Revizionismul maghiar (I)

Revizionismul maghiar (I)

by -
2 957

Pe data de 13 noiembrie 1920, Parlamentul de la Budapesta a ratificat Tratatul de la Trianon, dar la finalul sedintei deputatii au depus urmatorul juramant: „Cred in Dumnezeu. Cred in Patrie. Cred in reinvierea Ungariei milenare”. Desi vremurile s-au mai schimbat, obsesiile – fie ele mai vechi sau mai noi – raman peste timp. Sunt suficiente dovezi in acest sens. Unde vor duce ele la final? Cum actioneaza statul roman pentru combaterea lor, atat in interior, cat si in exterior? Pot romanii asista neputinciosi la proliferarea revizionismului, indiferent sub ce masca europenista s-ar ascunde el? Cine nu invata din istorie, risca sa o repete.

Dupa semnarea Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, Ungaria avea 92.963 de km2 si o populatie de circa 7.980.143 de locuitori (majoritatea unguri, adica 89,6%). Din Transilvania s-au refugiat in Ungaria imediat dupa Primul Razboi Mondial, peste 200.000 de maghiari, in marea lor majoritate reprezentanti ai fostei clase conducatoare, iar mare parte dintre acestia au devenit si cei mai inversunati si virulenti exponenti ai revizionismului maghiar. O serie de istorici maghiari mai putini sovini, precum E. Malnasi, Karacsony, Toganyi sau F. Eckhardt au acceptat insa faptul ca Ungaria Sfantului Stefan nu depasea granitele actuale ale Ungariei. Imensele pierderi teritoriale pe care Ungaria le-a suferit dupa Trianon – justificate de altfel si in acord cu realitatile istorice si demografice – au creat insa o psihoza colectiva de frustrare, iar acest fapt a determinat un curs nationalist-sovin si revizionist al politicii statului maghiar, acesta actionand pe toate caile posibile pentru a schimba aceasta stare de fapt si folosind toate resursele pe care le avea la dispozitie, respectiv de la cele diplomatice, pana la influentarea opiniei publice internationale si bineinteles, un spionaj cat se poate de activ si agresiv in spatiul romanesc. In actiunile de spionaj si influentare a opiniei publice maghiare au fost folositi pana si prelati ai bisericilor maghiare.

Dupa instaurarea regimului condus de Horthy Miklos, Ungaria a inceput o campanie internationala de contestare a prevederilor tratatelor incheiate la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) si in mod deosebit pe cel de la Trianon, din 4 iunie 1920, prin care Transilvania era recunoscuta „de jure” ca parte componenta a Regatului Romaniei, urmare a actului „de facto” petrecut la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia si care dadea expresie unui act de vointa romaneasca liber exprimata. Actiunile in plan diplomatic international desfasurate cu multa insistenta de diplomatia maghiara in vederea revizuirii tratatelor au fost dublate de alte actiuni mult mai elaborate, cele desfasurate pe frontul invizibil. Ungaria dispunea in acest sens de mai multe avantaje. Avea retelele informative constituite inca de pe timpul Austro-Ungariei – dar care acum se gaseau „in conservare” -, avea cadre de informatii pregatite chiar pe relatia Transilvania, dar dispunea si de un alt imens avantaj: in zonele locuite compact de etnici maghiari exista un puternic sentiment sovin si iredentist. In aceste conditii Ungaria a putut sa promoveze un spionaj activ intr-o zona de care – cel putin din punctul ei de vedere – nu s-a considerat niciodata despartita sau de care s-a considerat cel mult, doar temporar despartita.

Cel mai mare sprijin in campania sa revizionista, Ungaria l-a gasit din partea Marii Britanii. O buna parte din elita maghiara intretinea si cultiva relatii apropiate cu inalta societate engleza. Un sprijin important l-a acordat politicii promovate de Ungaria, Lordul Rothermere, care conducea un grup de ziare de succes si cu mare influenta in Anglia si in strainatate. Din grupul sau de presa faceau parte 71 de ziare si reviste din Anglia, Statele Unite si Canada, in frunte cu bine cunoscutul „Daily Mail”, care avea la momentul respectiv un tiraj de 2 milioane de exemplare. Aceasta campanie era dublata de actiunile de propaganda promovate in strainatate de „Liga Revizionista”, ce-l avea in frunte pe cunoscutul scriitor maghiar Ferencz Herczog. Din 1927 cand a fost infiintata si pana in 1940, Liga a publicat 228 de carti, reviste si ziare cu caracter revizionist in limbile germana, italiana, franceza, engleza, spaniola, finlandeza, portugheza si maghiara. Din acest total, un numar de 124 de publicatii se ocupau de „problema Transilvaniei” si ajungeau pe diferite cai si in Ardeal. Societatile feminine maghiare organizate pe baze confesionale, organizatiile si asociatiile culturale contribuiau si ele la propaganda revizionista, asa cum procedau si unii preoti maghiari de diferite confesiuni.

In 1921, Siguranta Statului Roman a descoperit un complot la Arad, pus la cale de organizatia secreta revizionista „Maghiar Fiatolok”, organizatie ce avea legaturi in mai multe orase din Transilvania. Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleasi organe de Siguranta in 1923, la Cluj, complot ce avea ramificatii la Targu-Mures si Targu-Secuiesc. Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit in 1937 si a fost legat de Partidul Ardelean Maghiar din Romania care, asa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengo din partea Presedintiei Consiliului de Ministri al Ungariei. Aceeasi Presedintie a donat tot in 1937, circa 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. In 1939, SSI a identificat o vasta retea de spionaj maghiar formata din 172 de persoane, care avea drept centre de baza Oradea, Targu-Mures si Satu-Mare cu ramificatii si in alte localitati din tara. Perchezitiile au scos la iveala o lista cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ si de propaganda antiromaneasca, precum si un post de radio emisie-receptie ce functiona clandestin la Episcopia Reformata din Satu-Mare. In deceniul patru al secolului XX, actiunile agresive ale spionajului maghiar contra Romaniei s-au inmultit. Acest fapt a reiesit si dintr-un raport din 1939 al SSI, care arata ca pana la acel moment au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare. Dupa cum se poate observa, serviciile secrete romane si-au facut datoria cu consecventa si profesionalism, in ciuda faptului ca Regele Carol al II-lea (1930-1940) a incercat sa si le subordoneze sau sa le ignore munca. Rapoartele si analizele lor n-au fost insa luate in seama, iar rezultatele acestei ignorante dovedite de factorii de conducere s-au vazut in vara anului 1940, cand Romaniei i-au fost impuse grave amputari teritoriale.

(Visited 352 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. Buna ziua Foaie Natinala !Apreciez calitatea articolelor publicate de dv.si va rog sa fiti de acord cu reproducerea unora dintre articolele din revista pe blogul meu.Indraznesc sa va mai propun un blogroll.Ar fi o onoare sa acceptati cersipamantromanesc.wordpres.com.printre prietenii dv…Cu stima.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.