Societatea civilă mercenară

Societatea civilă mercenară

by -
0 865

Nodul gordian al politicii cartelizate, monopolizate si murdare este finantarea obscura a partidelor, cu bani negri proveniti de la buget prin variate tertipuri, combinatii si masinatiuni, realizate in stransa legatura cu mafia economica, acea parte a mediului privat abonata la contracte cu statul.

In marea ei parte, aceasta din urma este controlata de „sistem” prin intermediul oamenilor vechi si noi din „servicii”, fosti anagajati si afini, intr-o tesatura de relatii interumane si institutionale greu de demontat, din cauza complexitatii sale.

Aceste manevre de drenare a banului public prin instrumente cvasi-legale se desfasoara in clar si fara urma de dubiu, cu stiinta si complicitatea partenerilor politici si apolitici din afara, care la randul lor urmeaza aceeasi linie, chiar daca putin mai abil, mai putin evident.

Marile dosare de coruptie trans-nationale, ale caror extensii si implicatii nici nu pot fi banuite uneori de opinia publica, tind in mod paradoxal sa se termine cu gasirea unor tapi ispasitori din esaloanele inferioare ale raspunderii reale. „Creierele” acestor masinatiuni nu ajung prea des in fata Justitiei, pentru ca detin toate parghiile de control, atat cele oficiale cat si cele neoficiale.

Una dintre aceste parghii de control este chiar „societatea civila”, incluzand presa. Aceasta este in proportie covarsitoare una care raspunde la comenzi politice, mimand in mod stralucit opozitia, pentru a crea o impresie de presiune a „strazii” sau a „opiniei publice” asupra mediului politic.

Luate la bani marunti, fondurile cu care opereaza multe fundatii, ONG-uri si trusturi de presa se vor dovedi a fi provenite din aceeasi sfera gri a banilor publici, drenati de la buget prin variate programe, proiecte si initiative care, desi aparent legitime ca demers, justificare si implementare, sufera de defectul de a fi alocate pentru realizarea acelorasi scopuri pe care le afiseaza in mod fatis politicul, dar de cele mai multe ori cu o agenda ascunsa.

Evenimentele de dupa incendiul din Colectiv au aratat clar ca cetatenii au nevoie de o reformare profunda a clasei politice. Aceasta nu se va face insa fara o reformare adanca a societatii civile.

Transparenta finantarii in mediul societatii civile este o conditie obligatorie pentru ca aceasta sa devina reprezentativa pentru interesele cetatenilor!

Mimarea interesului public sub umbrela unor scopuri invizibile (pentru public), dar bine coordonate si finantate, face parte din mersul sistemului, mai exact este ghemul de declinari prin care acesta va fi oricand capabil sa mimeze schimbarea si sa manipuleze strada!

Cei care cred ca, de pe baricada societatii civile, sunt reprezentativi pentru cetateni, daca sunt cu adevarat asa, nu vor avea nicio problema sa instituie o politica de totala transparenta asupra surselor lor de finantare.

Mergand mai departe, dincolo de existenta probabila a finantarii subterane a complexului de persoane juridice-persoane fizice care constituie ceea ce putem asimila societatii civile, vom observa, la o privire atenta, ca cea mai consistenta finantare a acestora poate veni chiar transparent, dar nejustificat.

Finantarile cu dedicatie, acelea care sunt chipurile accesibile oricui, dar sunt accesate efectiv de cine trebuie, reprezinta o practica de domeniul SF doar pentru cei care nu s-au lovit efectiv de acest mod prin care politicul isi extinde influenta in afara politicului.

Un exemplu din multele disponibile este finantarea cercetarii si a activitatilor academice, un subiect care poate constitui si va constitui negresit material pentru un adevarat foileton jurnalistic.

Situatia se repeta obsesiv in cazul fondurilor europene, o posibila explicatie pentru ineficienta absorbtiei si pentru impactul real limitat pe care il au asupra economiei in ansamblu.

Peste tot acolo unde mana lunga a statului detine active, transfera fonduri si resurse, acest scenariu este posibil, daca nu probabil, de la „sponsorizarile” primite de diverse asociatii si fundatii, venite de la firme unde statul este actionar, pana la finantarile venite pe sub mana catre si de la alte fundatii, institute de politici publice, institute de sondare a opiniei, trusturi de presa etc.

Cu cat mai mari fondurile disponibile, cu atat mai mari intrebarile. Pentru ca esenta societatii civile veritabile este aceea ca tinde sa ramana prin excelenta compusa din initiative mici, constituite pornind cu resurse umane si materiale limitate, in mod necesar desfasurandu-si activitatile intr-o semi-anonimitate si in mod cert cu foarte putina expunere media.

Statul si-a arogat abuziv ca functie intrinseca largirea propriilor atributii. Societatea civila ar trebui sa aiba exact efectul invers, diminuarea puterilor si influentei statului la nivelul individului si libertatilor lui personale. Eternul conflict dintre notiunea de „lege si ordine” si aceea de „libertate individuala”, unde ar trebui sa existe un echilibru, este din ce in ce mai mult debalansat in directia unui stat care monopolizeaza totul, de la politicile publice la cele nepublice.

Transparenta ceruta politicului de cetateni trebuie sa inceapa cu transparenta societatii civile. Si ce alt mod mai bun putem gasi decat acela al transparentei financiare a acesteia?

Pentru ca opiniile exprimate (si adaptate) functie de finantator nu mai sunt opinii, ci devin parte a efortului sistemului de a controla adevaratele demersuri cetatenesti. O clasa politica onesta nu poate sta pe fundamentul unei societati civile mercenare! (autor: Augustin Ofiţeru, sursa: Ziare.com)

(Visited 256 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.