Avuţia ţării încă fiinţează
Mutaţiile care au loc în lume sunt uriaşe. Ritmul de dezvoltare s-a intensificat până la cote care depăşesc capacitatea oamenilor de a le înţelege şi de a se adapta la ele. Şi totuşi, drum de întoarcere nu există, doar o uriaşă întrecere planetară şi o neîncetată solicitare a inventivităţii creierului omenesc. Românii sunt înzestraţi cu o cotă ridicată de inteligenţă nativă, dar mai puţin cu putere de muncă şi cu stăruinţă. Trebuie însă, neapărat, să ne adaptăm necesităţilor, căci altfel riscăm să rămânem marginali, pe dinafară.
Sunt ţări lipsite de resurse naturale ori avându-le în cantităţi mici, dar care au avut puterea de a scoate comori din piatră seacă! Se impune a le urma exemplul şi totodată de a ne folosi de resursele noastre fără a le risipi şi, mai ales, fără a le înstrăina cu uşurinţă. Bogăţia naturală a ţării trebuie utilizată la cote maxime şi în această operaţie trebuie să ne implicăm în primul rând noi înşine cu pasiune şi dăruire.
Uităm cu prea mare uşurinţă că la mijlocul veacului al XIX-lea grânele noastre erau căutate şi ajungeau în toate părţile Europei şi mai uităm că timp de decenii, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, am fost un apreciat producător şi exportator de petrol şi că aceste bogăţii au stat la temelia dezvoltării României moderne. Este drept că poate şi atunci n-am folosit la capacitatea maximă forţa de muncă şi inteligenţa românească, că şi atunci, ca şi în zile mai apropiate, am fost constrânşi sau ne-am lăsat cu prea mare uşurinţă în parte înşelaţi de alţii. Astăzi însă primejdia este şi mai mare. Unele mari puteri nu-şi exploatează anumite resurse naturale de pe propriul teritoriu preferând s-o facă în alte părţi. Cu toţii se gândesc şi la ziua de mâine. Trebuie s-o facem şi noi, neuitând că avem datorii şi faţă de urmaşi.
Avuţia ţării fiinţează încă. Solul şi subsolul nostru nu trebuie să-l înstrăinăm prin nepăsare şi neimplicare. Există, fără îndoială, reguli stabilite în relaţiile internaţionale şi în primul rând în comunitatea europeană, dar în primul rând trebuie să primeze interesul naţional şi pentru aceasta suntem datori să nu asistăm pasiv cum bogăţiile noastre sunt valorificate în folosul altora, ci să le apărăm şi mai ales să demonstrăm lumii că suntem capabili de a îngriji propria noastră avere.
Să nu ne înstrăinăm capitalul, când îl putem folosi cu rod bun în ţară şi mai ales să ne străduim fiecare, la locul nostru, de a demonstra că suntem deplin capabili de lucra rodnic şi eficient în folosul României şi fără îndoială, în primul rând, în propriul nostru folos, al fiecăruia!
autor: acad. Dan Berindei
sursa: Revista Clipa