Ultima dilemă: între Filosofi şi Ospătari

Ultima dilemă: între Filosofi şi Ospătari

by -
0 465

Niciodată, în istoria recentă a spaţiului nostru spiritual, în orice caz, în ultimii şaizeci de ani cel puţin, indiferenţa şi dezinteresul şi chiar dispreţul adesea, declarate, ale administraţiei, faţă de lumea cultural-artistică, faţă de ierarhia autentică a valorilor şi faţă de rolul acestora în viaţa societăţii, cu foarte rare excepţii, n-au fost concurate, parcă printr-o paradoxală grotesc compensaţie, şi cu atâta vehemenţă, de o intervenţie brutal incompetentă a aceleiaşi administraţii şi, îndeosebi, cu prilejul unor evenimente naţionale electorale.

Niciodată, ca în toată aminitita perioadă, ierarhia valorilor nu a fost atât de fracturată, manipulată, răsturnată, sfidată ostentativ şi în pofida judecăţilor elementare; dreptul arogat de administraţie, indiferent de sorgintea ei partinică, de a abuza de algoritmul politic, de a apela la fripturismul răsplatei jerfei patriotice, n-a fost mai scandalos manifestat ca în acţiunea de instalare în scaunele uneori şi academice şi neapărat în cele ale deciziei instituţionale a unor personaje validate nu o dată, de apartenenţa de partid sau de numărul afişelor lipite în campaniile electorale. Bulversarea produsă azi, de pildă, de patima politicianistă în ierarhia culturală instituţională, şi care a condus la atâtea procese urmate de hotărâri judecătoreşti venite să pună lucrurile la locul lor, precum şi degradarea procesului educaţional şi lipsa de rigoare, nu mai puţin păgubitoare, desigur, din învăţământ, rezultante ale aceleiaşi intervenţii agresiv incompetente, nu sunt nici ele întâmplătoare şi atunci nu e de mirare nici coborârea dialogului, deconcertantă, la întrebarea hamletian-dâmboviţeană: De ce are Ţara mai multă nevoie, de filosofi sau de ospătari?

Fireşte, dacă ar fi să ne revendicăm sociologic de la ipostaza cheflie a românului, în cele mai varii împrejurări vesele, nunţi, botezuri, zile onomastice şi de naştere, aldămaşuri, care se sfârşesc în zori cuDeşteaptă-te, române!, cântat exact când majoritatea petrecăreţilor dorm cu capul pe masă, atunci, sigur, meseria de ospătar, înalt calificat, s-ar cuveni privită cu cea mai mare atenţie. Spaţiul mioritic, însă, spre salvarea culturii române, mai este, fundamental spiritual şi identitar, exprimat şi de către filosofia cuprinsă în poemul Mioriţa! Fiind un optimist incurabil, mă încurajez cu Speranţa că “ultima dilemă” ar putea să fie chiar ultima. Iată de ce cred şi eu că în România cultura are azi nevoie de o stringentă solidariate a creatorilor autentici, a ierahiei autentice a valorilor, de opţiunea acestora declarată şi susţinută stăruitor în favoarea principiilor şi criteriilor unanim recunoscute, care întemeiază universal actul de cultură, şi nu de corul mereu strident al filosofilor de serviciu, slugarnici faţă de şaua Puterii.

autor: Dinu Sararu

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale romanesti

(Visited 38 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.