Reflecții după alegeri: Constanța, orașul ateilor și lesbienelor. România, țara slujitorilor la doi stăpâni

Alegeri legislative în 2012. Subiect sensibil şi dureros, complex şi inepuizabil în acelaşi timp.

Sunt mulţi dintre aceia care consideră că nu am avut  ce alege, că ambele forţe (USL ŞI ARD) sunt două forme ale aceluiaşi fond: FSN=PCR. Sigur, la o privire de ansamblu, cam aşa este. Că dacă intrăm în detalii şi luăm fiecare candidat la puricat, vedem că situaţia este puţin diferită, este o altă discuție. Sunt nuanțe și nuanțe.

Dar nu acesta este subiectul acestui editorial. Ci ura.

Dorința de răzbunare cu orice preț a unora dintre semenii noștri.

În judeţul Constanţa, candidatul USL Remus Cernea a obţinut mandatul de senator cu peste 57% din voturi. Individul respectiv este un ateu militant, un vajnic reprezentant al promiscuităţii homosexuale şi ale minorităţilor de tot felul. Conform recensământului populaţiei din 2011, în judeţul Constanţa există 285 de persoane fără religie şi doar 498 de atei, dintr-o populaţie de 428.000 de locuitori.

Şi atunci, de unde atâtea mii de  voturi? Să fii fost atât de eronat recensământul? Imposibil. Să se fi transformat Constanţa într-un oraș al ţiganilor, ateilor şi lesbienelor? Nici vorbă.

Explicaţia este în altă parte. Cei care au votat au arătat că pentru ei nu a contat decât motivația de a vota contra ARD.  De “a le-o trage”. Şi nimic altceva. Cu alte cuvinte, chiar dacă participă la viața Bisericii,  se roagă lui Hristos pentru ajutor, au fost mulţi români care au uitat ce înseamnă aceasta, preferând să-l voteze pe unul care neagă însăși existența celui căruia se roagă. Să mai spunem că dreptul lor de a fi liberi în credință a fost plătit cu sânge?

Acest lucru este cu-adevărat îngrijorător şi simptomatic. Faptul că nişte creştini  au votat în favoarea unui dușman al modului lor de de viață demonstrează superficialitatea credinţei lor.  De  fapt, pentru mulţi, credinţa înseamnă doar un fel de superstiţie sau cel mult o chestie ce ţine doar de curtea Bisericii şi nimic mai mult.De-aceea a fost și este posibil să fim, simultan, țara cu cele mai multe avorturi din Europa dar și cu cei mai mulți creștini.

Sigur, nu mă pot erija eu, păcătosul, în judecătorul lor. Acela este Unul şi el va şti să răsplătească după meritele fiecăruia.

Unde sunt oameni precum Nicolae Steinhardt, care nu şi-ar fi pus numele alături de diavol, pentru nimic în lume? Oare chiar au uitat românii că diavolului ” Ii dai conștiința, pacea, somnul, îți vinzi prietenii și rudele, cedezi absolut totul și mai mult ca totul – și toate pe degeaba. Ce-a obtinut Iuda de la diavol? Nimic. A fost fraierit”?

În altă parte a ţării aflăm că puşcăriaşul Marko Attila, membru UDMR,a câștigat mandatul de deputat în colegiul uninominal din Sfântu Gheorghe. Acesta a fost condamnat în luna iulie la trei ani de închisoare cu executare npentru abuz în serviciu contra interesului public. Recursul se judecă la Curtea de Apel Ploiești.

Se pune întrebarea: sunt cei 11.297 de oameni, cei care l-au votat pe Attila Marko, nişte infractori? Cu siguranţă că nu. Cu siguranţă nu sunt atei sau puşcăriaşi. Aici este vorba de un caz de solidaritate etnică dusă la extrem. Un alt simptom al trăirii lumeşti. Adică, “suntem de acord să încalci legea dacă eşti de-al nostru”. O chestie mafiotă şi o dovadă de pseudo-naţionalism. Iată, după cum se vede în acest caz, teoria cu “superioritatea ungurilor”, cu “ungurii sunt cinstiţi, nu ca hoţii de români” se prăbuşeşte ca un castel de nisip.

Cazurile Attila şi Cernea sunt extreme, dar nu singulare. Nici nu contează partidele. Găsesc lejer şi la ARD sau PP-DD. Le-am ales doar pentru că sunt cele mai simptomatice.

Se nasc astfel, nişte întrebări pentru constănţeni: vor mai avea dreptul să se plângă de degradarea morală a copiilor lor când ei au votat pentru unul care susţine pe faţă promiscuitatea? Cu ce legitimitate se vor putea opune la o eventuală demolare a Bisericilor când ei au votat pe unul care vrea să distrugă credinţa pe Sfântul Apostol Andrei a propovăduit-o, aici?

La fel, de unde va găsi minoritatea maghiară curajul să se plângă de “corupţii de la Bucureşti”, când ei au ales să fie reprezentaţi de un infractor cu acte în regulă?

Multă vreme am considerat că politicienii sunt o castă aparte. Prea multă vreme am considerat că ei sunt singurii vinovaţi pentru starea ţării. Dar trebuie să recunoaştem adevărul, oricât de dureros ar fi: o parte dintre concetăţenii noştri sunt la fel de vinovaţi. Dacă nişte români care se declară creştini au putut vota pe unul care luptă făţiş împotriva lui Dumnezeu, atunci însemnează că ne merităm soarta. Cu vârf şi îndesat.

Nu poţi servi la doi stăpâni. Nu poţi să afirmi ceva şi la vremea faptelor să faci exact pe dos. Eşti bătrân sau poate, prea tânăr? Nu poţi să te răscoli? Bine, dar măcar nu sări diavolului în ajutor!

Sunt convins că vor ajunge să  regrete decizia luată, dar pentru cei care au ales să-şi pună semnătura pentru diavol, nu pot simți milă.

Dumnezeu să ne ierte pe toţi

Articol de Mihai M.Popescu