Amintiri despre viitor: criza din 1929-1933

Amintiri despre viitor: criza din 1929-1933

by -
6 740

In propozitii scurte si realitati-telex, Romania sfarsitului de 2008 propune un personaj principal, Theodor Stolojan, premierul visat al coalitiei PSD-PDL, si pericolul care da tarcoale Romaniei: criza. Alianta neconventionala si aproape imposibila dintre partidele mai sus-amintite este explicata in termenii unei nevoi urgente de stabilitate, care sa produca solutiile necesare gestionarii dezastrului economic care se prefigureaza.

veche criza economica

 

Contextul e nou. Mecanismele si posibilele efecte ale tumultului financiar pot fi insa intalnite, fie si partial, in istoria recenta a Romaniei. Se intampla acum aproape opt decenii – Marea Recesiune. EVZ si-a propus sa recompuna, din presa interbelica, tabloul perioadei 1929-1933, pentru a intelege ceva dintr-un trecut care pare sa nu mai treaca. si care face scenariile viitorului intr-o Romanie a aliantelor surprinzatoare si a unei vieti mereu traite in spiritul lui „ne-om descurca“. Demersul EVZ s-ar putea constitui intr-un inventar al lucrurilor de evitat pe timp de criza si, totodata, intr-un tablou al provocarilor carora sa le faca fata guvernul care se naste, prin cezariana, in aceste zile.

1929: „octombrie negru“

si in Marea Recesiune a secolului trecut lucrurile stateau la fel ca acum: autoritatile abordau patetic si neprofesionist criza. Cu cateva luni inainte, economia „duduia“, iar cu cateva luni dupa eram in colaps, bancile faceau apeluri disperate intru sprijinirea fragilului leu, profesorii stateau din greva in greva, iar mai periculos parea „iredentismul maghiar“. Sinucigasii perioadei, „jenati financiar“, se duceau pe lumea cealalta lasand in urma datorii si implorand iertarea bancilor creditoare.

in 1929, la finele unui deceniu de aur care estompase memoria macabra a Primului Razboi Mondial, criza a lovit din plin „Romania dodoloata“. Bursele s-au prabusit, marile companii au inceput sa se clatine din temelii, iar „somajul“ a devenit, dintr-un simplu cuvant, o realitate cotidiana alarmanta. Niciodata n-a parut mai evidenta pravalirea citadelei capitaliste decat in lunile si in anii care au urmat acelui „octombrie negru“ din 1929.

Au trecut aproape opt decenii de atunci, Romania bate la portile unei noi crize economice de proportii, iar comedia si tragedia inca alcatuiesc aluatul din care tara isi prepara solutiile anticriza.

Criza, mereu prea departe

Wall Streetul se prabuseste prima data pe 24 octombrie 1929. La Bucuresti, vestile ajung insa mai greu. Era internetului nu transformase inca miile de kilometri in secunde-distanta. Trei zile mai tarziu, cel mai mare ziar romanesc al epocii, „Universul“, dedica, in fine, o „caseta“ evenimentului: „La Bursa de efecte din New-York s-au facut tranzactiuni asupra unui numar de circa 14 milioane actiuni. sedinta a decurs extraordinar de furtunos si in parte intr-o atmosfera de panica, inregistrandu-se scaderi colosale la cursurile celor mai multe hartii“.

Nici „Dimineata“, ziarul stangii politice, nu se grabeste foarte tare. Abia pe 1 noiembrie titreaza pe prima pagina: „Crahul catastrofal de la Bursa din New-York“, descriind pe larg haosul de pe piata bursiera americana.

Cand vine vorba de Romania, optimismul e in floare. Criza e mereu „a lor“, a celorlalti, mereu in alta parte: „in general, bilantul Bancii Nationale arata ca situatia economica a inceput sa se indrepte in mod foarte temeinic si indreptateste speranta ca, pe masura ce se va valorifica noua recolta, imbunatatirea sa se accentueze“.

Mai mult, pe 7 noiembrie, se desfasoara, la Bucuresti, Adunarea generala extraordinara a Uniunii Industriasilor. Despre criza si posibilele sale efecte? Nicio vorba. Romania isi traia inca iluziile departe de un tavalug financiar ce avea sa „muste“, cu forta si pe neasteptate, cateva luni mai tarziu.

„Bancile sunt Dumnezeu“

Starea de „dulce visare“ caracteriza si varfurile esalonului politic romanesc. Pe 10 noiembrie 1929, Ion Mihalache, la acea vreme ministru al agriculturii, publica in „Universul“ o „Scrisoare catre plugari“, in care sfatuia agricultorul roman sa se arunce in bratele bancilor: „Agricultura nu se mai face azi numai cu «oasele». Trebuie sa ne grabim si noi ca sa nu ne dea cumpana lumii peste cap. «Credit, organizare si educatie» sunt «Tatal, Fiul si Sfantul Duh» al agriculturii romane“. Un altfel de a spune ca „Bancile sunt Dumnezeu“.

Prognozata modernizare a agriculturii dadea si tonul reclamelor din paginile ziarelor romanesti. Iata, de pilda, un promo din „Universul“: „Calul este un animal rabdator si iubit de toti. El nu mai este insa la inaltimea cerintelor moderne. Vechile prejudecati nu trebuie sa continue. De ce nu v-ati adresa Agentului Ford celui mai apropiat, cerandu-i sa va dovedeasca foloasele si economia pe cari le veti putea realiza in comertul Dvs. cu ajutorul unei camionete noi Ford. Acum este timpul pentru cercetarea acestei probleme, deoarece iarna vine cu pasi mari si iarna in Romania este nu numai aspra, dar si piedica cea mai de seama in calea transporturilor cu cai“. Recesiunea venea insa cu pasi de gigant.

Oltenii si dolarii falsi

Efectele crizei si inceputul recesiunii teribile care avea sa afecteze Romania pana la mijlocul anilor ’30 incepeau sa produca primii „descurcareti“. Romania profunda a avut in permanenta anticorpii necesari pentru a dezlega itele situatiilor complicate: „De catva timp s-a constatat ca circula in tara noi bancnote false de 1.000 lei din seria celor falsificate in comuna Bailesti (Dolj). Bancnota se poate cunoaste dupa hartie, care este inferioara si fara lustru. Culoarea bancnotei este inchisa, iar filigramele nu sunt reusite“.

Comedia nu se opreste insa aici, caci in Romania incepusera sa circule si dolari falsi: „Tezaurul din Washington a instiintat politia Capitalei ca s-au falsificat bancnote de 10 si 20 dolari ai Bancii «Federal Reserve» din Missouri, seria 1928. Portretul lui Jackson, secretarul tezaurului, este imperfect“.

ziar dimineata

NORI NEGRI. Pe 1 noiembrie 1929, „Dimineaţa“ anunţa căderea Bursei din New York

LA PIELEA GOALĂ

Şi dezbrăcaţi, şi cu banii luaţi

La sfârşitul lui iulie 1930, „Universul“ demarează o serie de reportaje sub titlul „Prin regiunile de munte ale Bucovinei“. Foametea, şomajul şi falimentul sunt imaginile cel mai des invocate. „Lipitorile satelor?“ Băncile, care iau dobânzi de 35%, şi cămătarii, majoritatea evrei, care cer 50-60%. Reporterul notează însă că sentimentul antisemit nu este răspândit. Şi, totuşi, câteva luni mai târziu, acelaşi „Universul“ titra pe prima pagină – „Provocatori de anarhie“, continuând: „Ţăranii evrei sunt împroprietăriţi, în vreme ce românii sunt dezbrăcaţi de cămătari. Ce să mai zicem de cazul de la Suceava descris de eminentul nostru confrate, d. C. Bacalbaşa? Acolo, primarul a închiriat oborul comunei unei asociaţ ii de 5 evrei, care luau câte 5 lei ţăranilor, ori de câte ori aceştia coborau din căruţe ceva, o scândură, un sac, orice. Când ţăranul n-avea cu ce să plătească îl dezbrăcau“.

„Să nu ne înşele îmbulzeala automobilelor pe străzi, aglomeraţ ia la luptele de box, sălile înţesate Duminica la cinema (…) Mergeţi la piaţă şi veţi afla că s-a redus la jumătate consumul alimentar!”,
Mihail Mora, „Universul“ – 1930

 

DEZASTRUL, ÎN CIFRE

„Să mai salvăm ce se mai poate salva“

Criza economică din perioada interbelică a fost una de supraproducţie, fiind agravată de scăderea puternică a puterii de cumpărare a populaţiei. La nivel mondial, a explodat la jumătatea anului 1929, afectând producţia de fontă, cupru, oţel, huilă, sare, cantităţi uriaşe de produse rămânând nevândute, în depozite. În România, imaginea-simbol a epocii este cea a ţăranului vărsând laptele pe câmp sau dând foc grânelor.

Camatari evrei

Cifre seci spun totul despre dimensiunea dezastrului. O ancheta intreprinsa de Ministerul de Justitie in 1932 indica faptul ca aproape 2,5 milioane de agricultori aveau de rambursat datorii, contractate pana in 1931, in valoare de 52 de miliarde de lei. Datoria cuprindea doar creantele la banci, nu si datoriile de la individ la individ, estimate la aproape 20 de miliarde. Reversul medaliei indica o realitate alarmanta: nu era sat sau comuna care sa nu aiba unul sau mai multi camatari, romani sau straini, mai ales evrei.

La inceputul anilor ’30, pretul chintalului de grau scazuse sub nivelul cheltuielilor facute pentru a-l recolta. Marii proprietari, care facusera eforturi financiare considerabile pentru automatizarea procesului agricol, s-au gasit in situatia de insolvabilitate. Modelul american esuase lamentabil in Romania interbelica.

Reactia guvernului a fost, pe toata durata recesiunii, aproape catastrofala. Preturile marfurilor de productie autohtona s-au mentinut la nivelul anilor care au precedat criza, dovedindu-se exagerate in raport cu puterea de cumparare a populatiei. Marfurile agricole, neprotejate de nicio masura vamala, au fost lasate la discretia concurentei internationale, ceea ce a contribuit la scaderea preturilor respective cu 60-70% fata de perioada 1928-1929.

Falimente bancare rasunatoare

in plus, o adevarata hemoragie financiara a afectat Romania la inceputul anilor ’30. Firmele cu capital strain s-au retras de pe piata romaneasca, incercand sa limiteze pierderile si sa mai salveze o bruma de profit. Conform estimarilor neoficiale, intre octombrie 1929 si iulie 1931 au „iesit“ din Romania peste 17 miliarde de lei.

Inevitabil, sistemul bancar a intrat in colaps. Printre cele mai rasunatoare falimente sunt, in epoca, Banca tarii Romanesti si Banca Bercovici, ambele din Bucuresti. Criza bancara, anuntata inca din 1930, da nastere la o adeva rata panica printre deponenti. „Sa mai salvam ce se mai poate salva“, devine sintagma-simbol a epocii. Oamenii incep sa-si retraga masiv banii depusi.

ziar vechi
DRAMELE CRIZEI ECONOMICE. În România interbelică, mulţi negustori şi petrolişti s-au spânzurat sau şi-au tras un glonţ în tâmplă, din cauza dificultăţilor financiare

sinucidere ziar_bSINUCIDERI DIN JENA FINANCIARA

 

„Cer iertare bancei creditoare…“

Cronica sinuciderilor la romani pe vreme de criza ramane in acelasi registru specific national: tragicomedia. Pe 3 februarie 1930, „Universul“ scria:

„Marele comerciant angrosist din Capitala, Jean Eschenasy, s-a sinucis. in strada Gabroveni 4, el avea un mare magazin de manufactura. in ultimul timp ajunsese intr-o mare jena financiara, din care cauza se neurastenizase. Ieri-dimineata a plecat foarte aba- tut de acasa si a spus fiului sau ca nu va veni la masa. La pravalie a stat pana la ora 1, cand a plecat odata cu intreg personalul. Eschenasy avea insa o alta cheie si dupa catva timp s-a inapoiat in pravalie si s-a spanzurat. in buzunarul hainei sinucigasului s-a gasit o scrisoare cu urmatorul continut: «Ma simt incapabil sa mai rezist. Vad ruina mea si a familiei mele. Cer iertare familiei, bancei creditoare si celorlalti creditori ai mei»“.

Pe 28 februarie ’30, alta tragedie subliniata in „Universul“: „Alta victima a crizei financiare, marele comerciant Pandele Bratulescu si-a pus capat zilelor. (…) Afaceristul era descoperit cu 25 de milioane. in ultimul timp era foarte abatut si din cauza ca i s-a aplicat o amenda de 200 mii lei, in conformitate cu legea“.

Nasturel si Conservatorul

Pe 2 martie 1930, alt necaz: „Ieri, s-a sinucis pe o alee din fata strandului de la sosea inginerul Dumitru Nasturel, de 46 de ani, tragandu-si doua gloante de revolver in tampla dreapta. Asupra cadavrului s-au gasit doua scrisori, una adresata fratelui si sorei sale, iar a doua sotiei sale. Dela frate si sora isi ia ramas bun, aratand ca motiv al sinuciderii jena financiara. Scrisoarea adresata sotiei este mai detaliata. O roaga sa-l ierte pentru gestul ce-l face si o povatuieste sa nu se descurajeze si sa continue a urma Conservatorul“.

Scuze fata de societatea de inmormantari

Pe 4 martie: „D.H.L. Grossman, mare petrolist ploiestean, a incercat sa se sinucida astaseara, band 500 gr. spirt in care dizolvase cateva pastile. Cauza acestei incercari disperate este situatia financiara critica in care se gasea, provocata de ultimele scaderi de preturi ale titeiului. Dealtfel, era si bolnav“.

Pe 18 iulie 1933, absurdul perioadei atinge nivelul maxim: „Rapus de mizerie si urmarit de creditori, un batran comerciant din Ploesti si-a pus capat zilelor. Anghel Goldstein a lasat in urma sa trei scrisori. Una, adresata primului procurer, in care isi explica fapta, rugand sa nu i se faca autopsia. A doua, adresata societatii Sacre de inmormantari, in care isi cere scuze pentru deranjul ce il produce, rugandu-i sa-l inmormanteze la un loc mai bun. A treia, adresata proprietaresei, nu a fost inca deschisa, destinatara nefiind in localitate. Anghel Goldstein venise in Ploiesti din Focsani la cativa ani dupa razboi si a deschis un mare magazin in plin centrul orasului. Din cauza crizei care bantuie cu atata furie, Goldstein a cazut in faliment. El nu s-a dat usor invins, ci timp de aproape trei ani a luptat cu necazurile, incercand sa se refaca. A fost insa imposibil. in ultimul timp, nefericitul batran a intrat ca vanzator la un magazin de manufactura, unde era multumit ca-si putea castiga existenta. Un creditor din Bucuresti insa, auzind ca are o leafa, i-a facut poprire pe ea, iar patronii magazinului la care functiona, ferindu-se de neplaceri, l-au concediat din serviciu. Ajuns pe drumuri, a pierdut orice speranta si a recurs la funestul gest al sinuciderii“.

„Marele comerciant angrosist din Capitala, Jean Eschenasy, s-a sinucis (…). in ultimul timp ajunsese intr-o mare jena financiara, din care cauza se neurastenizase.”,
„Universul“, 3 februarie 1930

REVOLTA DASCALILOR

„Statul se desintereseaza complect de profesori“

Cu sau fara cele aproape opt decenii care s-au asezat peste cea mai mare recesiune economica a secolului trecut, Romania pare sa traiasca, mereu, in interiorul acelorasi coordonate. si la sfarsitul lui 1929, tara se confrunta cu problemele ce fac astazi actualitatea: „Profesorii secundari isi incep cariera cu 7.000 lei pe luna, adica cu atat cat costa numai chiria lunara a unei locuinte modeste, iar pentru tot restul de cheltuieli ale unei vieti de familie, statul se desintereseaza complect, parasindu-i absolut la voia intamplarii. Starea invatamantului nostru nu este decat efectul acestei crime politice impotriva profesorimii“. si, fiindca asa nu se mai putea, dascalii pregateau o greva de proportii.

„Iredentistii maghiari“

„La serbarile nationale organizate de iredentistii maghiari au luat parte, in calitate de delegati ai partidului maghiar din Romania, domnii Iosef Nemes si Sandor Fischer. in Bucurestii a toate rabda tor, ca si in toate orasele din Ardeal, propaganda maghiara a reusit sa introduca filme iredentiste. si guvernul tolereaza propaganda criminala in tara noastra si se crede obligat sa dea sute de milioane fostilor func- tionari maghiari care au refuzat sa depuna juramantu. Dulce tara…“.

1930 a venit insa cu vesti proaste pentru toata lumea. in ciuda optimismului naiv care contaminase discursul public in preajma crahului bursier, deceniul al patrulea n-avea niciun gand sa menajeze destinele romanilor.

„Universul“ descrie magistral starea natiunii: „Greutatea de a trai se simte din nefericire tot mai apasat in tara aceasta bogata si cu procentul celei mai putin dense populatii in raport cu suprafata. Greutatea de a trai se simte in randurile claselor nevoiase – printre muncitorii din industrie, printre taranii lipsiti de pamant, printre proletariatul intelectual. Vin la Bucuresti din toate colturile tarii. Vin lucratori someri si vin absolventi de scoli superioare, licentiati, doctori si diplomati ai diferitelor academii de studii din strainatate, agatati toti de speranta ca vor cuceri aici un post cat de modest sau ca vor gasi orice alt rost provizoriu pana la un viitor «mai bine». Dar cum vin asa se intorc. Ba, de cele mai multe ori nici nu mai au cu ce sa se’ntoarca“.

Sacul, mai scump decat continutul

Urbanitatea precara a Romaniei interbelice era insa doar o parte a problemei. Patura rurala insuma inca procentul cel mai insemnat de populatie. in consecinta, cel mai afectat de recesiune. „Le dam foc!“, amenint au peste tot taranii, pusi in fata preturilor derizorii la care se comercializau produsele agricole. „Tragedia productiei noastre si-a atins punctul culminant. Costul unui sac gol e mai mare decat produsul cu care se umple. Pentru un bilet de cinematograf unde poti admira pentru o ora pelicula «Amanta abandonata» trebuie sa duci la casa un sac cu 60 de kg de orz sau o cisterna de titei“, scria „Universul“. Concluzia, la mijlocul lui 1930, nu putea fi decat una: „Trecem prin imprejurari cum n-au mai fost. A ajuns cutitul la os“.

 

ziar pamflet_or

„Odinioară, pe vremea Micei Românii cu oameni mari, se repeta o vorbă curentă: nu moare nimeni de foame în ţara românească. Au trecut vremurile, au albit capetele, ţara s-a mărit, oamenii s-au micşorat şi multă lume moare de foame în România Mare”,
Constantin Bacalbaşa, „Universul“ – 1930

ziar icoana
DIFICULTĂŢI. În 1930, şomajul făcea ravagii

TOT TURCII ERAU DE VINĂ

„Trecutul sbuciumat al poporului“

Ca de obicei, istoria e chemată să justifice „de ce ni se întâmplă“. Pe 3 „decemvrie“ 1929, ţărănistul Mihai Şerban a ţinut un antologic „discurs cu ocaziunea desbaterii adresei de răspuns la mesajul de deschidere a sesiunii corpurilor legiuitoare“. „Poporului românesc, aşezat la porţile răsăritene ale Europei, i-a revenit partea cea mai ingrată din diviziunea de roluri şi de muncă, în evoluţia istorică a neamurilor. Chiar atunci când valurile de năpastă ale migraţiunii popoarelor n’au putut fi pe deaîntregul oprite de piepturile strămoşilor noştri, totuş ele au trecut mult slăbite spre apus, unde adesea s’au aşezat dela sine. Aceste lupte au cerut sacrificiul unei părţi a fiinţei noastre etnice“. Ţărănistul descrie corect starea economiei româneşti care s-a grăbit „să facă o Cameră de comerţ înainte de a avea una a Agriculturii“: „Fiind vorba de un Stat agrar, trebuie să subordonăm problema agricolă cauzei agricultorului. Căci dacă vom mai continua cu concepţia depână acum, acestuia nu-i mai rămâne drept parte decât resemnarea în mizerie sau emigrarea, sau revolta“. Concluzia nu poate fi decât una: cu ajutorul bunului Dumnezeu, trecem noi şi de asta, pentru că: „Merită acest popor, prin originea şi trecutul său sbuciumat, prin calităţile rasei şi bogăţia zestrei sale, o soartă mai bună în concertul civilizaţiei contemporane“.

Sursa: EVZ

(Visited 287 times, 1 visits today)

6 COMMENTS

  1. Am o intrebare: de unde vine expresia `Romania dodoloata`? Am mai ascultat-o si nu-mi suna prea bine.

  2. Doamne Ajuta! -Ce este mai grav … faptul ca adevaratii papusari ne conditioneaza sa ne simtim obligati sa facem pasul mai mare decat ne-am permite.S-au schimbat vremurile,dar scenariul este acelasi numai ca actorii sunt altii… dar intotdeauna de aceeasi origine. Pe timpul nazistilor,un grup de evrei erau indreptati cu baionetele de la spate catre crematoriul lagarului.Printre ei se aflau un tata si un fiu (tatal fost om de afaceri fffff bogat),iar fiul a vrut sa-l conduca pe tatal sau ,la care tatal vroia cu tot dinadinsul sa-i explice fiului ce trebuie facut in legatura cu fabricile de prelucrare a diamantelor,iar altele de petrol (pe care le detinea), ca fiind ultimele cuvinte din viata lui.La care fiul cu lacrimi in ochi ai spune ca nu este momentul pt asa ceva.Nu trece mult timp si tatal continua discutia despre diamante…fiul din nou intervine spunandu-i ca moartea se apropie si ca nu mai are sens discutia….Tatal mahnit de atitudinea fiului sau insista,iar fiul indurerat il opreste din nou .La care tatal nervos i se adreseaza fiului:”Mai fiule ,tu nu-ntelegi ca vreau sa-ti fac un pret fffffffffff bun?”.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.