Invitatie la efort

Invitatie la efort

by -
0 423

Coruptie, hotie, oportunism pentru ca la final totul sa conduca la o saracie generalizata; saracie materiala dar mai ales saracie spirituala, asta a ajuns Romania de astazi. “Dulcea Romanie”, asa cum zice o poezie a lui Eminescu, nu mai este asa de dulce, pentru multi Romania fiind doar un copac uscat, care isi pierde in mod lent dar sigur toate frunzele; un copac fara frunze nu mai este un loc unde diversele vietuitoare pot sa gaseasca adapost si hrana, fiind astfel nevoite sa caute alti copaci mai roditori. Daca ne gandim bine la peisajul social al Romaniei anului 2010, imaginea copacului uscat descrie fidel realitatile sociale din tara noastra. Tinerii nostri emigreaza in masa in tari straine, acceptand sa faca pe sluga la straini pentru un pumn de bani; intelectualii tineri accepta sa paraseasca Romania pentru alte state care le ofera conditii de munca decente si remuneratii pe masura, dar mai ales accepta sa paraseasca patria pentru ca “Romanica”( din pacate acesta termen descrie perfect situatia) nu le da dovada de respect; iar multi dintre tinerii ce raman in tara ar dori sa plece peste hotare daca ar avea posibilitatea. Lista nemultumirilor ar putea continua pana la infinit plus unu. Deci vedeti dragi prieteni, vietuitoarele sunt pe cale sa paraseasca copacul si se pare ca nimic nu poate fi facut in aceasta privinta.

Dar de ce aceasta uscaciune sufleteasca si trupeasca s-a intins asupra tarii noastre? Cine sunt vinovatii pentru aceste rele ce s-au abatut asupra acestui colt al Europei? Care sunt cauzele pentru care Romania anului 2010 nu mai “renteaza”? De la inceput trebuie precizat ca principalii vinovati ai situatiei decadente din tara suntem noi toti pentru ca nu am reusit sa prevedem incotro se indreapta noua cale romaneasca de dupa 1989; noi toti pentru ca ne-am ratacit incercand sa prindem din urma Europa “civilizata”, pentru ca am incercat sa imitam pe altii in loc sa fim ceea ce suntem; dar poate am fi reusit sa prevedem calea justa, poate nu ne-am fi ratacit si poate am fi reusit sa preluam\imitam doar atat cat este nevoie daca societatea civila romaneasca ar fi dat dovada de putin interes, ar fi dat dovada de dorinta de a face efort, de a obosi putin pana ar fi reusit sa gaseasca strada cautata; societatea romaneasca in acesti ultimi 20 de ani a dovedit ca stie ce inseamna expresia franceza “laissez-faire”, imbratisand si slujind acest principiu care intr-un cuvant vrea sa insemne “lene”. Aceasta comoditate in a gandi si in a actiona, a permis celor dispusi la un mic efort, clasei politice post-decembriste (desi multi faceau politica si inainte de 1989) si fostilor securisti, sa preia\sa pastreze fraiele mersului societatii romanesti si sa (re)imprime traectoria de ei dorita. Bineinteles cei s-au autoproclamat salvatori ai patriei dupa 1989, si-au dat seama ca aceasta comoditate, acest “laissez-faire”, ii ajuta sa isi desfasoare si sa dezvolte afacerile personale, consecinta logica fiind efortul sustinut, perseverenta si temeritatea lor in a planta noi seminte ale comoditatii; o societate civila care este prea comoda pentru a gandi si actiona face mai mult bine afacerilor personale ale unora decat o societate civila constienta si dispusa la efort. Deci cei ce dupa ’89 au detinut functii cheie in sfera politica, economica si sociala au intretinut si extins parametrul comoditatii colective. “Laissez-faire”-ul in combinatie cu mitul bunastarii individuale si cu cel al securitatii personale au facut ca societatea civila romaneasca, dupa 20 de ani, sa fie aproape impasibila la orice gest de “nesimtire” din partea guvernatilor si amicilor acestora. Filozoful gernam Carl Schimt, a prezis clar ca societatile moderne vor deveni apatice si amorfe ca urmare a refuzului de a-si asuma orice risc. În cele din urma, siguranta societatilor moderne, ce se vrea dusa la extrem, pâna la disparitia oricarui element disturbator al unei bune functionari mecanice, poate avea consecinte aberante, lipsind fiinta umana de nevoia elementara a pericolului si tragicului. O lume fara riscuri constient asumate, chiar daca exceleaza prin securitate deplina, devine o lume golita de orice demers formator, o lume cocosata care îsi pierde abilitatea de a trai omeneste.

Daca guvernantii nostri sunt dispusi sa vanda capacitatea de a gandi si simti a unui neam intreg ne putem imagina inaltul nivel de imoralitate care radiaza din persoanele acestora; Romania este una din tarile cele mai corupte din Comunitatea Europeana, mita si spaga fiind date si primite de la cei mai inalti functionari politici pana la cel mai nesemnificativ controlor de bilete de pe mijloacele de transport in comun; furturile sunt la ordinea zilei in Romania, iar insusirea necuvenita de obiecte\bani nu este pedepsita decat de fatada, eventual pentru a mai induce in eroare vreun comisar european care trebuie sa dea raportul; oportunismul si arivismul fac ca barbati si femei sa se prostitueze fizic si spiritual, pentru 30 de arginti acestia vanzandu-si trupul si sufletul, toate in mentinerea sperantei iluzorii ca sunt\vor fi “cineva”. Si ca imaginea copacului ce se usuca sa fie completa, trebuie sa mai amintim ca exista anumiti agitatori care incearca sa provoace tensiuni inter-etnice sau mai exact spus, anumite regiuni care desi sunt romanesti flutura stegul altor state, toate acestea cu complicitatea aceleeasi clase poltice imorale dar si cu comoditatea generalizata a societatii civice romanesti. Dupa cum bine este stiut, un copac ce se usuca, incepe sa piarda din ramuri, iar primele ce se s-ar putea desprinde din Romania ar putea fi Harghita si Covasna!

Dar un pom pana nu se usuca complet nu este inca pierdut! Iar Romania nu este complet uscata, Romania a mai dat dovada pe parcursul istoriei de nebanuite energii, de nebanuite capacitati si este timpul sa demonstreze din nou ca radacinile sunt inca capabile de a rezista secetei. Romania poate si trebuie sa isi recapete seva care sa faca mugurii sa iasa. Romania trebuie sa inverzeasca precum un pom primavara pentru a asigura umbra necesara dezvoltarii neamului romanesc. Dar pentru a inverzi, un pom ce a inceput a se usca trebuie sa elimine pentru inceput  ramurile uscate. Exact asta trebuie sa faca Romania anului 2010, trebuie sa scape da ramul cel mai putred al societatii noastre si anume clasa politica. Clasa (a)politica ce s-a (re)constituit dupa asa-zisa revolutie din 1989 a influentat\ imprimat traectoria pe care Romania se afla momentan. Dupa cum zice un anumit proverb, pestele de la capat se strica, asa s-a intamplat si cu societatea romaneasca post-decembrista, imoralitatea clasei politice transmitandu-se pana in maduva. Trebuie sa repetam ca Romania nu ar fi ajuns in starea actuala de decadenta numai datorita actiunii maligne a clasei (a)politice, ci si datorita societatii civice care parca nici nu a existat in Romania ultimilor doua decenii. Dupa cum afirmam in precedenta, acest ram uscat trebuie taiat cat mai repede, caci uscaciunea s-a transmis si altor segmente ale societatii, iar pana nu este prea tarziu, trebuie sa impiedicam transmiterea uscaciunii catre intregul copac. Clasa (a)politica actuala trebuie innoita cu adevarat si nu doar de fatada, asa cum s-a intamplat in 1989, majoritatea elementelor putrede ce o compun acum trebuind a fi indepartate. Cei din generatiile tinere ce inca mai sunt dispusi sa faca un efort constructiv, trebuie sa ia atitudine fata de aceasta plaga ce poarta pompos titulatura de “alesii poporului”. A fi “ales al poporului” astazi inseamna a avea privilegii, exact ca pe timpul vechilor boieri, legea aplicandu-se pentru omul de rand, aceeasi lege dezaplicandu-se cand vreun “politician” sau vreun amic al acestuia calca stramb. Constitutia nu este decat o bucata de hartie frumos colorata, orice individ “influent” putand folosi Constitutia pe post de hartie igienica atat timp cat politicienii nostri isi continua “afacerile”.

Cei dispusi sa oboseasca, trebuie sa isi uneasca fortele in vederea efortului de indepartare a clasei (a)politice si a celorlalte segmente putrede din cadrul societatii noastre: a constentiza datoria societatii civice de a se proteja de parazitii interni si externi, a protesta fata de abuzurile, de inactivitatea si de delasarea guvernantilor, a dezvalui intoxicarea la care este supus poporul roman prin intermediul manipularii mediatice nationale si internationale, sunt doar cateva metode pentru revitalizarea Romaniei. Sa nu ne facem sperante desarte, ploaia care ar putea revigora copacul este inca foarte departe, in orice caz ploaia nevenind din Vest, si deci doar seva proprie putand a lupta cu seceta ce inconjoara sufletul neamului romanesc. Daca asteptam sa vina ploaia riscam ca Romania sa devina o Sahara populata.

autor: Remus Tanasa

(Visited 73 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.