Nevoia de carte

Societatea omenească se găseşte într-un necontenit progres. Mintea omului are o capacitate surprinzătoare de a face faţă provocărilor. Nu întâmplător, omul şi-a dobândit în regnul animal o unică şi necontestată poziţie dominatoare. Dar, totodată, paradoxal, umanitatea este ameninţată de propriul ei progres şi mai ales de ritmul acestuia din ultimele decenii.

Omul a inventat lumea virtuală, computerul a devenit un instrument indispensabil, ajutându-ne în nenumărate privinţe, dar există şi primejdia ca din instrument el să devină stăpân! Dependenţa  faţă de lumea virtuală  tinde a fi  exclusivistă, eliminându-se treptat sistemul de informare şi cunoaştere pr care omenirea şi l-a dezvoltat treptat, timp de milenii, aparent simplificându-l, dar în fapt reducându-l.

Sub ochii noştri copii dezvoltă o extraordinară capacitate de a pătrunde în lumea virtuală. Este un lucru bun, dar, totodată, sistemul educaţional „clasic” nu ar trebui abandonat, tehnicizându-se existenţa dincolo de limitele fireşti. De generaţii întregi, lectura a reprezentat calea cea mai sigură a progresului şi perfecţionării individului, iar cartea un însoţitor de valoare inestimabilă al existenţei omului.

Astăzi s-a ajuns să se vorbească de moartea cărţii, de dispariţia ei şi este trist. Fără îndoială, prin lumea virtuală există posibilitatea informării rapide, dar este o informare de bază, în trăsături generale, deseori incompletă şi primitivă. De fapt, este o informare rezumată şi uneori chiar partizană, utilă ca punct de plecare, dar care se impune  completată  prin străduinţă şi întinsă lectură proprie, intervenind selectiv şi creator propriul creier şi construind o imagine cu mult mai completă, rezultată din propria lectură şi neacceptându-se ca „literă de Evanghelie” doar o pilulă de cunoaştere prefabricată !

Fuga tineretului de lectură este deosebit de gravă şi se impune să fie împiedicată. Citirea integrală a unor cărţi este indispensabilă formării şi dezvoltării unui adevărat intelectual. O carte bună  este o „fiinţă” şi răsfoirea ei, uneori chiar mirosul ei, parcurgerea ei în întregime este învăţătoare. Familiei şi mai ales şcolii le revine de a se îngriji ca noile generaţii să nu abandoneze lectura, împiedicând un proces în îngrijorător progres de părăsire a ei. Abandonul lecturii ameninţă să reducă informaţia multiformă, mai mult ca niciodată necesară omului contemporan şi nivelul de cunoaştere, ducând la o simplificare a cunoştinţelor şi implicit la reducerea lor. Nu acesta ar trebui să fie obiectivul viitorului!

autor: acad. Dan Berindei

sursa: Revista Clipa