtit cel mai aproape de Dumnezeu. Cînd simti ca toti te urasc, toti de lovesc, toti doresc distrugerea ta, doar atunci poti pretui iubirea lui Dumnezeu. El niciodata nu te paraseste.

New Age

Cei care azi vor sa-l faca pe antichrist din cuvinte ticluite, ne spun ca acesta este mîntuitorul nu Acela care a venit deja. Si ne cer sa ne împartasim si sa ne rugam cu budistii, cu iehovistii, cu romano-catolicii, cu protestantii, ca toata lumea sa devina un nou Turn Babel.


(Visited 364 times, 1 visits today)

7 COMMENTS

  1. In memoriam – Părintele Adrian Făgeţeanu – Duhovnicul misionar, propovăduitorul apologet şi mărturisitorul autentic…

    Părintele nostru duhovnicesc, Ieromonahul Adrian Făgețeanu (16.11.1912 – 27.09.2011) s-a înălțat cu sufletul la Domnul nostru Iisus Hristos în seara de marţi – 27 septembrie 2011, în jurul orei 19.30, după un accident cerebral pe care l-a traversat în luna noiembrie anul trecut, cu complicații neurologice severe, Părintelui Adrian i s-au agravat și problemele pulmonare, la fiecare 3-4 luni el necesitând un tratament cu un antibiotic nou (şi greu de găsit) la spitalele din oraşele Târgu-Jiu şi Bucureşti. În spitalul bucureştean ”Dr. Marius Nasta”, Părintele Adrian Făgeţeanu se afla internat de o săptămână pentru un asemenea tratament, el fiind adus într-o stare în care repira foarte greu.
    Aşadar, din seara zilei de marţi, 27 septembrie anul 2011, am mai câştigat un rugător în ceruri, lângă Scaunul Preasfintei Treimi. Fiindcă Părintele Adrian Făgeţeanu, vieţuitor la Schitul Locurele şi Mănăstirea Lainici, din Defileul Jiului, a trecut la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care l-a ascultat, urmat şi slujit întreaga lui viaţă, cu toată dragostea, devotamentul, fidelitatea, credincioşia şi loialitatea. Prohodirea Preauviosului Părinte Adrian Făgeţeanu va avea loc sâmbătă, 01 octombrie, la Mănăstirea Lainci. Părintele Adrian Făgeţeanu s-a stins din viaţă marţi seara, la orele 19:30, în Bucureşti, pe patul spitalului ”Dr. Marius Nasta”, unde a fost internat cu ceva timp în urmă, după un accident cerebral pe care l-a traversat în luna noiembrie a anului trecut, cu complicaţii neurologice severe. Deci, Părintelui Adrian i s-au agravat în ultimul timp şi problemele pulmonare, la fiecare 3-4 luni el necesitând un tratament cu un antibiotic nou. Trupul neînsufleţit al Părintelui Adrian a fost depus, în următoarea zi, în Paraclisul Mănăstirii Antim din Bucureşti, unde credincioşii îi pot aduce un ultim omagiu. El va rămâne la Mănăstirea Antim timp de două zile, după care va fi transportat înapoi la Mănăstirea Lainici, unde va avea loc şi slujba de înmormântare, după cum informează Stareţul Mănăstirii Antim, Părintele Protosinghel Vicenţiu Oboroceanu.
    Despre valoarea personalităţii sale, Părintele Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, din judeţul Gorj, a afirmat următoarele: „Este foarte interesant că mutarea la ceruri a părintelui s-a produs chiar în ziua de prăznuire a Sfântului Antim Ivireanul. Nu este întâmplător acest lucru, pentru că părintele a fost vieţuitor la Mănăstirea Sfântul Antim din Bucureşti, făcând parte din Mişcarea „Rugul Aprins”, alături de stareţul nostru, Preacuviosul Părinte Calinic Cărăvan. Mai mult decât atât, Părintele Adrian Făgeţeanu va fi prohodit la Mănăstirea Lainici, chiar în ziua prăznuirii Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului – 01 Octombrie. Pentru noi, plecarea părintelui la ceruri este o mare pierdere şi în acelaşi timp un mare câştig. Este o pierdere pentru că a plecat dintre noi un mare stâlp al Ortodoxiei şi un câştig pentru că am dobândit un mare rugător în ceruri. Viaţa lui întreagă a fost o suferinţă, murind şi înviind de mai multe ori. De data aceasta a înviat în ceruri. Mormântul său va fi aşezat lângă cel al Părintelui Calinic Cărăvan, Stareţul său iubit”.
    În altă ordine de idei, Părintele Adrian Făgeţeanu a fost un trăitor profund al adevărurilor de credinţă şi a (mai) avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice!… Şi, totodată sfinţia sa realiza faptul că păstorul duhovnicesc trebuie să arate în toate bună-rânduială. Fiindcă în bună-cuviinţă stau toate chipurile unei purtări frumoase. Păstorul duhovnicesc îşi păzeşte buna cuviinţă în relaţiile sale când: – nu îşi neglijează îndatoririle sfinte şi apostolia sa; – când îşi aminteşte că trebuie să fie, oriunde şi oricând, un model creştin, când vorbeşte şi când tace; – când se conformează el însuşi responsabilităţilor care decurg din grija pentru conştiinţa turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează şi îşi aminteşte cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputinţă de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăşi vrednicia preoţească, care este nedespărţită de cuvioşie. Chipul preoţesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte şi atenţie cu relaţiile din obştea lui şi să îşi facă aceste relaţii cu multă prevedere. Mai întâi şi mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate în adunări fără vreo pricină impusă de slujirea lui, ori să le caute pe acestea cu tot dinadinsul, sau să se facă plăcut acestora. Trebuie să îşi facă relaţiile cu mulă chibzuinţă şi după o îndelungă şi atentă cercetare a petrecerii şi caracterului şi a cugetului persoanelor cu care urmează să aibă relaţii. Dacă acestea sunt în aşa fel încât prietenia şi relaţia cu ele să îi aducă lui cinste şi bun renume, atunci poate să se împrietenească şi să intre în relaţie cu ele. Dar dacă, dimpotrivă, reputaţia acestora nu este bună ori sunt socotite de o moralitate îndoielnică, sau de un cuget stricat, sau de o petrecere şi vieţuire rău famate, atunci prietenia faţă de acestea şi relaţia cu ele cu cât este mai apropiată, cu atât este mai vătămătoare şi mai insultătoare. Aceasta ne învaţă pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înşelaţi, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relaţii îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimţite, se depărtează cuvioşia lui şi este prădată puţin câte puţin bogăţia bunei-cuviinţe preoţeşti, şi la urmă se va afla şi el gol de toată cinstea şi respectul din parte celor păstoriţi de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „Şi alţii au mâncat puterea lui, iar el nu a ştiut” . Prin urmare prietenia şi filiaţia duhovnicească se constituie a fi un criteriu indispensabil în vederea realizării şi desăvârşirii unei relaţii duhovniceşti, bazată pe încredere, deschidere şi dragoste reciprocă, ziditoare şi mult folositoare!…
    Într-o altă ordine de idei, Părintele Adrian Făgeţeanu a primt cu multă dragoste pe foarte mulţi oameni, credincioşi de toate vârstele şi tineri, la sfat, atât la Mănăstirea Antim din Bucureşti cât şi la Schitul Locurele – Gorj, încurajându-i şi ajutându-i pe mulţi dintre studenţii teologi, de pildă, să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii şi al poporului român.
    Preacuviosul Părinte Adrian Făgeţeanu a fost un om al bucuriei, al seriozităţii şi discreţiei, un om care şi-a propus să înmulţească seriozitatea şi conştiinciozitatea şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al Părintelui Adrian de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament, precum şi a dogmelor, ale Sfinţilor Părinţi şi a sfintelor canoane, preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Psaltirea, Ceaslovul, Patericul, Podalionul şi Filocalia, dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ.
    Revenind puţin, vom spune că Părintele Adrian Făgeţeanu s-a născut la data de 16 noiembrie anul 1912 în localitatea Deleni, foarte aproape de Cernăuţi, tatăl său fiind preot. Dragostea pentru învăţătură a dobândit-o din familie, paşii fiindu-i călăuziţi spre cele mai de seamă şcoli ale Basarabiei străbune: Liceul „Aron Pumnul” şi Facultatea de Drept din Cernăuţi (1931-1937) fiind doar începutul. După finalizarea stagiului de avocatură, a funcţionat o vreme ca avocat la Fălticeni şi Bacău. Trăitor profund al adevărurilor de credinţă şi ancorat temeinic în viaţa Bisericii, tânărul comisar a lăsat deoparte cele ale lumii şi s-a înrolat definitiv în armata lui Iisus Hristos, închinoviindu-se ca frate la Mănăstirea Putna – Suceava, în anul 1943. În acelaşi an a început şi cursurile Facultăţii de Teologie din Suceava pe care le-a finalizat în anul 1947. Cercetător neobosit, Părintele Adrian a ajuns în Bucureşti pentru a se înscrie la cursurile Facultăţii de Filosofie (1947). Făcea cunoştinţă cu o cu totul altă dimensiune duhovnicească, implicându-se în Mişcarea „Rugul Aprins” alături de Părintele Sandu Tudor, Mitropolitul Tit Simedra, Monahul cărturar Benedict Ghiuş sau Profesorul Alexandru Mironescu. În consecinţă, a fost răsplătit cu şase ani de temniţă grea pe care i-a ispăşit la Aiud, între anii 1950-1956. După eliberare a bătut la porţile mai multor mănăstiri, însă nu a fost primit nicăieri. Bolnav de o tuberculoză avansată, Părintele Adrian Făgeţeanu s-a îndreptat către Lavra Lainiciului unde a găsit ajutor şi alinare, sub mantia Preacuviosului Părinte Calinic Cărăvan. Aici Părintele Adrian s-a ocupat de şcolirea fraţilor din mănăstire, mulţi dintre ei fiind neştiotori de carte. A doua oară a fost ridicat la 8 noiembrie anul 1958 şi condamnat la „două zeci de ani de muncă zilnică, zece ani de degradare civilă şi confiscarea totală a averii personale”. A fost eliberat în anul 1964 reluându-şi activitatea misionară, trecând prin mai multe parohii, pe la Mănăstirea Viforâta – Dâmboviţa şi mai apoi stabilindu-se la Mănăstirea Antim din centrul capitalei, povăţuind duhovniceşte multă lume, alături de un alt mare duhovnic – Părintele Arhimandrit şi Stareţ Sofian Boghiu. Din anul 2000, Părintele Adrian Făgeţeanu s-a reîntors din nou la Sfânta Mănăstire Lainici, căutând de data aceasta liniştea isihiei pe Muntele Gropu, la Schitul Locurele.
    Referindu-ne acum, la câteva dintre cuvintele de învăţătură ale Părintelui Adrian Făgeţeanu, pe lângă cele deja enumerate şi menţionate mai sus, vom remarca şi reţine că înfrânarea şi puterea rugăciunii le sunt date tuturor oamenilor. Dacă vrem să ne înfrânăm trupul de la cele necurate şi dacă vrem să ne rugăm, nu există „nu pot”. Oamenii îl caută pe Dumnezeu numai la necaz, greutăţi şi suferinţe. Dumnezeu ne-a spus: „Nu vă puneţi nădejdea în oameni” şi noi ne aducem aminte de aceasta la nevoie. Îi sfătuiesc pe toţi creştinii să nu uite de rugăciune nici când le stă bine. Şi să nu pună pe alţii să se roage pentru ei. Să se roage pentru ei înşişi. Cel mai greu vot este de îndeplinit ascultarea în mănăstire, iar în lume, tot ascultarea de Dumnezeu este cel mai greu de făcut. Ascultarea şi împlinirea cuvântului Lui. Să urmăm pilda Maicii Domnului, care a spus: „Fie mie după cuvântul tău!”Dumnezeu îţi dă mai mult decât meriţi ca să te întoarcă apoi către El. Dumnezeu are două braţe, iubirea şi mila, şi cu amândouă ne poate salva. Întâi avem nevoie de milă, căci noi, păcătoşii, nu putem pretinde iubire.”
    Prin urmare, cuvintele noastre sunt puţine şi neputincoase pentru a putea spune cât bine a făcut Preacuviosul nostru Părinte Adrian Făgeţeanu, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului, seriozităţii, sincerităţii, profunzimii şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oamneni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta şi de Biserica strămoşească!…
    Parcurgând viaţa şi biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire şi admiraţie, tăria lui de caracter şi verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în faţa căruia noi nu suntem altceva decât nişte oameni supuşi vremurilor acestui veac!… Se cuvine aşadar, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!
    În încheiere, deci, voi susţine cu toată tăria că eu personal, mă simt foarte împlinit şi onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Ieromonah Adrian Făgeţeanu – mare personalitate a culturii şi spiritualităţii noastre monahale româneşti, autentice şi mărturisitoare din aceste răzvrătite vremuri, având convingerea şi nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!… Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!…
    Aşadar, cei alungaţi din turnurile babilonice pot bate la porţile cetăţii noului Ierusalim – cel bisericesc şi ceresc ce „nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Această personalitate duhovnicească şi benucuvântată, cu alte cuvinte, este una de referinţă în cadrul Bisericii şi spiritualităţii noastre autentice, care ar trebui să fie cunoscută, recunoscută şi apreciată pentru totdeauna, de către toţi cei ce cred că „Biserica este cetatea pe care nici porţile iadului nu o vor birui”!…

    Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!
    Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!

    Cu aleasă preţuire şi multă recunoştinţă,
    Drd. Stelian Gomboş – Consilier
    la Secretariatul de Stat pentru Culte
    din cadrul Guvernului României.

  2. @Frate Gipsy,multumesc din suflet pentru urarile de bine,in numele Fam.mele,recunostiinta noastra a tuturor! Sa auzim numai de bine!

  3. Doamne Ajuta! Cunoscandu-l pe P. Adrian am o mare raspundere in tot ceea ce fac. Frate Sarion sa sti ca cineva de aici se va ruga pt tine si familia ta .Multe,multe,multe imbratisari virtuale din partea familiei mele!Dumnezeu si Maica Sa, sa-ti ajute tie , familiei tale si tuturor celor dragi. Hristos sa va protejeze!Doamne Ajuta!

  4. Frate Gipsy,ma bucur pentru tine ca ai avut asemenea sansa, sa cunosti asemenea slujitor a lui Hristos,care ti-a fost Duhovnic tie si Fam. tale! Dumnezeu sa-l primeasca la el in Imparatia Cerurilor,iar noi sa-l pomenim si proslavim in vecii vecilor!Amin!

  5. Parintele Adrian Fageteanu a fost duhovnicul meu ,al familiei mele.Dupa ce a plecat de la Manastirea Sf.Antim din Bucuresti in 2001 (octombrie),fffff multi credinciosi i-au simtit lipsa.In acea perioada staretul manastirii Sf.Antim era P.Mihail Stanciu.Dupa cativa ani de zile am reusit sa ma duc impreuna cu familia mea la P.Adrian,pt a mai primi cate-un sfat cate-o povata.Am reusit sa il vizitam de doua ori.Acest mare duhovnic mi-a schimbat viata mi-a orientat sufletul catre Dumnezeu.Fiecare spovedanie la P Adrian era cate-o treapta mai sus catre Hristos.Imi aduc fffff bine aminte prima spovedanie la parinte,N-AM SA UIT NICIODATA.As avea ffff multe sa va povestesc,lucruri care m-i s-au intamplat personal.Ii multumesc lui Dumnezeu ca s-a facut auzit si pt mine pacatosul si ticalosul de mine ,prin Parintele Adrian .Chiar ieri am vrut sa-i telefonez ,simtind parca ceva,dar stiind ca are nevoie de liniste nu l-am sunat ,mai ales ca nu aveam vesti de la parintele care avea grija de dansul.Fiind aici in occident , il sunam ffff des pe parinte ,l-am rugat sa-i dea cateva sfaturi si unor famili prieteni de familie de aici straini,iar parintele vorbe cu ei in franceza.Odata la spovedanie vorbea cu cineva in limba greaca,iar cu altcineva pe ruseste.Parintele simtea de la distanta ce fel de persoana are inaintea lui la spovedanie.As putea spune ca de cand a plecat la Domnul P.Sofian,,imediat dupa aceea P .Adrian a plecat la un schit langa Manastirea Lainici .Cam din perioada aceea manastirea Sf.Antim a inceput sa aibe preoti noi tineri ,se simtea o mare schimbare,nestiind ce va urma.Ceea ce ma doare ,este faptul ca Parintele Adrian primea cateodata persoane de care avea mare incredere,cel putin asa imi lasa impresia.Anumite persoane imediat dupa plecarea lui de la Sf.Antim incepuse sa-l denigreze sa vorbeasca urat,am asistat si chiar intervenit si descoperit unele lucruri de care eu pe vremea cand erau toate calme si frumoase ,lucrurile de fapt se pregateau de catre anumite persoane care pana atunci(ani de zile) se aratau ca mari evlaviosi,ba chiar stateau fff aproape si tot timpul pe langa P .Adrian.O fosta cunostinta care frecventa manastirea Antim,putem sa jur ca este persoana pe care parintele o apreciaza cel mai mult ,dar acea persoana in fata mea parintele l-a demascat spunandu-i cine este cu adevarat .M-am cutremurat ,pt ca pe aceasta persoana o cunosteam de ani de zile ,ca fiind un bun ortodox.Parintele i-a spus in fata cine este (si nu gresea deloc),din acel moment acea persoana la dusmanit pana in clipa de fata ,sau probabil si de acum in colo.Ani de zile parea cel mai evlavios si mai umil si de fapt isi infiltrase cu ani in urma neamuri binevoitoare la ceea ce se-ntampla in biserica noastra strabuna.Cand am fost in tara faceam pe diplomatul,iar cand am ajuns in occident i-am telefonat persoanei respctive realizand cu un gust amar ca parintele avea mare dreptate.Multe lucruri se stiau cu ani in urma ,dar nu se spuneau,iar cand intrebam nu mi se raspundea (asat la M Antim).Cunosc persoane care ar distruge ortodoxia ,persoane care erau „abonati” aproape zi de zi la P Adrian,persoane care pareau exemplu pt comunitate.Tocmai de aceea Parintele avea unele rezerve,pe care ochii comuni pacatosi ai nostri nu le intelegeam .Acea persoana de care va spuneam cu ani in urma imi explica ca vor veni timpuri de prigoana in tara noastra ,culmea ma avertizase ca vor fi trimisi prin munti fff multi duhovnici ,acei duhovnici care au pastrat rugul aprin al credintei strabune,lucru neplacut astazi „inaltilor ierarhi”.Scumpii mei frati intr-u Hristos ,sa stiti ca Parintele Adrian a fost duhovnicul multor familii ,care acum traiesc placuti lui Dumnezeu.Sastiti ca ne-a mai murit un tatic al neamului ortodox strabun.Tocmai deaceea eu si ca mine fff multi nu suntem de acord cu ceea ce se vrea in tara noastra ,cu credinta noastra cu neamul nostru romanesc strabun.Sa stam cu dragoste si cu multa atentie si cu mare ravna de a pastra tot ce este ortodox.Sa stam aproape de acei preoti care mai sunt printre munti ,acolo se mai poate face cateheza ortodoxa ,acolo ne mai putem spovedi.Scumpii mei frati ortodocsi de prtutindeni ,sa tinem aproape ,sa lasam certurile si nentelegerile dintre noi,sa ne aparam interesele crestine reciproce ale fratilor nostri ortodocsi.Ortodoxul a fot este si va fi mereu pus in cruce pt ca asa a randuit Hristos,nu fac pe „micul pastoras” ,dar avem nevoie unii de altii mai ales in rugaciuni,chiar si aici pe Foaie Nationala,sa lasam nentelegerile deoparte pt a dicuta si conversa cu iubirea de aproape in suflete,iar Dumnezeu ne va calauzi si vom avea din nou duhovnici placuti Lui.Avem pe P.Aldea care din cand in cand ne mai revigoreaza duhovniceste gandurile ,aducand intotdeauna acea pace si liniste ca la o buna spovedanie fiecaruia dintre noi.Sa stam aproape cu mintea treaza si cu iubire de aproape FARA INTERES,mereu gata sa sarim in ajutorul fiecaruia pt ca numai asa eu pacatosul si ticalosul am inteles ca trebuie sa fac avand o mare raspundere fata de Dumnezeu.Nu aiurea l-am cunoscut pe parinte.Nimic nu se intapla la „intamplare”.Dumnezeu si Maica Sa Sf.Fecioara Maria sa ne intareasca sufleteste si trupeste pe noi toti sa se milostiveasca asupra noastra si sa protejeze neamul ortodox strabun de pretutindeni .Dumnezeu Sa-l aibe in dragostea Lui pe P Adrian Fageteanu in veci si pe toti duhovnicii martiri ai neamului ortodox strabun.Doamne Ajuta!

  6. Dumnezeu,sa-l primeasca in Imparatia Cerurilor si sa-i dea odihna vesnica,caci destul a patimit si suferit pe pamint!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.