Tismăneanu şi Patapievici : sub zodia noilor cominformişti (I) – « Cazul...

Tismăneanu şi Patapievici : sub zodia noilor cominformişti (I) – « Cazul Volodea » sau Ce vor să ştie americanii despre emigrarea lui Vladimir Tismăneanu

by -
0 883
« Cazul Volodea »
sau Ce vor să ştie americanii despre emigrarea lui Vladimir Tismăneanu

În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de « un membru al staffu-lui tehnic » al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu şi Hermina Marcusohn, a « emigrat » în S.U.A. în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau să fie « pierduţi » într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau cuprinde una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie în chip de cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobată «profesionist » şi considerată binevenită.
Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare în legătură cu împrejurările plecării lui Vladimir Tismăneanu din România. M-a rugat şi să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri ale căror nume fuseseră extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului privind eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis lui Vladimir Tismăneanu Cortina de Fier. Am reţinut lista şi i-am promis că, la o viitoare revenire în România, s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia tsunamică a controversatului personaj – în urma comentariilor provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat « Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu : „Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării“ » – mă determină să anticipez în parte unele dintre clarificările posibile asupra împrejurărilor plecării sale din ţară.
Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţională a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a serviciului intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice.

Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi pe ce îşi focalizau interesul ?

Cităm :
« 1) Într-o fişă a Securităţii privitoare la V. T. [atenţie ! – n. n.], elaborată în primăvara anului 1987, publicată de Mihai Pelin în anii 2000, se specifică printre altele, următoarele :
a. lui V. T. i s-a aprobat o viză de călătorie în Franţa şi Spania (împreună cu mama, Hermina M.) ;
b. V. T. nu a mai călătorit în ţări capitaliste, nici în ţări socialiste ;
c. V. T. nu are rude în alte ţări ;
d. V. T. corespunde normelor pentru acordarea vizei de călătorie.

Nedumerirea în legătură cu cele menţionate în raportul de la acea dată vine dintr-o serie de alte rapoarte ale aceleiaşi instituţii. De exemplu, din documente ale Direcţiei de Informaţii Externe din anii ’70 reiese că V. T. avea rude în mai multe ţări precum : Franţa, pe Cristina Boico (sora mamei şi fiica acesteia, Olga şi Andrei Boico), Venezuela, Sofia Imber, verişoara tatălui lui V. T., în U.R.S.S., Tismenetchi Nahona (sora tatătui lui V.T.).
Mai mult, V. T. voiajase în anii ’70 şi în ţări capitaliste (R.F.G.) şi în ţări socialiste (R.D.G.).

Momentul întocmirii fişei respective, primăvara ’87, este, de asemenea, foarte important, deoarece atunci V.T. împreună cu Dorin Tudoran şi Michael Radu au obţinut fonduri de la National Endowment for Democracy pentru a publica revista Agora (unde colaborau opozanţi din România. Revista era distribuită în România pe diverse căi şi comentată la Europa Liberă. Acest grup, prin Agora, era [format din] primii reprezentanţi ai opoziţiei din România finanţaţi de guvernul american, dezvoltând grupurile de mai târziu ale societăţii civice, primele reviste, formatori de opinie, etc., în continuare finanţate cu sume semnificative până în anii ’93-’94.

Din perspectiva celor de mai sus s-ar putea interpreta că V. T. ar fi putut beneficia de un anumit sprijin/protecţie într-un moment-cheie din partea unor persoane foarte influente în conducerea statului (probabil CC/PCR) pentru a explica excepţia acordării vizei de călătorie… Cum interpretaţi? Cine ar fi avut puterea să ghideze producerea şi scurgerea (pentru ochii americanilor) a datelor incorecte? Cu rezultatul că acea «fişă curată» a permis crearea grupului de reprezentare a acţiunilor sponsorizate în România. (De remarcat că V. T. a fost contestat vehement înainte şi după iniţierea acelor programe. V. T. a întâmpinat greutăţi pentru emigrarea în S.U.A. A putut emigra printr-o căsătorie aranjată, divorţând imediat ce şi-a obţinut reşedinţa permanentă.)

2) V. T. are două surori, amândouă născute în U.R.S.S. Una dintre ele, Rodica, căsătorită Tonciulescu, inginer chimist, a lucrat în apropierea Elenei Ceauşescu. După activităţile «anti»-Ceaușescu ale lui V. T., cum poate fi interpretată această excepţie ?!

3) Rapoartele Direcţiei de Informaţii Externe, dar şi alte surse sugerează discret că V. T. ar fi avut un comportament […] atipic cunoscut. Numele unui profesor important şi foarte apropiat de V. T. şi al unui coleg cu care a ţinut legătura multă vreme după plecare ar contura ceea ce se sugerează. Cum ar fi putut influenţa aceste date evaluările analiştilor Securităţii vizavi de V. T. ?

4) Cu numele ofiţerilor „G“ şi „M. L.“ sunt semnate mai multe rapoarte, în diferite perioade, referitoare la V. T. Ar fi posibilă identificarea lor?

Sunt, de asemenea, binevenite orice alte sugestii care ar putea contribui la dezlegarea misterelor care plutesc în jurul „itinerariului“ lui V. T. »

Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe care apar în dosarul cazului cu numele lor de serviciu s-au ocupat de… marşrutizări şi infiltrări de agenţi în obiective străine, inclusiv în «redacţiile posturilor de radio ostile României». Fără comentarii! Ofiţerii Centrului de Informaţii Externe consemnau că « obiectivul are rude stabilite în străinătate, după cum urmează […] şi a mai efectuat călătorii turistice în […] », în timp ce ofiţerul din unitatea serviciului intern nu a menţionat aceste elemente, cu şase ani înainte, în susţinerea avizului pentru eliberarea paşaportului.

În legătură cu această neconcordanţă şi cu aspectele sesizate de investigatorul american se impun câteva precizări :

1. Pentru acoperirea interesului Centrului de Informaţii Externe faţă de o persoană care urma să se deplaseze în străinătate, verificările şi avizul pentru aprobarea eliberării paşaportului erau chipurile « lăsate la aprecierea unităţii serviciului intern », astfel încât în dosarul de paşapoarte să nu existe documente care să conducă la o eventuală deconspirare. Se ajungea astfel în situaţia ca ofiţeri ai serviciului intern să fie sancţionaţi pentru « neprevenirea rămânerii ilegale în străinătate » a unor persoane care, în realitate, erau trimise în misiuni de către serviciul extern al Securităţii statului. În acest fel se consolida acoperirea.

2. În 1987, fişa era rezultatul evaluării stricte a Centrului de Informaţii Externe faţă de noua perspectivă deschisă lui Vladimir Tismăneanu.

3. În mai multe cazuri, persoanele « anti »-Ceauşescu de o oarecare notorietate, care au ajuns în străinătate au avut ca numitor comun stimularea opoziţiei lor de către duşmanii României de la Moscova, care ne foloseau steagul pentru plantarea în Occident a aşa-zişilor disidenţi. Cu o carte de vizită confecţionată printr-o opoziţie regizată la regimul din România, K.G.B. îşi infiltra cârtiţele în Occident, inclusiv pentru controlul şi manipularea exilului românesc.

4. În 1987, în plin avânt de « perestroika şi glasnost », nu trebuie omisă conlucrarea subterană («interservicii») a marilor puteri, care pregăteau lumea de după 1989, după cum nu ar trebui să treacă neobservat interesul comun pentru înlăturarea liderilor comunişti nereformişti.

5. Nu a existat moment în întreaga perioadă a Războiului Rece în care K.G.B. să nu se afle la originea celor mai multe dintre mişcările de rezistenţă anticomunistă, inclusiv a celor apărute în Occident. Era mai simplu să le creeze şi să le controleze decât ca ele să apară la iniţiativa altora şi să se încerce ulterior abordarea lor.

6. Plecarea lui V. T. în străinătate s-a realizat « pe firul scurt ». Pentru cine nu ştie, e vorba de o intervenţie pe telefonul « S », deţinut numai de demnitarii cu rang ministerial. O bună prietenă a mamei lui V. T., pe care la Moscova se conta într-o eventuală debarcare a lui Ceauşescu printr-o mişcare din interiorul conducerii partidului, a făcut o asemenea intervenţie.

7. Refuzul lui V. T. de a reveni în ţară nu a produs nici un deranjament major până în primăvara anului 1987, când s-a simulat o anchetă internă a circumstanţelor plecării. Scandalizarea s-a petrecut la nivelul şefului Centrului de Informaţii Externe, dar « oalele sparte » s-au decontat la unitatea serviciului intern care a avizat plecarea.

8. Unul dintre ofiţerii care au avut obiectivul în studiu, verificare şi pregătire a trebuit să-şi întrerupă atunci activitatea. Circumstanţele ar merita un studiu de caz.

9. Elementele reţelei K.G.B. de control asupra acţiunilor Securităţii trebuie obligatoriu prezumate ca fiind mai puternice şi mult mai dificil, dacă nu imposibil de controlat pe zonele externe ale activităţii – acolo exista la un moment dat o adevărată inflaţie de agenţi ai Moscovei originari din Basarabia şi care treceau drept români.

10. S-a arătat că obiectivul a avut puncte de sprijin în Venezuela, aceasta fiind ultima ţară de tranzit spre S.U.A.

Nota bene : Spionajul României nu a folosit Venezuela sau Mexic şi, în general, ţările din America Latină pentru « acomodarea » agenţilor cu destinaţia S.U.A. sau Canada, deoarece spaţiile respective erau fieful K.G.B.

*Aurel I. Rogojan – Fereastra serviciilor secrete, Cap. – Actualitatea pe muchia dintre vechi și nou, p. 20-23, Editura Compania, București, 2011

(Visited 262 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.