Partidele nu-s culte, religia nu-i strategie de marketing politic

Premierul Victor Ponta a inclus un nou ingredient electoral: relaţia Stat – culte religioase. În acest fel, politicul se joacă periculos cu religia. Odată și-odată trebuia să se întâmple și la noi. Premierul a încercat să se apropie cât mai mult de profilul dat de sondajele de opinie. Conform datelor, viitorul președinte al României trebuie să fie român, patriot, ortodox, familist, european, să nu fi avut probleme cu justiţia și să lupte împotriva corupţiei. În plus, știm bine că toate sondajele spun că religia ocupă un loc important în vieţile românilor. Să nu uităm că până și America, o ţară diversificată religios și laicizată administrativ, a scris pe bancnote In God we trust și a ridicat la nivel de discurs politic sintagma God bless America.

Importanţa religiei pentru români presupune un necesar și firesc dialog între culte și Stat. Există însă și pericolul devierii spre marketing politic. Religia devine un teren de luptă între candidaţi, un prilej de dezbinare, ceea ce ar fi nefiresc, așa cum a remarcat și Patriarhia Română. Nu putem face din sfinţenie un subiect de cancan politic.

„Marketizarea” politică a religiei are un efect de bumerang asupra celui care o practică. Religia este zona în care faptele cântăresc mult mai mult decât vorbele. A declara că ești mândru că aparţii unui cult este similar cu a construi promisiuni electorale cu temă religioasă. Dacă însă, după obţinerea voturilor, promisiunile sunt neîndeplinite, nu înseamnă asta un sacrilegiu? Plus că tare aș vrea să-i aud pe politicieni declarând aceeași mândrie de a fi ortodox și în faţa unei Europe ce se îndepărtează de creștinism.

Mulţi au crezut că premierul a inclus religia în discursul electoral ca armă împotriva neortodoxului Klaus Iohannis. Dacă ar fi adevărat, ar fi o stângăcie electorală. Ortodocșii n-au avut o problemă în a-l alege primar la Sibiu de patru ori la rând, cu o majoritate covârșitoare. Iar Iohannis a fost susţinut de PSD pentru funcţia de premier în 2009.

Mai cred că premierul Ponta încearcă și o îndreptare a propriei imagini faţă de ţinerea în braţe, vreme îndelungată, a parlamentarului secularist Remus Cernea. Provocările acestuia la adresa moralei creștine și a relaţiei Stat-culte ar putea fi o piatră de moară atârnată de gâtul prezidenţiabil al lui Victor Ponta.

Unii au spus că religia n-are ce căuta în discursul public. Este o dovadă de ipocrizie antidemocratică, din moment ce și în Europa se găsesc destule partide care să își lipească pe frontispiciu identitatea creștină. Doar că apropierea de Hristos trebuie să se facă din convingere, nu din interese electorale.

Ar fi trebuit să mă bucur că religia este importantă pentru un posibil viitor președinte al României. Mă tem să nu ajungă, însă, doar un prilej de a obţine voturi. Căci nu degeaba spune Hristos: „Nu tot cel ce-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri”. (autor: Eugen Tănăsescu, sursa: Revista Timpul, nr. 186, anul XIV, august 2014)