Rugăciunea unui tată
Da-mi Doamne un fiu care sa fie destul de puternic ca sa stie când este slab, si destul de viteaz pentru a se înfrunta pe sine însusi când simte ca frica vrea sa puna stapânire pe el; – un fiu care sa fie orgolios si dârz într’o înfrângere cinstita, dar umil si generos când este victorios.
Da-mi Doamne un fiu care niciodata nu scoate sabia când trebue sa scoata pieptul; -un fiu care sa Te cunoasca pe Tine si care sa se cunoasca pe el înusi, ceeace este piatra unghiulara a oricarei cunoasteri.
Condu-l Doamne, te rog, nu pe drumul usor si comod, ci pe acela aspru, plin de amenintari si de dificultati. Acolo lasa-l sa învete sa se mentina drept în timp de furtuna si sa simta mila pentru cei ce cad.
Da-mi Doamne un fiu al carui inima sa fie curata, ale carui idealuri sa fie înalte; un fiu care sa stie sa se stapâneasca pe sine însusi înainte de a pretinde sa-i conduca pe ceilalti; un fiu care sa stie sa râda, dar care sa stie sa si plânga; un fiu care sa tinda spre viitor, dar care sa nu uite nici trecutul.
Si dupa ce i-ai dat toate astea, Te implor Doamne sa-i mai adaugi si un humor sanatos în asa fel ca sa fie mereu serios, dar sa nu se ia pe sine însusi niciodata prea în serios.
Da-i smerenia ca sa-si poate aminti mereu de modestia cunoasterii, blândetea, care este adevarata forta reala.
Atunci eu, tatal sau, îndraznesc sa murmur ca: nu am trait degeaba !
general Douglas McArthur (17 iunie 1956)
Douglas McAthur ,faimosul general cu pipa intr-o parte? A fost apreciat in randul soldatilor . Frumoasa rugaciune,dar cand drumul devine greu ,aspru si plin de amenintari,un tata se roaga la Dumnezeu ca pe fiul sau sa-l intelepteasca ,sa inteleaga voia Lui Dumnezeu,sa-i dea forta sa faca voia Lui Dumnezeu,pt a putea duce crucea asa cum se cuvine. Viata… si asa este ca o carare plina cu spini,iar pt asta un parinte trebuie sa se roage la Dumnezeu ca sa si-l protejeze si sa-l calauzeasca.Furtuna te apleaca ,te indoaie,dar Dumnezeu te indreapta ,iar prin rugaciunea parintilor Dumnezeu Il mentine si drept.Sa ajungi drept e deja greu ,dar sa te mentii drept e si mai greu.Pe timp de furtuna e mai greu sa te mentii.Cel putin cu vremurile astea …..parca avem o cruce mai grea fata de parintii nostri…E foarte greu ….vremurile s-au schimbat vertiginos in rau,iar pt copiii nostri,ispitele in ziua de azi sunt mult mai „atragatoare”,mai „frumos” ambalate,”frumos” prezentate,par „firesti”,”indispensabile”….ce sa mai…oferte care mai de care mai „frumoase” care duc la pierderea sufletelor.Dar,noi ca parinti trebuie sa fim model pt ei. Rugaciunea se face in familie ,in casa ,curand n-o sa se mai poate face in public,iar model de credinta ortodocsa in afara casei….nu prea o sa mai fie….( deja se „lucreaza” la treaba asta).Generatiile trecute n-au cunoscut asa ceva.Doar acei duhovnici care au fost in lagarele comuniste, pt faptul ca au propovaduit invataturile Lui Hristos!