Imperiul financiar Rothschild

De peste 200 de ani, banca Rothschild este inima finanţelor mondiale. Are o reţea de 40 de birouri în mai mult de 30 de ţări din Europa, America şi Australia. Edmond de Rothschild (1926-1997) spunea : « Un Rothschild care nu este bogat, evreu, filantrop, bancher şi care nu duce un anume stil de viaţă, nu este un Rothschild ». Istoria este aceeaşi ca a oricărei alte familii de industriaşi din SUA sau din Anglia; numai că trebuie recunoscute circumstanţele puţin favorabile în care s-a produs ascensiunea ei. Familia Rothschild, provenind din evrei din Germania, s-a impus încă din secolul XVI în domeniul bancar şi financiar şi filantropic. La sfârşitul secolului XIX, a susţinut sionismul, pe care Edmond Rothschild îl explica astfel : ” Un evreu american care dă bani unui evreu englez pentru a aduce un evreu polonez în Palestina”.

Fondatorul familiei,“tatăl pieţii financiare internaţionale”
Amschel Mayer Rothschild s-a născut la 23 februarie în 1744 la Franckfurt, ca fiu al lui Moses Amschel Bauer. El a transformat comerţul cu vânzare pe datorie, practicat de tatăl său, într-o bancă. Averea lui Mayer a avut ca punct de plecare afacerile acestuia cu aristocratul Guillaume, care moştenise una dintre cele mai uriaşe averi din Europa şi care i-a cerut lui Mayer să i-o gestioneze. De altfel, Guillaume a şi plecat timp de mai mulţi ani într-un fel de exil, având încredere totală în Rothschild.
Amschel avea 7 copii, din care cinci erau băieţi. Fiecare dintre ei, cum împlinea 25 de ani, a fost trimis să creeze sau să preia conducerea unei filiale a băncii Rothschild din Londra, Paris, Viena, Napoli şi Franckfurt, operă a tatălui lor. Aşa au apărut cele cinci ramuri ale familiei. La 29 septembrie 1822, împăratul Austriei François Ier îi ridică la rangul de baroni pe toţi cei cinci fii ai lui Mayer, astfel că descendenţii lor legitimi pe linie masculină poartă titlul, indiferent de naţionalitate. În 2005, Mayer a ocupat locul 7 pe lista celor mai influenţi oameni din întreaga istorie, potrivit revistei Forbes, care l-a declarat “tatăl pieţii financiare internaţionale”.Căsătoriile dintre ramuri au permis familiei să păstreze controlul asupra averii şi să se dezvolte în mai multe domenii ale activităţii bancare, capacitatea lor de a finanţa, oferind oportunităţi de investiţii. În secolul XIX, au devenit importanţi finanţatori şi acţionari în exploatări miniere şi în dezvoltări de căi ferate, două paliere ale dezvoltării industriale din Europa. Schimbările de guverne şi evenimentele politice au jucat, după împrejurări, un rol pozitiv sau negativ asupra averii Rothschild. Revoluţia din 1848, criza din anii ’30 şi apariţia nazismului au marcat serios istoria clanului.

Putere financiară şi politică
Astăzi, mai există doar ramurile franceză şi engleză ale familiei, celelalte trei- germană, austriacă şi italiană-dispărând. De-a lungul anilor, chiar dacă expansiunea Rothschild era o realitate, decalajul dintre ramuri a început să apară, provocat de viaţa din ce în ce mai decadentă şi plină de snobism şi aroganţă , manifestate de membrii generaţiei a treia de după fondator. Ei şi-au folosit întreaga putere financiară şi politică pentru a-şi învinge concurenţii şi pentru a se instala în noile sectoare industriale create de revoluţia industrială de la mijlocul sec. XIX. Crahul din 1929, cu un impact puternic asupra finanţelor, l-a determinat pe baronul Louis von Rothschild să încerce, fără succes, consolidarea Creditanstalt, prin fuziune cu filiala băncii Rothschild. Aşa că în1938 şi-a abandonat afacerea şi a părăsit Austria. Palatele Rothschild au fost confiscate şi distruse de nazişti. În 1999, guvernul austriac a returnat celebrei familii 250 de opera de artă furate de regimul lui Hitler şi care s-au regăsit în muzeele vieneze. În Italia, odată cu reunificarea ţării din 1861, bănca Rothschild s-a închis. Nici ramura germană n-a fost mai norocoasă. Wilhem Carl von Rothschild (1828-1901) a fost ultimul bancher al familiei la Franckfurt.
Instalat la Londra, Nathan Mayer Rothschild (1777-1836), fondator al băncii londoneze, ar fi făcut avere, fiind informat înaintea tuturor, printr-un porumbel voiajor, de victoria englezilor de la Waterloo, ceea ce i-a permis speculaţii financiare avantajoase. Aceasta, pentru că avusese inspiraţia de a finanţa campania ducelui de Wellington împotriva lui Napoleon.Două titluri de nobleţe au fost create pentru a-i răsplăti pe membrii familiei Rothschild : cel de baronet şi cel de baron. Lionel de Rothschild (1808-1879) va finanţa guvernul britanic pentru participarea la lucrările de la canalul Suez şi se va lansa în dezvoltarea căilor ferate din Franţa, iar fiul său, Alfred, va conduce 20 de ani banca londoneză. Fraţii Rothschild au preluat şi controlul companiei miniere spaniole, Rio Tinto, devenind acţionari principali ai minelor de diamant din Africa de Sud.

Baronul Guy, patriarhul clanului
În Franţa, James de Rothschild (1792-1868) a instalat prima bancă a familiei pe strada Laffite din Paris.Mare colecţionar de artă, pasionat de cai, vin şi recepţii filantropice, el a construit castelul De Ferrières. Cu trecerea anilor, familia a trebuit să facă faţă şi antisemitismului, moment gestionat cu mână de fier de baronul Guy de Rothschild. Averea i-a fost confiscată de regimul de la Vichy şi de nemţi. După eliberarea Franţei, banca Rothschild s-a relansat, dar a fost naţionalizată în1981. In replică, Guy a părăsit Franţa, stabilindu-se o vreme la New York şi acuzându-i pe francezi de antisemitism. Patriarhul familiei Rothschild, cum era denumit Guy, s-a născut pe 21 mai 1909 şi şi-a petrecut o bună parte din copilărie într-un castel al familiei, atât de somptuos încât se spune că un monarh european ar fi exclamat:”Un rege nu şi-ar putea permite aşa ceva. Doar un Rothschild poate”. Mai târziu, după revenirea la Paris, avea să declare: „M-am dus în America pentru că fusesem expulzat din lumea afacerilor în Franţa. Acum, se ştie că noi contam la fel de mult ca verii noştri englezi”. Fiul său, David de Rothschild, atunci în vârstă de 39 ans, a decis să creeze o nouă bancă la Paris. În 2003, el preia conducerea “NM Rothschild”. Deşi a susţinut o politică de investiţii în companii ca Michelin, De Beers şi IBM, despre baronul de Rothschild s-a spus că a avut marele rol de a prevedea extinderea agresivă a investiţiilor în afara Occidentului, inclusiv a exploatărilor petroliere din Sahara şi a celor miniere din Mauritania, la care se adauga finanţările acordate de Rothschild unor mine de plumb din Peru. În 1980, familia Rothschild avea în Franţa 2.000 de angajaţi şi controla afaceri cu un profit anual pe atunci de peste 11 miliarde de dolari. Tot în 2000, France Telecom primea sfaturi de la Rothschild&Co în achiziţia Orange. Numai din consultanţa financiară, Rothschild a dominat piaţa franceză în perioada respectivă, adunând 17 miliarde de euro din 20 de contracte şi încă 10 miliarde din alte opt contracte gin 2001.

Elie Robert avea 25% din averea familiei
Anul trecut, celebrul clan Rothschild, a fost de două ori în doliu. După moartea baronului Guy de Rothschild, s-a stins şi baronul Elie Robert de Rothschild (90 de ani). Cunoscut drept unul dintre membrii eminenţi ai ramurii franceze a clanului de mari bancheri, Elie a murit în urma unui atac de cord, survenit la o partidă de vânătoare, pe domeniul său de lângă Innsbruck.Elie a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, în trupele aliaţilor şi împreună cu regimentul său, Anciens Cuirassiers, el a fost capturat de armata germană. A fost dus la Nienberg, dar, după ce a fost descoperit că avea planuri de evadare, a fost mutat într-unul din cele mai dure lagăre, din Lubeck. Acolo s-a întâlnit cu fratele său, Alain, ambii bucurându-se de şansa de a fi trataţi ca ofiţeri capturaţi, reuşind să scape de lagărele de exterminare.Revenit în Franţa, el a contribuit intens la prosperitatea afacerilor familiei. S-a ocupat de celebrele podgorii Château Lafite Rothschild, care se întind pe 100 ha. Baronul Elie Robert a deţinut 25% din capitalul imperiului bancar şi a dirijat reconversia companiei feroviare Paris-Lyon-Marsilia într-un lanţ de hoteluri şi restaurante, înainte de a prelua conducerea podgoriilor din regiunea Bordeaux. Un expert degustător de vinuri, baronul a înfiinţat Château Lafite Rothschild, în anii 1950.

Un veritabil Rothschild acumulează averi
După 200 de ani de la înfiinţarea dinastiei, Nathaniel Rothschild, 36 de ani, e pe punctul de a deveni cel mai bogat descendent al renumitei familii.Câştigurile obţinute de cel de-al cincilea baron de Rothschild vor atinge în curând pragul de un miliard de dolari. Investiţiile din Ucraina, Europa de Est şi, cel mai important, acţiunile deţinute la Fondul de investiţii Atticus Capital, evaluat la 14 mld. euro, îi asigură un loc confortabil între miliardarii lumii.Asemeni strămoşilor, Nathaniel preferă să fie o prezenţă discretă în viaţa publică. El este principalul consilier al lui Oleg Deripaska, unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Rusia, proprietarul gigantului de aluminiu Rosal, care a fuzionat recent cu alte două grupuri pentru a crea cea mai mare companie de aluminiu la nivel mondial.
Şi ca un Rothschild veritabil, lui Nathaniel îi place să trăiască viaţa la maximum: schior pasionat, are reşedinta principală în Klosters, Elveţia, şi foloseşte avionul personal pentru a ajunge la celelalte locuinţe din Paris, Moscova, Londra, New York şi Grecia. Se întâlneşte cu actriţe celebre şi cu fotomodele, este membru al CA al Brookings Institution, organizatia de cercetare din Washington, şi bea vinuri doar din podgoriile Rothschild. „A face parte din familie înseamnă enorm. Nat ştie că îşi va îndeplini misiunea de baron Rothschild doar dacă va acumula mari averi”, spune Jeffrey Leeds, un apropiat al baronului. De altfel, povara de a fi urmaşul dinastiei Rothschild este destul de grea. În 1996, unuia dintre nepoţii Rothschild, lui Amschel,41 de ani, i s-a cerut să conducă banca familiei din Londra. A fost găsit spânzurat în camera de hotel… Patru ani mai târziu, Raphael de Rothschild a murit pe o stradă din New York din cauza unei supradoze de heroină.

de Lucia Ivănescu

Sursa: http://www.independent-al.ro