Perspectivele tineretului român
Sunt cunoscute, mai mult sau mai putin, prigoanele la care au fost supusi legionarii, atat in perioada „democratiei” dintre cele doua razboaie mondiale, cat si in perioada regimului antonescian. Exista numeroase marturii si documente care scot in evidenta martirajul legionar din timpul rezistentei anti comuniste, cat si cel din „institutiile de reeducare” comuniste.
Prestanta membrilor Miscarii Legionare pe care au avut-o acestia in lungii ani de detentie si umilinta nu poate fi negata nici de catre cei mai aprigi adversari ai Garzii de Fier. Si totusi, speranetle pe care le-a nutrit poporul roman, visand intr-o restabilire completa a adevarului istoric si intr-o reedificare a unei autentice societati civile romanesti, nu au fost nici pe departe indreptatite in „democratia originala” de dupa 1989.
Dupa prabusirea sistemului comunist si asa numita „revolutie” din 1989, multa lume a sperat ca-si va putea exprima liber convingerile si optiunile, insa, in loc sa se bucure de mult asteptata libertate, a asistat si mai asista inca la derularea unui amplu proces de mistificare cu valente comuniste si cosmopolite europene, care tind sa denigreze valorile national-crestine al caror exponent a fost si a ramas in arealul romanesc Miscarea Legionara. Pe langa putinii membri ai Miscarii Legionare care au supravietuit agresiunilor comuniste, exista si numerosi tineri care, in mod constient, au imbratisat doctrina legionara. Acesti tineri, care si asa reprezinta un procent infim al tineretului din Romania actuala, tind sa cunoasca si sa valorifice numeroasele aspecte ale crezului legionar si ale spiritualitatii romanesti. Care sunt, pana la urma, perspectivele tinerilor care doresc sa se organizeze si sa traiasca in conformitate cu normele national-crestine? Cum ar putea ei sa-si onoreze datoria fata de Neam si Tara? Ar putea ei oare sa-si sarbatoreasca parastasele si aniversarile alaturi de camarazii lor mai in varsta (octogenari in marea lor majoritate) fara sa fie expusi riscului de a se supune, intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, aceleiasi soarte la care au fost expusi predecesorii national-crestinismului legionar? Cu toata stupoarea, tinerii de dreapta din Romania sunt bruscati si injurati atat de catre ” libera ” presa romaneasca, cat si de numerosi reprezentanti ai diverselor partide politice. Se intampla chiar ca simpli cetateni sau pseudoreprezentanti ai opiniei publice sa-I acuze de sectarism sau sa le interzica dreptul de a se simti romani, taxandu-I drept „paseisti” ai unei istorii retrograde etc.
Tineretul roman doreste si poate sa se organizeze in structuri care ar putea pune fundamentul unei societati autentic romanesti care sa propuna integrarea tarii noastre intre natiunile de frunte ale Europei. Noi dorim integrarea in Europa crestina si democratica. Daca, dupa cum spun unii ” intelectuali ” de marca din Romania, doctrina legionara nu face altceva decat sa perverteasca tineretul, intrebam si noi: ” Care sunt alternativele propuse ?”. Ateismul, satanismul, sexul, muzica degradanta, Noua Ordine Mondiala? Cum pot fi indrumati unii romani de catre niste „intelectuali” care-si permit sa-l injure pe Dumnezeu si sa-si bata joc de Natiune si de traditiile noastre? Obiectivele tinerei generatii din Romania actuala raman, pana la urma, constientizarea misiunii ei si a Romaniei in noua ecuatie de putere creata o data cu disparitia bipolarismului Est-Vest, cunoasterea istoriei adevarate a Neamului si mediatizarea acesteia, integrarea culturii romane in circulatia universala de valori, de asemeni, asumarea democratiei si credintei in Dumnezeu.
Adevarul istoric trebuie sa fie temelia, iar toleranta national crestina insa intoleranta cu care trebuiesc tratati acei ce lucreaza strict spre binele lor in defavoarea tarii sau a neamului, ar trebui sa fie caramizile cu care sa cladim viitorul edificiu al Romaniei dragi, a tarii Raiului, asa cum si-a dorit si pentru care si-a dat viata Corneliu Zelea Codreanu. Insa pentru a construi „pe piatra” trebuie formata generatia tanara, unita in actiuni comune de interes national, nu luata eventual si trimisa in focul luptei cu un inamic superior in diversiune, fara scrupule si mai ales fara Dumnezeu pentru ca lupta ar fi pierduta din start. Sistemul de organizare in cuiburi, de cooptare a celor mai buni dintgre cei buni, a celor care vor totul pentru tara si nimic pentru ei ar trebui dupa parerea mea readus in actualitate, dar cel mai important si de la care trebuie plecat in aceasta constructie e idealul comun clar pentru toata lumea si unitate. De fapt, am niste idei de baza, pentru cei dornici putem gasi o cale de contact, astfel incat strategia pe care o vad eu sa nu fie dezvaluita celor care controleaza totul. Nu pentru mine sau viata mea ma tem, ca toti murim o data si-o data, dar „nu-i totuna leu sa mori, ori caine inlantuit”. Toate cele bune!