Domnul Goe între comedia bufă și farsa tragică

Domnul Goe între comedia bufă și farsa tragică

by -
2 498

Ipostaza parlamentară, ministerială şi înalt partinică a Domnului Goe, adorabilul personaj caragialesc pe care autorul nu se poate să nu-l fi „văzut” şi în grăbita ascensiune la Putere, reprezintă, va trebui să recunoaştem, contribuţia hotărâtoare a lumii politice actuale la îmbogăţirea universului Scrisorii pierdute de subdictatura căreia nu reuşim şi nu vom reuşi multă vreme să ne smulgem.

Analfabetismul enciclopedic al clasei politice postdecembriste nu putea să nu se înduioşeze de farmecul candorii Domnului Goe şi nu putea să nu-l îmbrăţişeze cu lacrămi în ochi pe acest vlăstar al ei cum nu se poate mai inspirat de pronia cerească să argumenteze şi să coloreze cu un uriaş umor involuntar peisajul actualei Scrisori pierdute, venind să ne asigure că ştafeta pe care i-au înmânat-o şi Caţavencu şiCoana Joiţica şi Agamiţă Dandanache a încăput pe cele mai bune mâini.

Convins că a ieşit în luminile rampei politice-partinice, parlamentare, ministeriale – şi foarte frumuşel, încântat chiar de acest binevenit prim merit, vesel din născare şi pus pe ghiduşii, cum se ştie, încă din vremea când mam’mare exclama, în trenul de zece mai, „e lucru mare, cât e de deştept!”, Domnul Goea descoperit fericit câtă destindere şi câtă veselie, când duioasă când paratrăznetă, produce discursul lui şi taifasul cu alegătorii într-o vreme când încruntarea frunţii îi lasă pe atâţia dintre coledzi să se închipuie importanţi, cu întreaga povară a ţărişoarei numai pe umerii lor.

Şi astfel se trage cortina peste actul comediei bufe, şi pentru că Domnul Goe citeşte cursiv şi ţine minte şi foarte multe cimilituri pe care le plasează, când îi este lumea mai dragă, reuşind chiar să deruteze, încât auditoriul său nu ştie dacă să râdă, cum a pornit şi până la capăt, sau să se oprească, cu o grimasă responsabilă, la timp.

Cum necum, comedia bufă e bine slujită şi ascensiunea Domnului Goe este asigurată fiindcă iar trebuie să recunoaştem că noi toţi mai simţim nevoia şi de o porţie de râs sănătos.

Îngrijorătoare îmi apare însă ipostaza farsei tragice spre care ne antrenează pomenita enciclopedică incultură a clasei politice care ajunge la concluzia că Domnul Goe, parlamentar, ministeriabil, lider de partid, poate fi privit la fel de cald învăluitor şi înduioşător şi reconfortant, şi atât de potrivit candid, dreptsimbol al lumii culturale, al intelighenţiei noastre – exact ce ne mai lipsea ca să spunem, azi, cum spuneam în decembrie despre armată, intelectualitatea e cu noi şi la locul ei şi putem defila liniştiţi.

Această concluzie ar putea rezuma atunci, îngrijorător, farsa tragică în care am plonjat şi prin felul cum e privită intelectualitatea de către clasa politică şi pentru locul pe care această clasa politică i-l conferă intelectualităţii în societate.

autor: Dinu Sararu

sursa: Revista Clipa

(Visited 100 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. Actuala clasa politica exista datorita procentului foarte mare de prosti existenti in Romania.

  2. Excelent pamflet…de altfel de la Domnul Dinu Sararu nici nu puteai astepta ceva ce nu ar purta calificativul de Excelent.Revenind insa la continut,este o radiografie precisa,punctand exact detaliile importante din aceasta radiografie precisa a societatii romanesti actuale si a clasei ei politice.BRAVO Domnule Dinu Sararu…si Felicitari celor de la Foaie Nationala,pentru ca ,gazduiesc asemenea articole.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.