Unirea și nevoia de unitate
Unirea Ţării Româneşti cu Moldova, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, reprezintă actul politic care stă la baza României moderne.
Prin Unirea de la 24 Ianuarie 1859 se împlinea o parte a unui ideal la care aspirase de secole poporul român. Acest act apare ca un rezultat firesc al dezvoltării treptate a conștiinței de origine, de credință și de limbă a tuturor românilor. În ianuarie 1859 nu s-au unit doar Principatele Române, ci s-au unit elite, aspiraţii, entuziasme. Marile momente istorice sunt făcute de naţiuni. Un astfel de moment este ziua de 24 ianuarie 1859, când trebuie să ne întoarcem gândurile către înaintașii noștri care au avut dragostea de patrie și de neam, dar și înțelepciunea de a realiza începuturile unui proces de reunificare națională înfruntând greutăți ce păreau insurmontabile. Această zi care ne învață, generație după generație, un comportament al demnităţii şi unităţii naţionale pe care trebuie să-l imităm şi să-l împropriem dacă vrem să dăinuim ca naţiune. Este o zi care ne arată peste veac câtă forță poate ființa într-o națiune, în momente de mare cumpănă, și ce consecințe pot avea faptele ei pentru istoria ei.
În spatele unităţii şi solidarităţii unei naţiuni trebuie să stea responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Privind în urmă, putem afirma fără să greşim că ideea de consens pentru unitate înseamnă tocmai puterea şi abilitatea de a renunţa la interesele particulare, pentru a construi unirea, dar o naţiune puternică nu se poate hrăni doar cu momentele sale emblematice din trecut, ci trebuie permanent să aibă trează conştiinţa unităţii de neam. O naţiune conştientă de misiunea sa istorică este datoare să lucreze zi de zi pentru idealurile sale naţionale. Puterea unei naţiuni stă şi în idealurile care o animă. În istorie, am reuşit să depăşim încercările atunci când am fost uniţi, când am avut conştiinţa unui ideal naţional. Unirea este una din ideile-forță ale istoriei noastre, idee abordabilă la diverse niveluri și în contexte mereu schimbătoare, de un interes mereu actual.
Astăzi, idealul nostru este păstrarea unităţii naţionale şi împlinirea visului secular ca toţi românii să trăiască în aceaşi ţară pe care în istorie o regăsim sub numele generic de România Mare.
România noastră s-a clădit pe jerfa de secole a înaintaşilor noştri care au făcut posibile cele două momente astrale din istoria noastră: 24 Ianuarie 1859 şi 1 Decembrie 1918. Pentru a păstra şi a împlini ceea ce ne-au lăsat ei este nevoie ca noi să descoperim, prin studiul istoriei naţionale, ce au făcut ei pentru noi şi cum noi trebuie să păstrăm şi să ducem mai departe dezideratele unităţii naţionale. Unirea noastră a românilor s-a făcut prin credinţa şi dragostea neamului nostru, născut creştin, faţă de Bunul Dumnezeu.
Ziua de 24 ianuarie este un prilej de a-i cinsti pe făuritorii Unirii Principatelor şi de a mulţumi lui Dumnezeu pentru unitatea naţională. După cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în această zi „ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un simbol al demnităţii poporului român, obţinut cu multe jertfe şi multe eforturi spirituale şi materiale”. (autor: Ciprian Apetrei, sursa: Ziarul Lumina)
