Despre activismul „pro-gay”
În opinia activiştilor pentru drepturile homosexualilor, această formă de perversiune sexual-sentimentală trebuie să devină afacere publică. Homosexualii trebuie să aibă dreptul să se căsătorească, să poată adopta copii, să fie discriminaţi pozitiv şi să poată să se bucure de toate privilegiile unei minorităţi recunoscute politic. Nimeni nu se întreabă însă cu ce legitimitate cer homosexualii dreptul de a se modifica tradiţia căsătoriei (fundamentată, dintotdeauna, pe conceptul de relaţie heterosexuală), sau dreptul de a fi „discriminaţi pozitiv” de către comunităţile religioase ce consideră, fundamentat revelaţional, că homosexualitatea este unul dintre păcatele cele mai grave înaintea lui Dumnezeu. La fel, se pare că nimeni nu se întreabă cu ce drept activiştii pentru drepturile homosexualilor pot întrebuinţa şi generaliza conceptul de „cultură gay”.
Căsătoria a fost, este şi trebuie să rămînă forma de manifestare a relaţiilor heterosexuale, precum şi contextul în care se consolidează societatea prin familie. Cuplurile homosexuale, prin lipsa naturaleţei lor (nici manifestarea sentimentelor erotice faţă de o persoană de acelaşi sex, nici sterilitatea actului homosexual nu sunt forme de manifestare a naturalului), nu au dreptul de a solicita recunoaşterea ca familie. Pe lîngă aceasta, conceptul aproximativ un miliard şi jumătate de creştini, exclude binecuvîntarea lui Dumnezeu pentru asemenea relaţii.
Dar de ce pretind homosexualii recunoaşterea căsătoriei? Nu există practic nici o argumentaţie serioasă pentru aceasta, exceptînd eventualul discurs romanţios cu privire la dorinţa cuplurilor gay-lesby de a întemeia o familie.
S-ar putea ca nici homosexualii să nu dorească să îşi întemeieze familii. Cei care doresc aceasta s-ar putea să fie doar activiştii pentru cauza „minoritarilor sexuali”. Vă daţi seama că există nu puţini oameni care cîştigă bine de pe urma apărării drepturilor „sărmanilor homosexuali”. Cum, în momentul de faţă, homosexualitatea nu mai este considerată nici afecţiune psihică (de ce oare?), nici infracţiune penală, militanţii pentru cauza „comunităţii homosexuale” caută noi şi noi obiective care să le justifice obiectul muncii.
Un alt concept curios este cel de „cultură gay”: Faptul că anumite personalităţi ale istoriei au fost, într-un fel sau altul, angajate în relaţii de tip homosexual îndreptăţeşte pe militanţii din zilele noastre să anexeze aceste personalităţi cauzei homosexualităţii. E elementar: Socrate a fost gay, deci gay-ii sunt oameni deştepţi! O logică simplă, care şi prinde în cazul oamenilor simpli. Faptul că Socrate era, de fapt, bisexual, iar homosexualitatea grecilor antici avea legătură cu un anumit tip de relaţionare socială contează mai puţin.
Dar oare ce este „gay” în gîndirea lui Socrate? Sau în pictura lui Da Vinci? Ce ar justifica includerea în categoria de „cultură gay” a operei artistice a lui Leonardo da Vinci? Desigur că nu există un răspuns pertinent la asemenea întrebări.
Însă activiştii pentru „cauza” homosexualităţii construiesc o „cultură gay” în zilele noastre. Şi pentru că e nevoie de recunoaşterea acestei culturi se apelează la… corectitudinea politică. Orice film care tratează „cum trebuie” chestiunea homosexualităţii este premiabil. Pentru orice carte sau expoziţie cu teme homosexuale se face lobby. Astfel, într-un mod pragmatic se construieşte „cultura gay”. Eşti regizor şi vrei să te afirmi? Fă un film despre homosexuali şi, dacă nu ai nenorocul de a concura la Cannes, sau pentru Oscaruri cu un film despre negri sau despre avort, ai toate şansele să obţii marele premiu.
În fapt, cultura gay nu se poate manifesta decît în logica pragmatismului şi a ideologiei corectitudinii politice. Prin ei înşişi, homosexualii nu pot construi altceva decît monumentele de kitsch reprezentate de „carele alegorice” sau costumaţiile cu care mărşăluiesc plini de mîndrie la manifestările de tip gay-pride.
Privind la televizor (dar şi în România, atît cît mă lasă jandarmii să văd) marşurile homosexualilor mă întreb de ce mişcarea gay nu a reuşit încă să se descalifice prin ea însăşi. Căci la aceste marşuri homosexualii înşişi se prezintă aşa cum sunt: monumente de kitsch, unii dintre ei (travestiţii) cu evidente dezechilibre psihice, superficiali şi fără un elementar simţ al ridicolului. Ce altceva putem cere de la asemenea oameni decît marginalizarea lor culturală? Cu ce sunt mai buni cultural cei din „comunitatea homosexuală” decît cei din comunitatea maneliştilor, de exemplu? Ce au în comun homosexualii mîndri de orientarea lor sexuală cu oamenii de cultură pe care ei îi evocă? Evident că nimic…
autor: Alexandru Bogdan Duca (fragment) – Revista Cultura
@Om Vedea,
mi se pare ca gresiti afirmand ca uneori afectiunea intre indivizi de acelasi sex este normala. Priviti cu atentie in lumea animala, si veti avea ocazia sa constatati ca in nici o specie nu veti intalni acest gen de afinitate, exceptand cazul speciilor cu indivizi hermafroditi (ex:melcul). Deci, doar omul poate decade in acest fel in ceea ce Apostolul numeste „patima de ocara”, rod al trufiei. Prin ce este „normala” aceasta relatie, din moment ce nu poate genera urmasi? In plus, considerati exemplul negativ pe care oamenii acestia nefericiti il ofera generatiei de maine, murdarind minti tinere atat prin imaginea unor defilari desantate si destrabalate, cat si prin rasturnarea unui intreg sistem de valori traditional. Daca nu puteti privi chestiunea prin prisma ortodoxului practicant, priviti-o macar prin cea a ateului care mai are o urma de moralitate si demnitate! Cum v-ati privi maine fiul, sau fiica, in momentul in care v-ar spune ca se incadreaza in categoria „normalilor” cu pricina? Ati fi tot asa linistit? Eu cred ca nu…
@Frate Om, (Vedea)
Permite-mi sa-ti spun cum se vede dintr-o alta perspectiva comentariul tau: cam superficial. Si, daca vei avea bunavointa sa citesti mai departe, voi incerca sa semnalez acele indicii ale superficialitatii cu care tratezi lucrurile.
Hai sa incepem cu aceasta portiune din comentariul tau:
„Intotdeauna religia a fost un instrument de manipulare, sa-l obisnuiasca pe om cu gindul ca aici e normal sa n-ai nimic, lasa ca vei avea in viata de apoi desi nu se stie sigur daca dupa aceea va mai fi ceva.”
Frate Om, religia poate fi si este un instrument de manipulare doar pentru cei care pun botul. Omul care cauta cu sinceritate adevarul nu va cadea in capcane facile. Spre exemplu, cineva care citeste cu atentie ce a spus Hristos, ce au spus Apostolii sai si urmasii in fapta ai Sfintilor Apostoli (Ex: Sf Antonie cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile cel Mare si toata pleiada de urmasi ai lui Hristos care se intinde din antichitate si pana in prezent). Tot astfel, cineva care cauta cu sinceritate si riguros adevarul, nu se lasa dat pe spate de preotii mincinosi care spun una dar ii vezi facand alta. TREABA LOR, din faptele lor isi vor lua plata. EU, insa, am TREABA MEA! Sa caut! Sa vad cum e cu adevarat! Problema ta, frate Om, este ca te-ai oprit la scoarta aceasta de preoti care se dau jos din Mertzan, Jeepan, X, Q nu stiu cat etc. si n-ai cautat sa treci dincolo de scoarta, adica sa-i vezi si pe aceea care si fac ceea ce spun altilor sa faca.
Te intrebi unde a fost Biserica in comunism. Iti spun eu: IN PUSCARIE sau CU PISTOLUL LA TAMPLA. Nu neg, fereasca Dumnezeu, existenta infiltratilor Satanei in sanurile Bisericii asa cum sunt si astazi, dar stiu ca NU SUNT acestia Biserica, NU SUNT urmasii lui Hristos.
Uite niste oameni ai Bisericii: Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Arsenia Boca, Ilie Lacatusu, Dumitru Staniloae, Ioan Ianolide, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Iustin Parvu, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc si alte sute si mii pe care eu nu-i cunosc. Te-ar interesa, frate Om, sa citesti marturiile unor astfel de oameni, sa cunosti chinurile prin care au trecut ei in inchisorile comuniste? Nu stiu de ce, dar ma cam indoiesc.
Spui asa:
„Intruziunea asta a bisericii, amestecarea religiei in ceea ce n-o priveste mi se pare o pingarire a insasi idealurilor acesteia, una e sa-mi fii calauzitor si alta inchizitor.”
Frate Om, n-ai nici un pic de idee cu privire la ceea ce priveste Biserica si idealurile sale. Daca ai fi avut, ai fi inteles ca scopul Bisericii este sa ajute omul la mantuirea sufletului sau, la unirea cu Hristos, Dumnezeul sau si ai fi inteles ca pe termen lung legalizarea unui pacat cum este homosexualitatea ar fi facut rau multor suflete. Biserica e pazitoarea adevarului si nu ti se pare firesc sa stea impotriva minciunii, sa o demaste, sa o denunte? Tu iei chestia asta ca pe o Inchizitie? Inchizitia, dca nu ma insel, era mai contondenta.
Dupa cum am promis am revenit ptr a lamuri problema. Ma enerveaza faptul ca la orice aspect al vietii, fie private sau publice se tot invoca chestii legate de ortodoxie, dar unde era biserica pe vremea comunismului (oare nu era inregimentata chiar prin preoti informatori), unde este biserica acum cind ne dispar libertatile, cind am ajuns in sapa de lemn, unde este biserica in afara de ospete, sfintiri de moaste (adica spectacol ptr prostime), luat bani de la fraieri si vrajit ca trebuie sa faci ce spune popa si nu ce face popa? Intotdeauna religia a fost un instrument de manipulare, sa-l obisnuiasca pe om cu gindul ca aici e normal sa n-ai nimic, lasa ca vei avea in viata de apoi desi nu se stie sigur daca dupa aceea va mai fi ceva. Si chiar daca va mai fi s-ar putea sa fie acelasi tip de conducere, sfintii mai mari îi vor hali pe cei mai mici. Intruziunea asta a bisericii, amestecarea religiei in ceea ce n-o priveste mi se pare o pingarire a insasi idealurilor acesteia, una e sa-mi fii calauzitor si alta inchizitor, sa-mi spui mie ca trebuie sa fiu cumpatat si tu sa traiesti numai intr-un dezmat si sa te dai jos din gipan. Iar ce fac eu in viata mea intima e treaba mea, daca eu nu vreau sau nu pot sa cresc un copil, hai sa distrugem o familie fiindca asa a hotarit biserica. Poate in secolul 21 sa va mai treziti un pic din betia credintei cu orice pret si a inghitirii pe nemestecate a perceptelor bisericesti! Ca si daca va place sau nu omul tot va da ghes pornirilor fizice tinind cont ca sint printre cele mai instinctive si mai puternice, iar daca se va interzica isi va asuma riscul si o va face pe ascuns si nu e nici un cistig!
@Om Vedea….permite-mi sa te contrazic: familia este institutia pentru societate, fara de care relatiile sociale dintre oameni s-ar degrada intr-un mod ireversibil. Permite-mi sa iti recomand un materiale despre legatura dintre familie si societatea moderna care sufera de depresie grava din cauza distrugerii familiei traditionale (nu exista familie decat cea formata din cuplu heterosexual): https://foaienationala.ro/consumism-nefericire.html
Domnule comentator esti putin cam personal in chestia asta, as putea chiar crede ca faci precum faceau nazistii, propavaduiau calea corecta si preacurveau cu colegii sau subalternii lor, adica poponareau ca intre frati. Am sa comentez aici doar un paragraf ca sa demontez explicatia ta, nu fiindca imi plac homosexualii, doar ptr a demonstra ca esti partinitor. „Căsătoria a fost, este şi trebuie să rămînă forma de manifestare a relaţiilor heterosexuale, precum şi contextul în care se consolidează societatea prin familie. Cuplurile homosexuale, prin lipsa naturaleţei lor (nici manifestarea sentimentelor erotice faţă de o persoană de acelaşi sex, nici sterilitatea actului homosexual nu sunt forme de manifestare a naturalului), nu au dreptul de a solicita recunoaşterea ca familie. Pe lîngă aceasta, conceptul aproximativ un miliard şi jumătate de creştini, exclude binecuvîntarea lui Dumnezeu pentru asemenea relaţii.” Casatoria este forma de manifestare doar fiindca trebuie crescuti copiii nu din alt motiv, casatoria fiind doar un alt act intre oameni, deci nu neaparat naturalete, animalele traiesc impreuna fara acte, iar cel mai important lucru este ca statistic vorbind cuplul pe viata este o raritate, in general masculii cauta cit mai multe femele. Iar atractia intre oameni de acelasi sex este citeodata ceva normal, altfel nu s-ar intimpla. Doar adoptia unuyi copil este intr-adevar ceva impotriva firii, dar nu mai am timp sa explic fiindca trebuie sa plec, voi reveni mai tirziu sau alta data.
Tocmai de aceea Romania este acuzata din toate partile si sub diferite pretexte,pt ca Ortodoxia deranjeaza pe fff multi,mai ales pe cei ce vor sa diminiueze din populatia lumii,incepand chiar cu noi.
Suntem afisati ca fiind tara in care religia a ramas cu idei „invechite,gresite”.
In scolile din vest,la orele de religie copiii PRLUCRATI in ideea ca o familie se poate forma din doua persoane de acelasi sex. Copiii sunt spalati mintal,pt a le infiripa in minte ideea de libertate sexuala,de libertinaj unde Dumnezeu este „intelegator” din „dragoste” pt toti.
Tot ei au introdus femei-preot ,tot ei ne acuza pe noi ca avem conceptii invechite,invataturi religioase invechite.
Tocmai de aceea Romania ortodoxa este acuzata.
Daca ati observat ca si filmele,imbracamintea,legile,moda etc,duc numai si numai acolo?
Numai este un secret faptul ca jidanimea vor sa diminueze din populatia lumii.
Ortodoxia inseamna a ramana in invataturile Lui Hristos ,care nu se schimba,pt ca nu sunt schimbabile,deci nu sunt invechite,asa cum dusmanii lui Dumnezeu vor sa ne otraveasca pe toate planurile.
Tocmai de aceea Dumnezeu nu mai da bine pt lumea asta pregatita pt lumea de maine A LOR,fara Dumnezeu ADEVARAT.
De aceea ortodoxia se vrea AMESTECATA,pt a distruge conceptia sanatoasa de famile de procreare de MANTUIRE.
„Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rând le iubești pentru farmecul lor și-n al doilea rând pentru că fac oameni.” Petre Țuțea