Cui i-e frică de religie? MEN ŞI BOR, o alianţă indestructibilă pentru identitatea românească
Un scandal gratuit s-a născut la sfârşitul lunii trecute, în urma semnării unui protocol comun de către Ministerul Educaţiei Naţionale, Patriarhia Română şi Secretariatul de Stat pentru Culte. Colaborarea dintre cele trei instituţii ale statului vizează predarea disciplinei religie – cultul ortodox în învăţământul preuniversitar şi organizarea învăţământului teologic ortodox preuniversitar şi universitar. Ce prevede în mare protocolul? În primul rând, faptul că unităţile de învăţământ preuniversitar trebuie să asigure obligatoriu respectarea convingerilor, valorilor şi a simbolurilor religioase, apoi că preoţii pot participa ca invitaţi la inspecţiile şcolare, iar studenţii de la facultăţile de teologie pot fi exmatriculaţi dacă nu respectă morala cultului. Până aici, nimic rău – îndrăznim să spunem – în această colaborare reală în educaţie dintre Patriarhie şi forul laic al Educaţiei.
O imediată şi vehementă reacţie la semnarea acestui protocol a venit din partea Asociaţiei Secular-Umaniste din Rom@nia (ASUR). Aceasta a solicitat desecretizarea documentului, care „nu a fost făcut public în primele zile de la semnare”. „Imixtiunea Bisericii Ortodoxe în şcolile publice trebuie să înceteze! Nu a fost suficientă numirea de preoţi ortodocşi, direct subordonaţi BOR, drept inspectori şcolari de religie, că acum în şcoli vor avea acces nestingherit preoţii centrelor eparhiale, deşi aceştia nu au nicio legătură cu structura Ministerului Educaţiei… Care este rostul unui astfel de protocol, care este rostul garantării unui acces nestingherit al reprezentanţilor BOR în şcoli? De ce în şcolile publice autoritatea statului este subordonată autorităţii bisericeşti? De ce statul îngenunchează în faţa Bisericii?”, întreabă Toma Pătraşcu, preşedintele ASUR. ASUR a organizat inclusiv o serie de proteste în faţa şcolilor pe data de 1 iunie, dar şi un protest pe pagina de Facebook a grupului Şcoala Nu Este Biserică.
„Nu-i vorba de un amestec al Bisericii în actul de învăţământ”
Reacţia MEN nu a întârziat să apară. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a contracarat într-un mod categoric acuzaţiile formulate de societatea civilă pe tema noului protocol. Acesta a explicat că avizul instituţiilor religioase pentru angajarea profesorilor de religie nu e nicidecum un amestec al Bisericii în procesul educaţional, ci dimpotrivă, „respectă specificul acestui tip de învăţământ, ca în cazul şcolilor militare sau medicale”. Pricopie a mai susţinut că este vorba de actualizarea unor documente de la începutul anilor 1990, ca urmare a apariţiei unor noi legi ale educaţiei, deoarece protocolul iniţial a fost semnat imediat după Revoluţie, chiar înainte de primul an şcolar postcomunist: 1990-1991. „Lucrul ăsta se întâmplă pentru toate cultele, într-o formă sau alta. Practic, acum s-a adus în actualitate acest lucru şi s-a pus în acord cu legislaţia actuală. Protocolul a fost semnat de către cele trei instituţii, respectiv Biserica Ortodoxă Română, Secretariatul pentru Culte şi Ministerul Educaţiei. Nu-i vorba de un amestec al Bisericii în actul de învăţământ, dar aşa cum învăţământul medical se face în parteneriat cu spitalele şi cu Ministerul Sănătăţii, învăţământul militar se face în parteneriat şi există prevederi specifice pentru învăţământul militar, în colaborare cu Ministerul Apărării sau cu Ministerul de Interne, după caz, este absolut normal ca şi la alte tipuri de învăţământ specific, de exemplu, Facultăţile de Teologie, în momentul în care reglementezi un anumit lucru, să ţii cont de specificul acestei specializări”, a conchis ministrul. Actualizarea protocolului cu Biserica Ortodoxă Română (BOR), a adăugat el, se afla pe agenda ministerului înainte de venirea sa la conducerea instituţiei şi este bine că a fost finalizat.
Cea mai mare parte a populaţiei continuă să aibă o mare încredere în Biserică şi salută „imixtiunile” acesteia în viaţa şcolii
Faţă de acuzaţiile hazardate formulate de grupul antireligios autointitulat Asociaţia Secular-Umanistă din România, Biroul de Presă al Bisericii Ortodoxe Române a precizat la rândul său următoarele: „Protocolul încheiat de Patriarhia Română, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Secretariatul de Stat pentru Culte are scopul creşterii calităţii învăţământului religios public, precum şi a învăţământului teologic preuniversitar şi universitar. Acesta urmează Protocolului încheiat între Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Secretariatul de Stat pentru Culte pentru introducerea educaţiei moral-religioase în învăţământul de Stat (septembrie 1990) şi celor ulterioare încheiate de Patriarhia Română cu Ministerul Educaţiei Naţionale pentru reintegrarea învăţământului teologic seminarial (liceal) şi universitar în învăţământul public românesc. (…) În acelaşi timp, Protocolul reafirmă cooperarea profesorilor de religie şi a cadrelor didactice din învăţământul teologic preuniversitar şi universitar cu propria lor Biserică, a cărei învăţătură de credinţă o predau în şcoli, deoarece statul respectă autonomia cultelor şi deci nu realizează singur, ci împreună cu ele învăţământul religios confesional.
Pentru binele societăţii româneşti de azi, este mare nevoie de a intensifica legătura între libertate şi responsabilitate, între autonomie şi cooperare”. În concluzie, se încheie comunicatul BOR, încercarea agresivă a unei asociaţii umaniste antireligioase de a contesta permanent, fără argumente solide, opţiunea pentru ora de religie a majorităţii covârşitoare a părinţilor şi elevilor din această ţară este injustă şi inutilă.
Ce facem totuşi cu drepturile majorităţii?
Nu ştim cine sunt componenţii acestei organizaţii, nici câţi şi nici din ce medii geografice şi socio-culturale se revendică. Agresivitatea cu care atacă însă în permanenţă Biserica Ortodoxă Română (faţă de niciun alt cult religios acceptat în România ASUR nu a manifestat vreodată atâta intoleranţă ca faţă de BOR) aminteşte de deceniile comuniste, când, exclusă din şcoală, Biserica a supravieţuit prin credinţa acestui popor. Comunismul nu a reuşit să distrugă credinţa şi religia creştină nicăieri în lagărul comunist. Ba chiar a reuşit s-o fortifice. Cum îşi închipuie dl Pătraşcu că atacurile repetate şi gratuite ale ASUR vor avea vreun efect asupra unei majorităţi creştin ortodoxe de peste 80%? Cea mai mare parte a populaţiei continuă să aibă o mare încredere în Biserică şi salută „imixtiunile” acesteia în viaţa şcolii.
În războiul pe care l-a declanşat împotriva Bisericii Ortodoxe, ASUR îşi face iluzia că este susţinută de o mare parte dintre români, părinţi în general, dar şi copii şi profesori. A făcut vreun sondaj de opinie pe ale cărui rezultate se bazează şi care nu au fost date încă publicităţii? A primit feedbackuri care să-i permită să atace BOR şi, prin BOR, majoritatea creştin ortodoxă din această ţară? Este sigură că toată lumea vrea să se lepede de Hristos?
Înţelegem că trebuie să dăm dovadă de politically corectness. ASUR este o minoritate şi, ca orice minoritate, trebuie tolerată. Dar se pare că minoritatea nu tolerează majoritatea. Ce facem deci cu drepturile majorităţii? Ale majorităţii care nu este dispusă să suporte la infinit atacurile şi jignirile repetate la adresa propriei identităţi? (autor: Mihaela Gheorghiu, sursa: Tribuna Învățământului)
