Onor la Presa Militară

La 23 iulie 1859 apărea la Bucureşti prima publicaţie militară din Principatele Române intitulată „Observatorul militar, diariu politicu şi scientificu”. Cu ocazia împlinirii a 155 de ani de la apariţia presei militare româneşti publicăm editorialul semnat de generalul-maior (r) dr. Marcel D. Popa (Sursa: www.presamil.ro, Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale). La mulţi ani Presei Militare!

Fără adevăr, Istoria este departe de a purta un astfel de nume. Iar pentru cunoaşterea adevărului, în această ecuaţie socială, presa are un rol fundamental. • Există posibilitatea ca, fără presă, viaţa să fie mai liniştită, dar, cu certitudine, ar fi tare plicticoasă… • O presă bună este cea ruptă din realitate, nu cea ruptă de realitate. • Potrivit Bibliei, arma cuvântului este cea mai veche. Şi nu există mare victorie militară în care ea să nu fi avut un rol important. • Toate acţiunile presei sunt mereu nişte succese, dintr-un motiv esenţial: toate reuşitele sale au la bază raţiunea, nu forţa. • În istoria Armatei Române, cuvântul a făcut din plin dovada că a aparţinut, mereu, armei… geniului! • Presa nu trebuie să prezinte virtuţi, ci adevăruri, realitatea nefardată. • În ziua în care se va înălţa un monument dedicat culturii militare, vom vedea că cea mai mare şi mai solidă parte a soclului său va fi reprezentată de presa militară. • Presa este o mare putere, prin însuşi statutul său social. Iar atunci când presa este militară, avem de-a face, deja, cu o forţă multiplicată. • O presă care nu lasă amprente, nu lasă urme, deci nu i se relevă personalitatea, poate avea o oarecare valoare materială, dar cu siguranţă nu are valoare spirituală. • În vremurile noastre, calitatea de mare conducător militar este asigurată şi de atitudinea sa faţă de presa militară. • Prin periscopul presei ar trebui să nu se vadă decât valurile vremurilor. Atunci când presa este performantă, însă, undeva, printre rânduri, se pot percepe şi mâinile celor care fac valurile respective. • Presa este un mijloc sigur, prin care un adevăr se poate impune, fără a fi nevoie de forţă. • Tăcerea este cea mai interesantă formă de nuanţare a cuvintelor. • Dacă se află cel puţin un lucru de care să te poţi folosi în căutarea timpului pierdut şi în descifrarea lui, presa se află printre ele. • Din punct de vedere militar, dincolo de problemele privind personalul şi înzestrarea cu echipamente, intrarea într-o confruntare devine fatală, în absenţa a două lucruri: dacă nu ai mentalitatea de învingător, de a fi victorios şi dacă n-ai de partea ta o presă favorabilă. • A avea o presă bună este echivalentul unei bune reputaţii. Cu o singură condiţie: ca ea, presa, să nu fie trucată. Altfel, se transformă în reversul său. • Istoria presei?! La început a fost Cuvântul. Într-o primă etapă, omenirea a descoperit rolul său în comunicare. În etapa următoare, a apărut, deja, presa. Astăzi, nimeni n-ar concepe existenţa comunităţilor fără presă. Şi aventura continuă. • Orizontul presei este nelimitat. El nu trebuie confundat cu orizontul limitat, uneori, conjunctural sau mercantil, al unor jurnalişti. • Cuvântul a fost sabia, iar tăcerea a fost teaca. După ce a apărut critica, ea a devenit, în mâna unora, un pumnal. • În gazetărie, sunt foarte mulţi ziarişti care îşi pun sufletul pe tavă. Dar sunt şi mulţi consumatori media care nu văd decât tava. • În presă, a trăi o viaţă onorabilă înseamnă să nu-ţi fi fost niciodată teamă de adevăr. • Democraţia este o stare în care ziarele se vând. Dictatura este o stare în care ziariştii se vând. • În istoria lumii, cuvintele au făcut mai mult rău decât tăcerea. Poate şi pentru faptul că tăcerea are un singur înţeles. • În presă, actul de cultură nu constă în simpla remarcare, observare a ceea ce se întâmplă, a unui fapt oarecare. Ci în modul în care este valorificat faptul respectiv, ce se face cu el, cum devine el un fapt de presă, un act media. • Nivelul cel mai de jos al presei este atunci când, în faţa realităţii, ea ridică din umeri sau închide ochii. • Marea presă şi marii jurnalişti au avut, oriunde în lume şi în toate timpurile, o mare, gălăgioasă şi, uneori, violentă opoziţie din partea minţilor mediocre. • Presa este o armă care poate pătrunde mai profund şi mai dureros decât orice stilet subtil şi performant.

La mulţi ani, Observatorului militar!

La mulţi ani, Presei Militare!