Tragedia prizonierilor români din Alsacia si Lorena

Tragedia prizonierilor români din Alsacia si Lorena

by -
2 2134

Din pacate putine persoane  cunosc tragedia prizonierilor de război români în Alsacia şi Lorena din Primul Război Mondial. Este vorba de câteva mii de ostaşi români făcuţi prizonieri de către armata germana, în urma unor lupte violente duse chiar la baionetă, la începutul lunii noiembrie 1916, în zona Predealului, numită de strategii timpului „Poarta Valahiei”.

După ce au căzut prizonieri, ostaşii români au fost transportaţi în vagoane de vite, în condiţii cumplite de frig, malnutriţie şi lipsă totală de igienă, în Germania, unde au fost repartizaţi în lagăre de muncă. Peste 2000 dintre aceştia au fost, apoi, internaţi în tabere de muncă situate în Alsacia şi Lorena, care s-au dovedit a fi, în final, adevărate lagăre ale morţii. Astfel, 2344 de prizonieri români au decedat în perioada ianuarie 1917 –decembrie 1918, dintre care 1180 în Alsacia şi 1164 în Lorena. Au murit de frig, de foame, din cauza muncii istovitoare şi lipsei totale a unei minime asistenţe medicale. Un factor care a contribuit în mod hotărâtor la aceste dispariţii masive a fost faptul că în iarna 1916-1917 s-au înregistrat lungi perioade cu temperaturi negative, în jurul valorii de minus 20oC.

După încheierea Primului Război Mondial, cu rare excepţii, majoritatea prizonierilor români decedaţi în Alsacia şi Lorena au fost regrupaţi şi înhumaţi în cimitire militare. Este important să precizăm faptul că statul francez a emis Legea din 31 iulie 1920, stipulând crearea cimitirelor militare de pe fostul front. Prin decretul publicat în Jurnalul Oficial la 30 septembrie 1920 se precizau condiţiile în care aceste cimitire trebuiau să fie amenajate şi întreţinute. Astfel, cea mai mare parte a soldaţilor români morţi în prizonierat au fost îngropaţi în cimitirele militare de la Soultzmatt şi Haguenau, din Alsacia şi de la Dieuze şi Labry, din Lorena.

Cimitirul militar din Dieuze adună 947 de soldaţi români, dintre care 842 în morminte individuale şi 105 în osuar. Aici, a fost ridicat un monument în onoarea militarilor români căzuţi în Lorena, în prizonierat. Pe acest monument se află două inscripţii: prima, o strofă din imnul naţional de la aceea vreme („Doamne Sfinte/Ceresc Părinte/Susţine cu a Ta mână/Coroana română”), cea de-a doua inscripţie, o strofă scrisă de Elena Văcărescu, marea noastră poetă („D’al vostru vis eroic/ Ştiindu-vă români/ Dormiţi vegheaţi de Franţa/ Dormiţi soldaţi români!”).

Cimitirul militar din Labry adună 256 de prizonieri români, dintre care 90 în morminte individuale şi 156 în

osuar. În Haguenau, 472 de ostaşi şi-au găsit liniştea în morminte individuale. Cimitirul Militar român din Val de Pâtre, de la Soultzmatt, adăposteşte trupurile a 687 de prizonieri. Doar 457 dintre aceştia au reuşit să fie identificaţi.

Omagii au fost aduse prizonierilor români decedaţi în Alsacia şi Lorena de-a lungul timpului. La 9 aprilie 1924, Regele Ferdinand I şi Regina Maria, însoţiţi de ministrul Afacerilor Externe Ion Gheorghe Duca au venit să se reculeagă la mormintele celor 687 de ostaşi români, inaugurând Cimitirul de la Val de Pâtre Soultzmatt. Delegaţia română a fost întâmpinată de către generalul Berthelot, guvernatorul militar al Strassbourgului, fost şef al Misiunii Militare franceze în România în perioada 1916-1918. Suveranii români au depus o coroană de trandafiri la piciorul marii cruci care străjuieşte cimitirul şi alături de care flutură în permanenţă drapelul francez şi cel român. Trei plăci de marmură amintesc sacrificiul militarilor căzuţi prizonieri şi care „au cunoscut foamea, privaţiunile şi torturile”. În acest cimitir se găseşte şi o statuie de Oscar Hahn, reprezentând-o pe regina Maria.

În 1991, în numele Ambasadei Române din Paris, împreună cu o delegaţie a Ministerului Apărării şi în prezenţa autorităţilor militare franceze, am depus la cimitirele din Soultzmatt, Haguenau şi Dieuze câte o placă comemorativă bilingvă cu următorul text: „În memoria celor 2344 prizonieri de război morţi în lagărele germane din Alsacia şi Lorena în anii 1917 şi 1918; în memoria alsacienilor şi lorenilor care i-au ajutat să supravieţuiască”.

În fiecare an, la 11 noiembrie, Ziua Armistiţiului din 1918, o delegaţie a Ambasadei României la Paris, a Misiunii Permanente a ţării noastre pe lângă Consiliul Europei şi a Consulatului General de la Strasbourg depun coroane de flori împreună cu autorităţile militare franceze la Cimitirele din Dieuza, Haguemau şi Soultzmatt. Deasemenea, o slujbă religioasă este celebrată în fiecare an la Cimitirul de la Soultzmatt de Ziua Înălţării Domnului, care este şi Ziua Eroilor în România, prilej de pelerinaj pentru mulţi români din diasporă, atât din Franţa, cât şi Germania.

În încheiere, doresc să aduc un vibrant omagiu lui Jean Nouzille, celui care a fost un eminent istoric militar, un distins profesor la Universitatea din Strasbourg, elev al Şcolii Militare inter-arme de la Saint-Cyr şi membru al Comisiei franceze de istorie militară. Jean Nouzille este autorul volumului „Calvarul prizonierilor de război români în Alsacia şi Lorena. 1917-1918.” Înaintea apariţiei acestui volum în 1991, amintirea acestor soldaţi nu era păstrată decât de crucile care străjuiesc mormintele lor. Graţie acestei lucrări de referinţă, reeditată în 1997, cuprinzând un imens volum de date şi documente provenind din numeroase arhive, astăzi avem posibilitatea cunoaşterii în amănunt a tragediilor şi calvarului celor dispăruţi.

Dupa Andrei Magheru

sursa: Revista Clipa-Magazinul actualitatii culturale romanesti

(Visited 954 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. Adevarati eroi care au luptat alaturi de alte natiuni cu acelasi scop de a restabili pacea si de a asigura drepturile populatiilor la auto-determinare si de a isi alege propriile metode de reprezentare politica si sociala conform dorintelor populare . Pacat ca acum din cauza situatiei politico-sociale mondiale actuale au fost uitati si sunt priviti doar ca niste personaje din carti de istorie fiind comemorati doar de fatada . Eu consider ca acesti eroi merita mult mai mult din partea omenirii tinand cont ca au fost devotati in a elibera natiuni de invadatori necrutatori astfel mentinand pacea ,asigurand progresul dezvoltarii de natiuni libere si solidare .

  2. bunicul meu pe linie materna a supravietuit lagarelor de munca din alsacia,hrana de baza a prizonierilor fiind broasca.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.