Robia modernă prin tehnologie

Robia modernă prin tehnologie

by -
2 1366

Epoca modernă e „burduşită” de ­paradoxuri, contradicţii, anomalii numite, cu delicateţe, dezechilibre. Privind cu luciditate tabloul lumii în care trăim – aşa cum a făcut-o savantul român Mircea Maliţa în cartea Zece mii de culturi – o singură civilizaţie – sunt de relevat, pe lângă unele schimbări fundamentale pozitive, benefice pentru întreaga umanitate, şi consecinţe nedorite, negative ale dezvoltării sociale. „În ciuda marilor nădejdi pe care umanitatea le pusese în civilizaţia modernă – scria Alexix Carrel – această civilizaţie n-a fost în stare să dezvolte oameni destul de inteligenţi şi de îndrăzneţi ca s-o dirijeze de pe calea periculoasă pe care s-a angajat însăşi slăbiciunea intelectuală şi morală a conducătorilor şi ignoranţa lor pun în pericol civilizaţia noastră” (cartea Omul – fiinţă necunoscută, Ed. Tredit, p. 30).

Tehnica şi tehnologiile moderne au caracter şi efecte bivalente: pe de o parte îl eliberează pe om de servituţi tradiţionale, îi potenţează munca şi creaţia, dar, pe de altă parte, îi încarcerează viaţa în alte multiple tipuri de „captivitate”.

Tehnica şi tehnologiile moderne eliberează, dar şi subordonează pe om, îi îmbunătăţeşte, dar îi şi periclitează viaţa cotidiană, îl personalizează, dar îl şi uniformizează, îl informează, dar îl şi manipulează.

„Progresul tehnic – scrie recent Paul Everac – desţâţânează valorile prin el însuşi, le neutralizează”.

S-a spus, nu fără îndreptăţire, că „robia modernă e tehnologică” şi că „omenirea a devenit dependentă de tehnică şi ştiinţă ca intoxicatul de drog”(Alain Gerond).

Deşi produse ale intelegenţei umane concepute spre a-l sluji pe om, tehnica şi tehnologia, produse de revoluţia ştiinţifică, prin multe şi puternice elemente distructive s-au întors alienant împotriva creatorului lor şi prin terifianta lor forţă ameninţă cu dispariţia întreaga umanitate, cu distrugerea vieţii pe Tera.

Aici guvernanţii, pe plan naţional şi internaţional, au cea mai mare responsabilitate, căreia însă nu-i fac faţă.

Cât de actuale, în condiţiile crizei mondiale declanşate recent, sunt cuvintele preşedintelui Clubului de la Roma, Ricardo Diez Hockleiter, rostite mai demult la o reuniune de la Boenos Aiers: „Egoismul, ignoranţa, absenţa solidarităţii şi a unei viziuni de perspectivă la nivelul guvernanţilor sunt cauzele principale ale ineficienţei actului de guvernare.

Atât politicienii cât şi patronii sunt mai preocupaţi de propria bunăstare, de interesele personale imediate şi nu-şi dau seama că trăim cu toţii într-o interdependenţă care, până la urmă îi va afecta şi pe ei negreşit.

Acumularea erorilor decizionale în domeniul politic, economic, tehnologic sau de orice natură a produs efecte catastrofale”.

Este în limita imposibilului să mai adăugăm ceva la această pe cât de aspră, pe atât de lucidă şi veridică apreciere.

autor: Prof. dr. Petru Panzaru

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualităţii culturale româneşti

(Visited 440 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. Foarte adevart articolul. Da asa este, avem „impresia” ca suntem liber, in schimb suntem ori sclavii propriilor noastre dorinte ori dependenti de alti factori externi ca: locul de munca, casa unde locuim, etc.

    Voi prelua si pe blogul meu o parte din articol cu referire la aceasta pagina. Vreau sa stiu daca am acordul dvs. in prealabil.

    Multumesc.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.