Desarmarea noastră (articol scris de un elev de clasa a VI-a gimnazială)

Desarmarea noastră (articol scris de un elev de clasa a VI-a gimnazială)

by -
7 675

Veacul al XX-lea este veacul prefacerilor mai de seamă a omenirii, este poate cea mai marcantă epocă de evoluţie şi progres cea văzut şi va vedea umanitatea. Dar progresul aduce şi unele desavantagii, căci el contribue în mare parte , deşi indirect, la înfăptuirea rafineriilor perversităţii omeneşti .

Artele, ştiinţele , literatura , filozofia, s’au perfecţionat şi au evoluat sub auspiciile oamenilor de geniu. Alături de atâtea perfecţionări au progresat uimitor politica, diplomaţia şi arta răsboiului .Sunt mari chestii de predominare şi preocupare a spiritelor epocii contemporane, interesate în atâtea şi atâtea frământări efemere cari târăsc în urmă-le victime şi numeroase jertfe .

Iată : revizuirea tratatelor , procesul optanţilor , propaganda iredentistă a lui Rothermere , răsboiul civil chinez , conflictul italo-jugoslav, diferendul polono-lituan, înarmările clandestine ale Ungariei , pregătirile răsboinice ale Rusiei ; atâtea şi nenumărate alte chestiuni ce nu trebuesc neglijate şi cari trebue să ne preocupe şi să ne intereseze în primul rând , de unele din ele depinzând viitorul nostru în fiinţa unui Stat naţional puternic consolidat , cu mari şi multiple aspiraţiuni , dar care neglijează prezentul .

Se vorbeşte mai ales despre răsboiu şi suprimare a lui .

Desarmarea generală prevede desfiinţarea armatelor , distrugerea uzinelor producătoare de armamente şi muniţiuni , anihilare a oricăror posibilităţi de înarmări şi pregătiri răsboinice — prin aceasta tinzânduse la eternizarea păcii .

Alţii prevăd suprimarea răsboaielor în Ligile de Pace , în Statele unite internaţionale , Imperiul Creştin Universal , Comunism , etc. toate tinzând spre acelaş scop , spre acelaş ideal milenar al omenirii , care este pacea.

Asupra menţinerii ei şi a nimicirii râsboaelor se fac atâtea şi atâtea conferinţe internaţionale , asociaţii pacifiste în mai toate ţările civilizate, se scriu articole şi nenumărate broşuri , se umple biblioteci întregi cu volume tratând aceste chestiuni, se înfăptuesc convenţii umanitare, altruiste şi pacifiste .

Se speră mult , se nădăjdueşte mereu, dar numai atât. Se înşală crud cei ce cred în posibilitatea acestor realizări , acum. Idei sublime , ideale milenare , umanitarism perfect , altruism impecabil — dar simple utopii ce nu pot fi urmărite decât de cumpliţi visători, de cei cari nu ştiu ce-i nisipul sufletului uman , pe care încearcă a-şi clădi temple menite Păcii Eterne.

Ne întrebăm şi noi , după cum e şi logic : Cum oare am putea desarma în toiul atâtor conflicte şi diferende ameninţătoare ? Putem rămâne nepăsători la înarmările ce se fac în juru-ne, acum când furtuni ameninţă dinspre răsărit ; putem noi oare desarma bazaţi numai pe simplele asigurăr i şi convenţii semnate de politicieni fără caracter , de diplomaţi cinici şi laşi?

Dar acest pas ar fi prăvăilirea în prăpastie , căci totul prevesteşte momentul deslanţuirii unui cumplit uragan, a unui groaznic măcel ce va sfâşia milioane de trupuri , scăldând în sânge pământul statelor slabe şi încrezute în hărţuirile şi tratatele diplomatice! Toate nimicurile de azi vor fi faptele grave de mai târziu ce vor spulbera naţiunile şi ne vor ameninţa în fiinţa noastră ca Stat şi liberă naţiune .

E imperativul categoric şi fatal care ne spune că trebue să ne pregătim mereu şi să fim oricând gata !

N’avem aproap e nimic — nici aviaţie , nici marină , iar cât despre un serviciu al gazelor , nici pomeneală. Ne avem numai pe noi , numai propriile noastre forţe şi mijloace, braţele şi baionetele , căci Dumnezeu e departe , iar la ajutorul Său nu pot spera cei cari zilnic îl hulesc şi uneltesc contra voinţii Sale !

„N’avem oşti , dară iubirea de moşie e un zid „

„Care nu se înspăimântă de-a ta faimă , Baiazid! „

Dar noi , suntem sătui ! Prea multe am îndurat , prea multe suferinţe şi umiliri ne-au brăzdat milenii întregi ! Am suferit destul torturile călăilor venetici, am orbit şi-am lâncezit prea mult în temniţele atâtor hoarde ce s’au scurs veacuri de-a rândul peste trupul nefericitei noastre Patrii!

Vrem lumină , viaţă , libertate !

Am stat destu l în ploile de gloanţe şi în ninsoarea schijelor , am asurzit în concertul bombelor şi bubuitul tunurilor duşmane !

Acum vrem pace — dar în libertate!

Căci am văzut cine ne sunt prietenii, am văzut iubirea şi dragostea ce-o împărtăşesc cu noi — atunci când îi ghiftuim cu miliarde şi le dăm ţar a’n exploatare! , pentru ca în urmă să ne întoarcă spatele , să ne insulte şi să ne lovească !

Deschideţi istoria neamului nostru şi veţi vedea pagini scrise cu sânge, sunt pagini de restrişte şi groază , înscrise de veacurile ce-au smuls viaţa atâtor generaţii .

In marea carte a istoriei sălăşluesc umilinţele, şi durerile noastre , aşezate alături de paginile strălucinde în nepieritoare glorii — întunecate de decadenţa urmaşilor şi făcute uitate de duşmanii înfrânţi !

Dar, de va fi nevoe — vom scrie încă alte multe pagini ; dar va fi vai şi amar de contrarii noştri! . . . Nu vom dezarma cu nici un chip orice ar fi , chiar de-ar desarma lumea! Nu putem comite asemenea crimă, căci noi nu ne avem decât numai pe noi , tot sprijinul stă în noi şi în puterea noastră de afirmare şi rezistenţă ! A sta impasabili ar fi o cumplită sminteală!

Când vedem intrigile mârşave şi crase ale politicienilor ce se latră şi se sfârtică pentru ocuparea şi preluarea puterii , nu putem decât să ne îngrijorăm şi să veghem , căci ei , pohticienii sunt prea aprinşi în horă şi prea pătimaşi în joc spre a mai veghea asupra ţării!

Dar va sosi momentul în care realitatea le va suci grumazii , aşezaţi în ştreangurile duşmanilor ce ne vor subjuga !

Vom vedea , atunci când va fi să desarmăm , în momentul în care ultima armă va răsuna căzând jertfă pe altarul Păcii , numai atunci vor răsări la graniţele noastre armatele ce nu vor pieri niciodată , ele vor trece în goană peste trupul ostenit al naţiunii noastre sdrobite ! Va fi momentul crâşnirii dinţilor şi-a morţii eterne , căci ei ne vor lua dreptul la viaţă şi ne vor înăbuşi sub genunchii grei ai batatioanelor năpustite asupră-ne şi cari n’au desarmat!

Nu uitaţi : duşmanii stau la pândă , ascunşi , dar gata .

Dar nu , noi nu vom desarma nicicând, căci suntem conştienţi de datoria noastră aici şi de rolul nostru de santinelă a latinităţii în răsărit ! Noi nu mai vrem să fim svânturaţi şi spulberaţi în toate părţile !

Neam unit , vrem să fim mereu uniţi , să formăm o mare naţiune care să poarte cu fală numele de „urmaşi ai Romei” , înscris pe aripile de bronz ale aquilelor biruitoare !

Visele utopiştilor trebue să se spulbere în minţile noastre , a bunilor patrioţi . Voi , cei conştienţi , voi vă veţi apăra moşia şi avutul , veţi păstra glia sfintei Patrii moştenite dela măreţii cuceritori ai lumii !

Iar noi , cei tineri , chemaţi a ne păzi ţara , o vom apăra şi nu vom ceda nici o palmă din trupul ei , de ar fi să pierim cu toţii ! Vom pieri , dar vom pieri cu armele’ n mâini !

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

„Înfrăţirea Românească”, organ al „Ligii Apărării Naţionale Creştine „, anul IV, nr. 17, 1 iulie 1928.

(Visited 99 times, 1 visits today)

7 COMMENTS

  1. Istoria se repeta, iar pentru cei ce nu iau aminte de greselile trecutului sunt nevoiti sa le retraiasca. Acest articol scris in anul 1928 se potriveste cu situatia actuala pana la detalii. Pacat ca marea majoritate sunt adormiti, manipulati de catre TRADATORII care ne conduc.
    P.S. Pentru @intruder: ai nevoie sa mai citesti foarte mult, habar nu ai de istorie, de situatia sociala din perioada interbelica, sau esti unul dintre TRADATORI?!

  2. Pacea aici pe pamant?! …este ca si cum ai cauta raiul ,dar aici in lumea asta.Depinde ce fel de pace cautam.Pacea lumeasca?, NICIODATA,pt ca n-a existat si nici nu va exista ,iar cei care vor „gasi” acea pace aici ,inseamna ca multi oameni nevinovati au platit deja cu viata .Si papa vorbeste despre pace ,despre iubire ,adresandu-se acelor popoare care sustine razboiul care sa mentina”pacea”(NATO,UE ,UNICEF),stiind clar ca si la ora asta exista razboaie provocate pt pacea celor care vor un rai pe pamant,adica acel rai material lumesc ,care NU are NICI-O legatura cu pacea de la Dumnezeu.Pacea pt cei bogati ,inseamna sacrificiul celor saraci,in schimb saracii au mari sanse sa gaseasca pacea adevarata de la Dumnezeu. Doamne Ajuta!

  3. Frumos si interesant totodata,acest articol.Eu nu ma intreb,cine este autorul,cati ani are,asta este mai putin important pentru mine(nici nu cred ca asta este scopul postarii lui).Importanta este autenticitatea lui raportatala zilele noastre.Eu il consider un semnal de alarma,ce vine din trecut,dintr-un suflet de adolescent,cu inima MAAAAAAARE de patriot.
    Pentru ca ne apropiem cu pasi grabiti de sfarsitul acestui an,doresc din suflet:Redactiei
    colaboratorilor si cititorilor acestei reviste,SANATATE,MANTUIRE,BUCURII DUHOVNICESTI,si un AN NOU FERICIT in DOMNUL.
    DOAMNE AJUTA!

  4. @Intruder

    Clasa a VI-a de liceu, echivalentul clasei a X-a de azi. Liceul românesc de la Cuza la reforma stalinistă a educației avea inițial 7 ani, mai târziu 8. Era împărțit în ”cursul inferior”(cl. I-IV, adică V-VIII de azi) și ”cursul superior”(cl. V-VII/VIII, adică IX-XII de azi). Pentru continuarea în cursul superior se dădea un fel de treaptă, cei care picau mergeau la școlile de meserii, iar la sfârșitul clasei a VII-a/a VIII-a se dădea Bacalaureatul.

    Acest frumos text scris de un adolescent reflectă întru totul doctrina românească în politica externă: suntem iubitori de pace și libertate, nu vrem războaie, să cotropim teritorii străine și să subjugăm alte nații; vrem să ne dezvoltăm liber, în armonie și în relații amicale cu alte țări, dar asta nu înseamnă că am căzut într-un fel de flower power, într-o utopie globalistă: pământul românesc, suveranitatea și libertatea noastră trebuie apărate cu orice preț!

  5. @Intruder
    Doar cineva care nu cunoaste lumea interbelica poate crede asta. Care cuvant din text nu se folosea in acea vreme? Utopia este termen folosit inca din sec. XVIII in apus si raspandit la noi mult dupa 1848. Auspiciile erau raspandite ca si atruist ca parte a procesului de latinizare si francofonizare a limbii romane. Societatea Carpati era iredentista si a existat chiar si Iredenta Romana, amandoua la sfarsitul secolului XVIII, iar termenul iredentist era mult mai cunoscut atunci decat azi, cand cei mai multi nici macar nu stiu ce inseamna.
    De fapt, asa cum un elev de azi vorbeste cu exemplu, inclus, exclus, soft, hard, tranzitie, game, play, criza economica samd pentru ca le are imprejur mereu, la fel si atunci auspicii, predominare, iredentist, altruist, utopie si alti termeni erau extrem de mult uzitati (folositi) si apar in multe lucrari de scoala chiar primara, nu doar gimnaziala.

  6. Este facatura, un elev de clasa a4 a nu are in vocabular termenii : auspicii, predominare , iredentist, altruist, utopie etc. Sa inteleg ca aceasta a fost scrisa in 1928 in Infratiea Romaneasca? . Nici un detaliu cine este elevul, cand a scris etc…unele cuvinte din text nici nu se foloseau in 1928 , daca atunci a fost scris textul de asa-zisul elev.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.