Plânge dealul, plânge valea, plâng pădurile bătrâne….

Plânge dealul, plânge valea, plâng pădurile bătrâne….

by -
4 700

Recenta controversă declanşată de declaraţiile preşedintelui statului referitoare la justeţea ordinului dat de Mareşalul Ion Antonescu privind trecerea Prutului a prilejuit apariţia la suprafaţă a unor mizerii de neînchipuit.

Nu este vorba despre oamenii politici, ci de oamenii de rând. A fost trist să văd cum oameni pe care oricine i-ar considera de bună credinţă, au găsit de cuviinţă să arunce în derizoriu sacrificiul sutelor de mii de români pentru recuperarea bucăţii din teritoriul naţional numită Basarabia.

Am regăsit acea atitudine de slugă, în care deşi, principial îi dădeau dreptate Mareşalului, ar fi preferat să n-o facă, să nu-i supărăm pe ruşi. Argumentul: “păi cine suntem noi, să ne punem cu ei?” Am văzut/auzit conaţionali care batjocoreau angajamentul soldaţilor români în Al doilea Război, făcându-i fricoşi… Iar respectivii n-avea curaj nici să spună cum îi cheamă….

Totul este cu atât mai dureros cu cât zilele trecute am citit despre caracterul şi forţa unor români, în condiţii mult mai grele:

“Aflând că inamicul a ajuns la marginea oraşului, miliţienii, elevii cercetaşi ai liceului, care făceau serviciul de curierat, târgoveţi, ţărani, femei şi copii, îşi lasă treburile ori părăsesc bisericile în care se oficia slujba Sfintei Paraschiva şi, într-un elan de însufleţire, pornesc la pod. Aşezaţi într-un dispozitiv de apărare improvizat, pe dig, miliţienii şi civilii jieni resping atacul de pe pod şi, spre stupefacţia militarilor germani,trec la contraatac, în timp ce un grup de 20-30 de milieţieni trece apa Jiului pe la moara Bălănescu, pentru a realiza o întoarcere a inamicului.[…](I).

Căci dacă lupta de la Podul Jiului nu va fi înregistrată în manualele de artă militară, ca exemplu de înaltă concepţie strategică sau de iscusită execuţie tactică, ea va rămâne în sufletele românilor ca o mărturie a puterii pe care a putut s-o dea dragostea de vatră strămoşească şi mândria oltenească (II).

Asta se întâmplă acum 90 de ani, unii din oamenii de-atunci încă mai trăiesc. Astfel de exemple găsim peste tot în istoria milenară a ţării: oameni care n-aveau cu ei decât dragostea de ţară, care le-a dat puteri supraomeneşti, care N-AU RENUNŢAT NICIODATĂ la luptă!

Cum au ajuns urmaşii lor să se considere nişte fricoşi neputincioşi? Cum au ajuns să-i considere reprezentativi pe laşi, pe făţarnici, pe leneşi şi pe egoişti? Răspunsul e simplu: au trebuit 50 de ani de communism, plus încă 20 de neo-bolşevism.

De-aceea, azi mai mult ca oricând, e nevoie de un educator. Sau mai mulţi. Dacă nu s-a găsit un lider carismatic, atunci să fim toţi nişte slujbaşi conştiincioşi ai educaţiei naţionale.

Pentru că în lipsa unui popor şi mai ales, tineret, educat în spiritul care trebuie, orice proiect este sortit eşecului. Încă mai sunt, încă mai apar cărţi, studii, reviste, care arată ADEVĂRUL. Trebuie doar să le facem cunoscute. Să ieşim din anonimitate. Să fim deschişi şi să întindem o mână către puştiul care pare că ne priveşte ciudat.

Vom suferi, vom fi trădaţi, dar este singura cale. Să afle copiii de imperiul vlah al Asăneştilor, despre mândria lui Basarab, despre învăţăturile lui Neagoe pentru fiul său, de sacrificiul Brâncovenilor, de izbânzile Viteazului, de martiriul Căpitanului…

Dacă nu o facem, nu vor mai plânge munţii, văile şi codrii strămoşeşti. Pentru că nu vor mai exista.

autor: Mihai M. Popescu

Note:

(I) Alex Mihai Stoenescu – Istoria Olteniei,  Ed. Rao,  2011, p.268

(II) Constantin Kiriţescu – Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-1919, vol II, Ed. Casei Şcoalelor 1924, p 13.

 

(Visited 228 times, 1 visits today)

4 COMMENTS

  1. Şi uite-aşa batem din palme, slugarnic, la porunca domnilor mari…Odinioară, erau mai aproape cei care voiau să ne stăpânească. Şi îi înfruntam, de multe ori cu izbândă (că altfel nu mai eram azi, aici). Acu, când stăpânii trimit emisari cu pingelele rupte (parcă seamănă cu ceva de pe la Fanar), ne căciulim iar…
    Dincolo de patriotismul şi verticalitatea mareşalului Antonescu -ce nu pot fi puse la îndoială nicicând – (de fapt, ca toţi Domnitorii iubitori de ţară şi-a plătit cu viaţa dragostea),era necesar ca armata română să treacă Prutul, pentru românii din Basarabia, prigoniţi de sovietici(ce paradox, tocmai ei, care au ţinut piept tătarilor spre a cruţa sclifosita Europă, au fost hăcuiţi de armatele roşii), intervenţia domnului preşedinte Băsescu este salutară, chiar dacă domnia sa nu era persoana tocmai potrivită pentru aceasta.
    Cât despre liota schelălăitoare care a erupt după aceea, nimic de zis, au mintea nicăieri şi patriotismul pretutindeni…

  2. Vreau sa va amintesc domnilor ca din nefericire atunci cand ni s-a smuls Basarabia, ca si o parte din Transilvania, in ’40 in consiliul de Coroana s-au opus raptului teritorial doar Regele Carol II si Nicolae Iorga, clasa politica de atunci a spus la fel ca unii dintre cei citati in articol. Acum, „daca” in istorie nu-si are rostul, noi ar trebui sa invatam din ceea ce s-a intamplat pentru ca sa nu mai repetam greselile facute. Pana una-alta, Romania e un stat al UE, iar Basarabia e nu numai in sfera de influenta a rusilor dar nu prea vad sa fie sprijinita de tara-mama care pare ca o lasa intentionat pe mana lor tocmai pentru a nu supara „ursul”. In sensul acesta presedintele Basescu ar putea lucra. Aratati-le moldovenilor ca va pasa de ei d-le Presedinte mai mult decat ne aratati noua ca va pasa…de noi!

  3. Da oameni buni, suna frumos ,romanii au dus si duc dorul de cuvinte incurajatoare pt tara, dar cu o floare nu faci primavara ,asa si cu Basescu…..dupa 20 de ani de la lovitura de stat din 89 ,romanii ce e drept nu au mai auzit rasunsuri incurajatoare pro Romania, lucru trist mai ales pt tara noastra de multi supta si furata.E grav si dureros ca dupa 20 de ani de suferinte am ajuns sa ne izbeasca in ochi cand un roman si mai ales presedinte sa vorbeasca in favoarea Romaniei .Sa vorbesti de bine in favoarea tarii in care te-ai nascut si botezat in Adevar, in care traiesti si mai ales ca presedinte e un lucru cat se poate de firesc ,chiar daca din cauza lui ne vine sa fugim din tara inotand in zarea albastra pt ca vapoare nu mai avem . Doamne Ajuta mai romani! ,sa traiti cu adevarat bine!

  4. Gestul lui Basescu si declaratiile lui cu privire la faptele eroice si firesti ale lui Ion Antonescu,ca a atacat U.S.,pentru a recupera teritoriile de peste Prut,dupa raptul din ’39,prin pactul Ribentrop-Molotov,al gasesc,firesc si normal si sint intrutotul de acord cu Presedintele Romaniei,indiferent ca i-am suparat pe Rusi!Adica,noi cei pagubiti si furati,vom tacea mereu,pina or mai rupe o bucata din Romania! Raspunsul lui Basescu,cind a fost intrebat de moderator daca,ca Presedinte ar mai da acel ordin :Ordon Armatei Romane sa treaca Prutul,la care el a raspuns daca conditiile si imprejurarile,o cer,DA ! Sincere felicitari D-le Presedinte,pentru raspunsul dat ,raspuns asteptat de milioane de Romani,indiferent ca Rusii s-au suparat,noi Natiunea Romana am ramas suparati,furati din ’39 si nu ne spune nimeni un cuvint de mingiiere,raminem cu durerea si supararea de 70 de ani! Cineva,dintre,noi Romanii trebuie spuse lucrurilor pe nume si condamnat oficial acel Pact odios din ’39! Sa auzim numai de bine!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.