Constantin Barbu: Liiceanu sufera de „plagiocefalie”
Scriitorul Constantin Barbu comenteaza afirmatiile pe care Ion Spinu le lanseaza impotriva lui Gabriel Liiceanu. Barbu a frecventat Scoala de la Paltinis, fiind azi unul dintre cei mai mari eminescologi romani. Despre el, Noica scria in revista Transilvania: „Constantin Barbu – exceptional de inzestrat pentru lucrari de eruditie si istorie literara”. Autor a peste 30 de carti, Barbu ne ofera o expertiza menita sa intelegem mai bine oportunismul de azi al lui Liiceanu.
Am citit cu un sentiment de stupefactie articolul despre Gabriel Liiceanu: este absolut devastator! Din nefericire pentru Liiceanu, plagiatul, asa cum se demonstreaza fara dubitatie, este real, rusinos dar mai ales de neinteles. De ce de neinteles? Fiindca era foarte simplu: ori parafrazezi, ori pui ghilimele. Liiceanu pare a suferi de o boala secreta si grea, care se numeste plagiocefalie, caci, se pare, ca nu numai Heidegger „a patit-o” sub pana autocrata a patronului de la Humanitas. Fotocopiile fiind probe clare, nimic nu mai e de verificat. Daca va fi nevoie, voi putea oferi si alte exemple de plagiat ale aceluiasi personaj. De altfel, Noica mi-a povestit cum a reusit sa-l salveze pe Liiceanu de prima acuzatie de plagiat in teza sa de doctorat despre „Tragic”, convingandu-l sa paraseasca Institutul de filosofie. Am fost, ca si Liiceanu, ani de zile, la Paltinis, la Noica, pentru a intalni un genial maestru spiritual, de la care sa invatam carte. Cand Noica ne-a parasit, in decembrie 1987, l-am purtat pe umeri si eu, si Liiceanu, si Plesu, sub privirea sfintitului Steinhardt si nici unul dintre noi n-ar fi trebuit sa uite clipa aceea. Liiceanu a uitat! Altfel cum sa inteleg publicarea de catre Liiceanu a cartii Alexandrei Lavastine despre Noica vazut ca „fascist”? Pentru asta, eu n-o sa-l iert niciodata! De aceea, dezvaluirile din ZIUA nu constituie pentru mine nici o surpriza. Trebuia sa i se intample candva acest lucru. Poate ca ziarul ZIUA ar trebui sa republice Notele de la Securitate ale lui Zigu Ornea impotriva lui Noica, pentru a-i reaminti lui Liiceanu de ce a petrecut maestrul nostru spiritual ani grei in puscariile comuniste. Daca astazi Liiceanu este cineva – si este – faptul i se datoreaza lui Noica, nu lui Z. Ornea!
Sursa: ziua.ro
Lui Liiceanu ii lipseste substanta etica,dar Barbu este adesea bombastic,el insusu incercand sa epateze cultural!
E buna gluma! Intr-un fel Liiceanu este si colaborator la aparitia acelei editii traduse de el. Orice traducere presupune un act de creatie, pina la urma. Si orice om isi imagineaza ca nu este delibarata aceasta eroare, Nu a scris o carte, un tratat, un eseu, recenzie, pina nici macar o cronica de carte.
Cit despre inversunarea lui Barbu, ii impartasesc simtamintele perfect, sint la fel de inversunat impotriva acestor impostori, aceste nume de care mie unuia mi-ar fi rusine, gen Marta Petreu si Alexandra Laignel-Lavastine care alearga sa-si faca un nume calcind peste cadavrele unor nume ale gindirii romanesti, insa evitind o lupta cu vii. Este mult mai usor sa fii necrofag. Mortii nu musca!
Nu intimplator jalnicele lor carti au aparut prima data editate peste hotare. Faptul ca sint publicate si la noi, nu constituie un rau, ci dimpotriva, avem ocazia sa masuram aroganta, imbecilitatea si prostia pina la care se poate lasa tirita jalnica fiinta omeneasca de vanitatea ei.
@Diogene
Pai tocmai ca nu a pus acele ghilimele face toata diferenta.Ce-l va impiedica pe Liicheanu sa pretinda, peste ani, ca acele citate nu-i apartin? Daca va vorbi in fata unor elevi de liceu? Cum vor putea ei sa-l contrazica?
Argumentele domnului Barbu sunt valide. Numai un personaj slinos si lipsit de coloana vertebrala precum Liicheanu putea sa „uite”… Altii de ce n-au uitat?
Nea Barbule, desi oltean de-al matale, trebuie sa-ti spun ca prea te lasi purtat de o ura oarba. Pai daca pleci de la stupizeniile lui Spanu, omiul asta lipsit de cea mai elementara logica, mi-e destul de clar de ce-l acuzi pe Liiceanu de plagiat pentru ca in Prefata traducerii sale a cartii Timp si Spatiu de Heiddeger, nu a pus citeva ghilimele cind a citat din autor. Asa ma poti acuza si pe mine ca mi-am insusit titlul operei! Ura ca si dragostea sint „oarbe”. Nu reusesti decit sa te pui intr-o postura incomoda.