Refugiații, unica șansă a patronilor români. Facem multinaționale cu ei

Jackie Kennedy, aspirația global-feminină Jackie Kennedy, era o curte(z)ană distinsă, care îl disprețuia pe Charles De Gaulle (ca și Grace de Monaco, alt abțibild), dar îl aprecia pe Andre Malraux. Bineînțeles că Jackie nu s-a sfiit să scrie și despre genialul Malraux ca seamăna cu o cioară (omului îi muriseră doi băieți și nu putea să fie trandafiriu), după ce tot ea își numise câinele “De Gaulle” și scosese din dormitorul de la Casa Albă tablourile lui Cezanne, pentru ca îl ura pe General, așa că prinsese boală pe tot ce înseamna Franța.
Am început cu Jackie Kennedy fiindcă reprezintă o intelectuală, din punctul de vedere al americanilor și al româncuțelor de succes. Malraux (omul pe care Jackie îl diviniza, în felul ei de maratonistă după ierarhii și bani – ulterior s-a măritat cu mitocanul Onassis!) a zis că “secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Orice prost cunoaște expresia asta. Și tocmai pentru că o știm, o ignorăm. De vreo 15 ani, vorbim numai despre extremismul religios, dar neglijăm extremismul ateist. “Și chiar dacă Dumnezeu ar exista, ar trebui să scăpăm de el”, cerea anarhistul rus Bakunin, cu mult înaintea lui Stalin. Fără să-i pese că oameni de știință ca Newton sau Einstein erau profund religioși. Europa raționalistă s-a lepădat de Dumnezeu și a îmbrățișat corectitudinea politică și corporațiile. Extremismul ateist, dispariția oamenilor de Stat și înlocuirea lor cu politicieni de învoială, declinul Bisericii Catolice, care a încurajat transformarea femeilor în soldați corporatiști și căsătoriile homosexuale, toate astea au dus la falimentul Europei. În paralel, Petromonarhiile (Arabia Saudita, de pildă) spun că nu-și pot primi coreligionarii obidiți, deoarece trebuie să construiască 200 de moschei în Germania, iar SUA i-au eliberat pe sirieni, dar refuză să-i cazeze pe teritoriul lor. Cu toleranța și ospitalitatea e responsabilă înfrânta Europă. Am auzit chiar argumentul “se nasc, zilnic, în lume, peste 100.000 de copii, cifra ajunge, uneori, la 200.000, ți noi, românii, nu putem primi câteva mii?”. Ba da, dar cu o condiție: musafirii să fie repartizați oamenilor noștri de afaceri, iar aceștia să-i pună acționari majoritari la firmele lor. Dacă am fi deștepți, toate firmele româno-arabe ar trebui să aibă cuvântul Multinațională în titulatură, ca să fie protejați și patronii români la fel ca managerii de corporații, care se droghează în Centrul Vechi și externalizează tot profitul, fără ca Statul să le ceară socoteală.

Autor: Răzvan Ioan Boanchiș, Ziarul Național