De ce permit autorităţile statului român Ungariei să sfideaze şi să umilească din nou România?

Ungaria nu mai are nici o măsură, sfidează Europa şi lumea întreagă prin repunerea pe tapet a politicii revizioniste şi revanşarde a lui Horthy ca politică de stat îndreptată împotriva ţărilor pe teritoriul cărora există minorităţi maghiare.Ungaria nu mai ţine seama de nimic, nici de valorile democraţiei şi europenismului  pe care, culmea ipocriziei, le invocă, în mod fals şi parşiv, la tot pasul, nici de principiile elementare ale diplomaţiei, nici de cele ale bunei vecinătăţi dintre state, nici de principiul elementar şi acceptat, de către statele cu adevărat democrate, al neamestecului în problemele interne ale altui stat şi nici de criticile apărute în presa unor ţări cu o democraţie puternică, cum sunt SUA, Franţa şi Germania, care au semnalat lumii întregi derapajele îngrijorătoare ale Ungariei spre o politică naţionalist-extremistă, revizionistă şi revanşardă. În politica externă a Ungariei, actuala putere a declanşat ofensiva revanşardă faţă de Serbia, Slovacia, Ucraina dar mai ales faţă de România. Dreapta şi extrema dreaptă revizionistă şi şovină din Ungaria si-au găsit, în sfârşit, doctrina comună, aceea a neorevizionismului revanşard horthyst. În baza acesteia, Ungaria naţionalist-extremistă, de azi, vizează crearea acelor „enclave maghiare” sau „mici ungarii”, pe teritoriul statelor europene cu minorităţi maghiare, cu statut automon teritorial, administraţie, parlament, justiţie, poliţie şi armată proprie, scoase total de sub autoritatea de drept a statelor respective şi subordonate, din toate punctele de vedere, Ungariei. Din această perspectivă, situaţia este deosebit de gravă în România unde, pe lângă că Ungaria a acordat şi acordă sprijin selectiv, în funcţie de simpatiile şi interesele puterii politice de la Budapesta, partidelor politice care acţionează împotriva integrităţii teritoriale a României, aparţinând etnicilor minoritari maghiari şi secui, UDMR, PCM, PPMT, concesiile fără măsură făcute minorităţii maghiare, de statul român, neluându-se în calcul efectul de bumerang al acestora, s-a creat o situaţie gravă de vulnerabilitate a sistemului de siguranţă naţională. În aceste condiţii, Ungaria continuă sfidarea şi umilirea României fără ca statul român să întreprindă măsurile concrete impuse de lege pentru stoparea acestei situaţii. Fără îndoială, între ultimele acţiuni derulate de Ungaria, în acest plan, a fost cea legată de comemorarea fascistului horthyst şi szalasist Nyiro Jozsef, pe teritoriul României. Aceasta nu a creat însă un precedent – aşa cum susţin unii – pentru că o mulţime de precedente au fost create anterior episodului respectiv, pe parcursul mai multor ani, pe teritoriul României, de către Ungaria prin reprezentanţii săi politici. În nici una din situaţii, la fel ca şi în prezent, autorităţile statului român nu au avut reacţia potrivită. Evident că urmarea acestei perpetue şi chiar suspecte atitudini a autorităţilor româneşti a fost accentuarea umilirii şi sfidării României de către Ungaria revanşardă. Mai cu seamă este de neînţeles actuala poziţie de espectativă, în care se complac autorităţile române, când politica naţionalist-extremistă promovată de Budapesta este înfierată, în termeni  direcţi, duri şi foarte clar, de chiar Congresul SUA care a cerut premierului ungar Victor Orban să stopeze extremismul şi antisemitismul promovat de partidul de extremă dreapta Jobbik. De câte ori a luat statul român atitudine faţă de liderul acestui partid extremist de dreapta, antisemit, antiromânesc, şovin, xenofob şi rasist, Vona Gabor, pe timpul prezenţei acestuia pe teritoriul României, ocazii cu care a făcut declaraţii îndreptate împotriva integrităţii teritoriale a ţării noastre, incitatoare la separatism etnic teritorial şi de încurajare a minorităţii secuieşti de a realiza practic autonomia teritorială?! Niciodată! El continuă să vină în România ori de câte ori doreşte şi să încalce legislaţia românească facând declaraţii ostile statului român sau participând la manifestări de promovare a cultului unor fascişti unguri, notorii în lume, ca Nyiro Jozsef! De reţinut că legat de acest moment laureatul Nobel Elie Wiesel a returnat Ungariei o decoraţie primită ca urmare a implicării şi participării lui Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului Ungariei, la ceremonia legată de fascistul ungur Nyiro Jozsef care s-a desfăşurat în România, în luna mai a.c. În paralel, organizaţiile evreieşti din ţară dar şi cele internaţionale au protestat dur faţă de această acţiune. Faptul că România a greşit şi nu l-a declarat pe Kover Laszlo persona non grata o dovedeşte şi poziţia pe care a adoptat-o, ulterior, Parlamentul Israelului – poziţie care trebuie să fie a oricărui stat demn şi  respectat – care i-a retras invitaţia trimisă anterior lui Kover Laszlo de a participa în luna iulie a.c. la comemorarea lui Raul Wallenrerg, un diplomat suedez care a locuit în Ungaria şi a salvat viaţa a mii de evrei în timpul Holocaustului, după implicarea acestuia în comemorarea fascistului horthyst şi szalasist Nyiro Jozsef, în România. În acest sens, cuvintele lui Reuven Rivlin, preşedintele Parlamentului Republicii Israel, sunt elocvente: „Aţi ales să participaţi la acest eveniment şi v-aţi declarat deschis solidaritatea cu o persoană a cărui partid, împreună cu Guvernul Ungariei, a cooperat cu criminalii germani nazişti în realizarea programului lor de anihilare a Poporului Evreu”( www.dantanasa.ro). Dar ce au făcut autorităţile statului român şi în acest caz? La fel, nimic, în fară de a accepta o nouă umilinţă şi sfidare din partea lui Kover Laszlo permiţându-i să revină în România, la puţin timp, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, şi să susţină în campania electorală PCM-ul, un partid extremist şi anticonstituţional al minoritarilor secui care acţionează împotriva integrităţii teritoriale a României !

Însă cea mai recentă mostră de umilire şi sfidare a României este oferită de Oszkar Fuzes, ambasadorul Ungariei în România, care a declarat că autonomia teritorială este singura soluţie de compromis pentru  minoritarii maghiari în raport cu statul român şi aceasta va fi obţinută!!!  O decriptare deosebit de reuşită a afirmaţiilor acestui personaj face Bogdan Diaconu pe blogul său -www.bogdandiaconu.ro- sub titlul „Ambasadorul Ungariei atacă stabilitatea din România la comanda Guvernului său extremist respins de toată Europa”, din care redăm următoarele: „Nu autonomia este soluţia de compromis pentru maghiarii din România, ci buna convieţuire între etnii, precum şi descurajarea acţiunilor care au ca scop dezmembrarea statului român prin diferite forme mascate sau evidente de autonomie, enclavizare şi separatism. Maghiarii din România nu au nevoie de compromisuri pentru că au parte de tot respectul şi beneficiază oricum de mai multe drepturi pentru minorităţi decât în multe state europene. În schimb, drepturile românilor din zonele controlate de politicienii maghiari nu sunt respectate! Ambasadorul Ungariei, ca şi ceilalţi politicieni manevraţi de Budapesta, nu doresc autoguvernarea maghiarilor, ci voturile lor, iar apoi controlul şi manipularea lor de către guvernul extremist şi anti-românesc din Ungaria care nu are ce să le ofere cetăţenilor săi decât fantoma unui separatism etnic aberant în speranţa că vor fi menţinuţi la putere…Non-excelenţa sa Ozskar Fuzes nu este, de altfel, la prima atitudine şi acţiune împotriva României, el remarcându-se de la începutul activităţii sale în ţara noastră prin venerarea criminalului de război Wass Albert şi prin demersurile făcute pentru dezbinarea cetăţenilor statului român în Transilvania…Singura autonomie de care are nevoie orice cetăţean român de altă etnie este aceea a drepturilor garantate de Constituţie pentru toţi. Orice ată discuţie despre autonomie este clar o încercare de destabilizare a statului român şi de agitare a unor conflicte interetnice în speranţa unui câştig politic în zonă.” Nici în acest caz autorităţile statului român nu au luat nici un fel de poziţie! De ce Ungaria sfidează şi umileşte România? Cu siguranţă pentru că i se permite! Dar, până când va mai ceda nejustificat România în faţa politicii neorevizioniste şi revanşarde a Ungariei? Până când  se va mai permite acestor nostalgici bezmeticii ai teoriei hungarismului, îndoctrinaţi până în măduva oaselor de ideologia revizionismului horthyst şovin şi revanşard antiromânesc, să se comporte în România precum într-un stat vasal Ungariei?!

Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu