Castanul Unirii – Un martor viu al Unirii Principatelor

Castanul Unirii – Un martor viu al Unirii Principatelor

by -
0 1572
castanul

Despre Unirea Principatelor Române, visul secular al neamului românesc şi ţel însemnat al Revoluţiei de la 1848, s-au scris şi tot se vor mai scrie nenumărate şi memorabile pagini, consfinţind cu slove precumpănitoare în urma unor aprofundate cercetări istorice mult amplificate după înfăptuirea măreţului ideal, la 5 şi 24 ianuarie 1859, truda şi strădaniile neprecupeţite depuse întru cuget şi simţire de către cei care au fost adepţii partidei unioniste, cu precădere unioniştii ieşeni, care au pus pe altarul luptei lor subversive şi îndârjite pentru Unire mai presus de toate măreţul interes naţional.

După înfrângerea „revoltei poeţilor” din primăvara lui 1848 şi exilul impus revoluţionarilor, în 1854, odată cu revenirea pe tronul Moldovei a domnitorului Gr. Alex. Ghica, acesta îi recheamă pe „indezirabili” şi manifestă o atitudine încurajatoare faţă de mişcarea unionistă, ceea ce nu avea să convină Porţii Otomane, punând-o imediat sub „interdicţia” caimacanilor pretendenţi la tron.

Nedescurajându-se, unioniştii ieşeni strâns uniţi în jurul lui Mihail Kogălniceanu, s-au orientat spre clandestinătate, căutând noi forme subversive de luptă concretă şi organizată, al cărei ţel primordial îl constituia înfăptuirea Unirii Principatelor Române! Însă, după mai multe „întâlniri subversive”, cele mai multe fiind găzduite de „casa cu turn pătrat” a lui M.Kogălniceanu din dealul Copoului; ultima dintre acestea fiind cea de joi , din 22 mai 1856, impasul „mişcării unioniste” era tot mai evident, prin divergenţă de idei şi lipsă de consens.

Castanul sub care s-a găsit consens

Ca o ultimă „şansă a reuşitei”, invitaţia la un nou „sfat de taină” lansată de Petre Mavrogheni pentru duminică, 25 mai 1856, la prânz , la proprietatea de la Vişan din mărginimea Ieşilor, a fost bine primită, mai ales că aceasta, aparţinând ca zestre fiicei sale, căsătorită cu comandantul Regimentului de pe Copou, oferea condiţii sporite de „taină şi siguranţă” noii întâlniri unioniste.
Într-adevăr, pe la prânzul splendidei duminici de 25 mai 1856, sub un soare generos şi o atmosferă înmiresmată de liliacul, bujorii şi castanii în floare de prin toate curţile, protipendada ieşeană a ieşit la plimbare în caleşti, trăsuri şi docare bine lustruite înspre colinele frumos înverzite.

Din şirul celor care au luat-o spre bariera Socolei, se desprind, una câte una, cu mare fereală de „iscoadele” caimacanului Vogoride, cotind la dreapta pe drumul lăturalnic al Vişanului, având ca ţintă proprietatea boierului Petre Mavrogheni – unionistul, descendent dintr-o veche familie de greci, stabilită de multă vreme în Moldova. Grupul era format din:  Vasile Alecsandri, Costache Negri, Dimitrie Ralet, Costache Rolla, Anastasie Panu, Petre Mavrogheni, Constantin Hurmuzachi, preotul arhimandrit Neofit Scriban, Ion Emanuel Florescu, Nicolae Creţulescu şi Mihail Kogălniceanu care au plănuit Unirea Principatelor Moldova cu Ţara Românească.

Jurământul Unionist

 Sfatul de taină de sub castanul din Vișani, prezidat de către Mihail Kogălniceanu, s-a desfăşurat într-un acelaşi „consens unionist”, aprobându-se înfiinţarea Asociaţiei de Luptă pentru Unire, Comitetul Director al acesteia şi Programul acţiunilor de luptă, în plan intern şi extern, pentru înfăptuirea Unirii Principatelor Române!  Jurăm! a răsunat din toate piepturile participanţilor şi un ropot de aplauze a salutat inspirata prestaţie a “bardului de la Mirceşti”, devenită ad hoc “Jurământul Unionist”:
 Sub acest măreţ castan
 Noi jurăm toţi în frăţie
Ca de azi să nu mai fie
Nici valah, nici moldovan!
 Să fie numai români,
 Într-un gând, într-o simţire
Şi să ne dăm mâni cu mâni,
Pentru-a ţării fericire !

Castanul Aesculus Hippocastanum

Castanul Unirii, atestat şi omologat este un exemplar de Aesculus Hippocastanum, unicat în România, prin vârsta sa de peste 200 de ani, prin înălţimea de peste 20 de metri, prin bogata şi ramificata sa coroană, cu o anvergură de peste 15 metri şi prin diametrul trunchiului de 1,5 metri; toate acestea conferindu-i calitatea de adevărat monument al naturii. Iar dacă se mai adaugă şi faptul, atestat de «Jurământul» unioniştilor ieşeni, de a fi fost păvază şi martorul întâlnirilor de taină ale celor ce au luptat pentru cauza sfântă a Unirii, acestea toate îi conferă, cu siguranţă, Castanului din Vişan şi calitatea de monument istoric”, a mai consemnat Mihai Caba.

 

 

Surse: TVR  , Ziarul de Iași, Adevărul

 

(Visited 392 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.