Partidul Naţionalist-Democrat în viaţa politică a României

Partidul Naţionalist-Democrat în viaţa politică a României

by -
1 2538

Partidul Nationalist Democrat, întemeiat şi condus de Nicolae Iorga, în aprilie 1910, a fost o formaţiune politică demnă de luat în seama din perspectiva cercetării istoriei vieţii politice româneşti. Acţionând într-o societate aflată într-o continuă schimbare, partidul s-a făcut cunoscut opiniei publice prin susţinerea unor principii precum: pluralismul politic, combaterea politicianismului, introducerea moralităţiii în viaţa politică, eliberarea românilor ce trăiau sub dominaţie străină şi realizarea unităţii naţionale. Naţionaliştii – democraţi au militat, de asemenea, pentru culturalizarea maselor populare, combaterea analfabetismului, impunerea legalităţii şi condamnarea mişcărilor extremiste.

Naţionalist moderat şi apărător al tradiţionalismului rural, Nicolae Iorga a considerat că trebuie să se implice activ în viaţa socială şi politică a României. Pe 23 aprilie 1910, împreună cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Naţionalist-Democrat. Acesta nu a avut o bază electorală de masă. Era perceput ca o formaţiune personală a mentorului său, la care au aderat „învăţăcei” ai săi. PND reprezenta interesele unei părţi ale intelectualităţii cu convingeri democratice, precum şi a unor categorii ale micii burghezii rurale şi urbane. Un accent deosebit se punea pe culturalizarea maselor şi pe factorul moral, considerat de Nicolae Iorga ca decisiv pentru evoluţia României. În programul partidului erau înscrise deziderate ca exproprierea tuturor moşiilor mai mari de 100 de hectare, impozit progresiv pe venit, descentralizarea administrativă, lărgirea dreptului de vot şi asupra femeilor.

Activitatea politică desfăşurată de P.N.D. între anii 1910–1916 se constituie într-o contribuţie majoră la rezolvarea problemelor ce stăteau în faţa societăţii româneşti în acea perioadă. Astfel putem sublinia rolul avut de N. Iorga în accelerarea mersului către reformele agrară şi electorală, dar cea mai importantă contribuţie a naţionaliştilordemocaţi a fost în planul luptei pentru unitate naţională.

În perioada 1918–1921 P.N.D. a cunoscut un succes neaşteptat ca urmare a prestigiului preşedintelui său, N. Iorga. Partidul a devenit un factor activ al vieţii politice, liderii acestuia implicându-se în negocieri cu Partidul Ţărănesc şi Partidul Naţional Român în vederea unei posibile fuziuni. Perioada a coincis şi cu despărţirea dintre N. Iorga şi A.C. Cuza fapt ce a marcat renunţarea din partea naţionaliştilor-democraţi la prevederile antisemite existente în Programul partidului din anul 1910.

În timpul guvernării liberale (1922–1926) partidul sa implicat în negocieri cu celelalte partide ce formau opoziţia la adresa cabinetlui Brătianu, reuşind fuziunea cu gruparea Argetoianu, desprinsă din Partidul Poporului (1924) şi cu Partidul Naţional Român (1925). Politica de fuziuni înfăptuită de naţionaliştiidemocraţi a fost sortită eşecului. Cauza a reprezentat-o în primul rând discrepanţa dintre prestigiul ştiinţific şi politic al şefului lor, N. Iorga, şi suportul electoral minor al partidului. Acest fapt a determinat ca majoritatea partidelor politice să fie interesate, în timpul alianţelor sau negocierilor cu naţionaliştii-democraţi, să exploateze în interesul lor politic prestigiul ştiinţific de care se bucura N. Iorga în rândul electoratului, acordând atenţie minoră formaţiunii politice condusă de marele savant.

Începând cu anul 1934 P.N.D. a încetat să mai fie o formaţiune politică parlamentară. Toate zvonurile unor variante de guvern au vizat doar persoana lui N. Iorga şi nu partidul său. Istoricul a continuat să exercite o puternică atracţie datorită vastei sale activităţi ştiinţifice.

Poziţia P.N.D. faţă de mişcările de extremă stângă şi dreaptă au avut la bază o motivaţie doctrinară. Doctrina naţionalist-democrată a îmbrăcat forma tradiţionalismului ce respecta trecutul, mentalitatea şi stilul de viaţă al poporului român. Consecvenţi acestei atitudini, naţionaliştii-democraţi au respins ideile bolşevismului sau tezele susţinute de exponenţii extremei drepte româneşti influenţată de ascendenţa pe scena poltică europeană a naţional-socialismului german şi a fascismului italian.

De-alungul activităţii sale politice P.N.D. a reprezentat o formaţiune politică ce a promovat un naţionalism ataşat principiilor tradiţionalismului respectând democraţia, legalitatea şi solidarismul social.

***

In zilele noastre partidele politice angajeaza pe bani grei firme de consultanta si relatii publice care, pe baza de studii costisitoare si o vasta experienta, conduc, planifica si deruleaza campaniile electorale. In 1910, totul se concentra pe fata si versoul unei carti postale format 9/ 11 centimetri: portretul liderilor, programul partidului, sloganurile, publicitatea presei de partid si mai ramanea loc si pentru corespondenta, adresa, timbru si stampila.

O astfel de bijuterie cartofila poarta amprenta marelui istoric Nicolae Iorga, cel care alaturi de A.C. Cuza conducea Partidul Nationalist-Democrat. Nota caracteristica a acestei carti postale electorale este concentrarea si exploatarea ingenioasa nu numai a fiecarui centimetru patrat, dar si a valentelor persuasive ale fiecarui cuvant.

Astfel, pe fata cartii postale citim ca Programul in doar 18 puncte al Partidului Nationalist-Democrat (inscris in intregime), hotarat in Sfatul adunarii din zilele de 23 si 24 aprilie 1910, reprezenta si solutia „desrobirii taranilor de sub jugul ciocoilor”. Descoperim o serie de prevederi indreptate impotriva non-romanilor precum: „4) Oprirea cu desavarsire de a se aduce muncitori straini (vinitici) pentru munca campului…”, „8) Oprirea cu desavarsire pentru straini de a lua mosii in arenda”, „12) Ridicarea ostirii Romanesti macar indoita fata de oricare tara straina invecinata cu noi si care ar avea gandul vreodata sa ne incalce vro data tara noastra” sau „13) Scoaterea jidanilor din armata”. Pe un ton sfatos, taranii erau indemnati: „Iubiti Sateni, alegeti numai cei ce tan cu D-v. adica NATIONALISTII-DEMOCRATI”. De partea cealalta a cartii postale gasim „Frati Romani, nu trimeteti in sfatul tarii DUSMANII DUMNEAVOASTRA”, pentru ca in subsolul textului programului sa gasim si reclama pentru ziarul de partid: „Frati sateni, cetiti si raspanditi pretutindeni foaia D-vs. plina de sfaturi bune. Pentru popor se plateste 3 lei pe an”.

Pe versoul acestei „Carti postale a satenilor”, care avea imprimata Stema regala, putem citi urmatorul slogan: „Sus opinca! Fie cizma cat de buna/ Ca opinca nu rasuna”. Practic, acestei carti postale destinate a fi scrise si circulate prin posta (stampila dovedeste ca s-a trimis la 11 martie 1911 elevului Petre C. Sergescu de la liceul Traian din Tr. Severin) i-a fost conferit si misiunea unui manifest din categoria „Citeste si da mai departe!”, deoarece apare indemnul „Tot Romanul care’s iubeste neamul este rugat sa raspandeasca acest program si sa-l ceteasca tuturor”. Profilul rural al acestui produs cartofilo-electoral a fost subliniat si prin inscrierea neuzuala, in spatiul destinat adresantului, a rubricilor: „Comuna, Catunul, Plasa, Judetul”.

 

Dupa:

1)Horia Savu, Revista Transilvania

2)Caline Hentea, Ziarul Financiar

(Visited 1.296 times, 1 visits today)

1 COMMENT

  1. In orce caz,articolul demonstreaza clar si fara echivoc,ca N.Iorga cu Partidul lui a facut multe transformari democratice spre binele cetatenilor romani! Interesanta este masura organizatorica de ai scoate pe jidani din Armata Romana considerati un pericol social si dusmani de clasa.Acelasi lucru ar trebui facut cu minoritatea hungroida,care si ei sint considerati,dusmani ai natiunii Romane si un pericol la linistea si democratizarea tarii.Ce se va intimla cu cadrele militare minoritare de etnie maghiara in cazul unui conflict armat cu Hungaria,aceste persoane vor trada Statul Roman,in interesul Hungariei,sau in cazul unui conflict civil,cine garanteaza ca jandarmii,politistii,trupele de graniceri care sint etnici hungaroizi nu vor intoarce armele impotriva colegilor,lor romani! Sa nu uitam ca sub auspiciile si cu masurile rigide,luate,de Iorga cu partidele politice de la acea vreme au infaptuit Marea Unire de la 1918,daca,natiunea Romana era toleranta cu evreii cu grecii cu bolsevicii si in special cu Hungoroizii,nu se infaptuia acest ideal al Romanilor,Unirea tuturor Romanilor.De greci am scapat,din moment ce au considerat ca Romani nu le mai acorda libertati sau retras in tara lor.Evreii care n-eau asuprit si folosit numai in interesul comunitatii lor,au disparut complect din Romania,gratie hotaririi O.N.U.,de a le construi o patrie.Au mai ramas Hungroizi,care trebuie sa le taiem din drepturile care le-au capatat in cei 20 de ani de santaj politic,a clasei politice Romanesti.Adevarul este ca am acordat multor natii,casa si masa,fiind o natie toleranta,care eu consider ca este o slabiciune a poporului Roman,intrucit strainii ne-au facut foarte mult rau,rau care dainuie si in ziua de azi.Cine,a trait si traieste printre straini,poate sa remarce reticienta fata de straini si nationalismul tipic fiecarei natii!Avind in vedere faptul ,ca nici un strain nu ne vrea binele,mai putina toleranta din partea noastra si atunci ne va fi mai bine! Iar hungroizii,trebuiesc linistiti,prin masuri drastice de respectare a interesului national si a legislatiei in vigoare,pentru a ne fi bine la toti! Sa auzim numai de bine!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.