Cultura umanistă

Cultura umanistă

by -
0 544

Fiinţăm într-o lume a mutaţiilor, confruntaţi cu schimbări climatice, cu îndesirea populaţiei planetei, cu treptata restrângere a resurselor ei,  cu degradarea şi poluarea naturii, trebuind să înfruntăm – ca oameni – şi consecinţele propriilor noastre mari erori. Ritmul istoriei a devenit vertiginos, iar modalităţile noastre de percepere a realităţilor sunt deseori insuficiente. Carul progresului nu-l întâlnim pretutindeni şi uriaşe schimbări geopolitice sunt în curs de desfăşurare, centrele de putere şi civilizaţie tind a se deplasa. Dar câţi dintre noi, oamenii, percepem şi înţelegem aceste procese uneori năucitoare prin desfăşurare şi rapiditate (judecând lucrurile la scară istorică!) şi câţi dintre noi sunt capabili de a le face faţă?

Procesele noastre de formare sunt deficitare. Familia nu-şi mai exercită funcţiile în această privinţă decât deficitar, iar şcoala este departe de a ne forma ca oameni, răspunzând mai degrabă la pregătirea într-un domeniu relativ restrâns sau într-altul a unor „tehnicieni”. Vrând nevrând, ne „robotizăm” şi devenim simple rotiţe ale unor uriaşe mecanisme.

Cultura tinde să-şi găsească refugiu – câtă vreme nici nu ştim! – într-o periferie. Citim puţin şi reţinem şi mai puţin. Pentru mulţi cartea a cam încetat de a fi o însoţitoare credincioasă. În câte case mai întâlneşti biblioteci? Internetul este departe de a putea de a le lua locul, lipsindu-i în primul rând „încărcătura de spiritualitate”.

Viaţa noastră nouă corespunde oare unui ideal? Ajungem într-o lume mai bună sau începem să ne asemuim rotiţelor neştiutoare ale mecanismelor? Şi ce ar fi de făcut pentru a ne apăra fiinţa de oameni? Nu trebuie distruse podurile care ne duc către cunoaşterea trecutului nostru şi al întregii omeniri, al evoluţiei ei şi nici cele care ne înlesnesc contemplarea şi înţelegerea dezvoltării spiritualităţii şi artei. Domeniul umanistic, cel al ştiinţelor umane, oferă  oamenilor posibilitatea de a rămâne ceea ce sunt şi nu a se transforma în altceva şi de a se încadra unui sens favorizând afirmarea reală a rasei umane. Nu trebuie să îngăduim ca planeta noastră să devină leagănul unei contra-civilizaţii umane, în care sensibilitatea, spiritualitatea, capacitatea de a dărui şi de a se dărui pentru ceilalţi să nu mai fiinţeze. Trebuie să pretindem ca instrucţiunea publică a tinerilor de astăzi şi a celor de mâine să reflecte aceste necesităţi stringente. Nu se cuvine ca oamenii să tindă a deveni neoameni!

autor: acad. Dan Berindei

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale romanesti

(Visited 89 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.