Nu privilegii, ci scuze faţă de statul român (Partea II-a – ultima)

Nu privilegii, ci scuze faţă de statul român (Partea II-a – ultima)

by -
3 838

Ultraşovinismul barbar practicat de Ungaria şi etnici ai celor două minorităţi tocmai faţă de românii din aşa zisul ţinut secuiesc, în perioada 1916-1918, este atestat documentar de fondurile arhivistice păstrate până în prezent. Atrocităţile săvârşite de autorităţile ungare faţă de românii oameni simpli, intelectualii şi preoţii lor ortodocşi s-au materializat prin condamnări, deportări, torturi şi crime!!! Înaintaşii, atât ai celor din Ungaria, cât şi din România, celor de azi care încearcă să şantazeze statul român pentru obţinerea autonomiei teritoriale, au depus eforturi uriaşe de maghiarizare forţată a românilor pentru schimbarea radicală a raportului etnic în favoarea secuilor sau maghiarilor. În perioada la care facem referire, românii din localităţile Sf. Gheorghe, Barcani, Ojdula, Belin, Breţcu, Chichiş, Dobolii de Jos, Ozun, Bixad, Aita Mare, Aita Seacă, Aita Medie, Micfalău ş.a., din actualul judeţ Covasna au fost bătuţi, torturaţi, ameninţaţi cu închisoarea şi deportatea, inclusiv preoţii ortodocşi, în Serbia şi Galiţia şi confiscarea averii, pentru a fi obligaţi să se maghiarizeze prin trecerea la cultele religioase maghiare: catolic, reformat, evanghelic şi unitarian. Datorită acestor acţiuni de maghiarizare forţată s-a ajuns ca, în unele localităţi din aşa zisul ţinut secuiesc în care românii erau majoritari anterior anului 1916 (de exemplu localitatea Micfalău), după acest an maghiarii să devină majoritari, situaţii existente şi în zilele noastre.  Asemenea cazuri sunt edificatoare pentru a vedea consecinţele pe care le-a avut maghiarizarea forţată a românilor. De reţinut că la aceste acţiuni participau nu doar autorităţi ale statului ungar ci şi reprezentanţi ai etnicilor secui şi maghiari din Transilvania!

 Aceaşi participare criminală asiduă a neorevizioniştilor extremişti, ultraşovini şi românofobi maghiari şi secui din cadrul minorităţilor respective din ţara noastră alături de autorităţile Ungariei s-a înregistrat în judeţele Covasna şi Harghita (parte a aşa zisului ţinut secuiesc), ca şi în restul Transilvaniei şi în perioada ocupaţiei horthysto-fasciste a României de nord-vest (1940-1944). Pentru realizarea „soluţiei finale”, de înlăturare a tot ceea ce însemna românism, autorităţile civile şi militare horthyste, sprijinite de grupări şi formaţiuni paramilitare şi bande organizate înarmate constituite din rândul etnicilor secui şi maghiari şi persoane individuale aparţinând aceloraşi minorităţi sunt vinovate de absolut toate samavolniciile, schingiuirile, torturile, incendierile, deportările şi crimele săvârşite asupra românilor din această zonă. Chiar cu riscul de a ne  repeta – fapt care în actualul context se impune – să le reamintim urmaşilor neorevizioniştilor extremişti, xenofobi şi antiromâni din Ungaria de azi şi celor ai semenilor lor din rândul etnicilor secui şi maghiari de azi din România – care cer autonomia teritorială în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş – numai şi o parte din actele de primitivism şi bestialitate, ororile inimaginabile la care i-au supus pe români înaintaşii lor unguri, secui şi maghiari. Bineînţeles că şi în această etapă istorică, forma cea mai brutală şi nedisimulată de realizare a planului de maghiarizare forţată a românilor a fost îndreptată împotriva Bisericii Ortodoxe, principalul pol de rezistenţă al naţiunii române. În numeroase localităţi din judeţele Covasna şi Harghita, locuite şi de etnici secui, bisericile ortodoxe româneşti au fost şterse de pe faţa pământului de către aceştia: Biborţeni (Covasna), Căpeni (Covasna), Vârghiş (Covasna), Mărtiniş (Harghita), Ditrău (Harghita), Crăciunel (Covasna), Borsec (Harghita), Boroşneul Mare (Covasna), Sân-Martin (Harghita), Bixad (Covasna), Racoşul de Sus (Covasna), Ocland (Harghita), Comalău (Covasna). Fenomenul menţionat este completat, la fel cu documente de arhivă care cuprind dovezi ale actelor de profanare, devastare şi pângărire a bisericilor ortodoxe şi cimitirelor româneşti din cele două judeţe, la care au participat aceleaşi elemente şovine secuieşti locale animate de o ură viscerală faţă de români: Bicaz (Harghita), Odorhei (Harghita), Ozun (Covasna), Sântion-Lunca (Covasna), Bicfalău (Covasna), Cristuru Secuiesc (Harghita), Miercurea Ciuc (Harghita), Belin (Covasna), Baraolt (Covasna), Băţanii Mari (Covasna) ş.a. Consecinţa procedeelor brutale, între care bătăile până la inconştienţă, schingiuirile şi ameninţările cu deportarea şi moartea, utilizate de statul ungar în cârdăşie cu minoritarii secui ultraextremişti şi ultraşovini, a fost aceea că în judeţul Covasna toţi românii dintr-o serie de localităţi, au trecut forţat la bisericile maghiare catolică, reformată şi unitariană: Biborţeni, Baraolt, Bixad, Căpeni, Băcel, Micfalău, Comalău, Porumbenii Mari, Aita Seacă, Aita Mare, Băţanii Mari, Cernatul de Jos, Lisneu, Chichiş, Ozun, ş.a., în total peste 15.000 de credincioşi ortodocşi care de la acea dată au fost obligaţi să se declare secui sau maghiari! În actuala situaţie, generată de imixtiunile obraznice ale statului ungar în problemele interne ale României, în intenţia declarată de a sprijinii autonomia teritorială pe criterii etnice maghiaro-secuieşti în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, este necesar să repetăm mereu pentru ale reâmprospăta memoria extremiştilor separatişti, şovini, xenofobi, neorevizionişti şi revanşrzi din Ungaria de azi, precum şi marionetelor lor extremiste, şovine şi separatiste din rândul etnicilor secui şi maghiari din România şi referitor la crimele de război şi împotriva umanităţii săvârşite de înaintaşii lor asupra românilor din Transilvania (1940 – 1944): masacrul de la Trăznea, masacrul de la Ip, masacrul de la Moisei, masacrul de la Aita Seacă, masacrul de la Huedin, masacrul de la Sărmaşu, masacrul de la Luduş, masacrul de la Sândominic, masacrul de la Aghireş, masacrul de la Nuşfalău, ş.a., iniţiate şi puse în practică în peste 4o de localităţi din Transilvania toate împotriva populaţiei civile româneşti, neînarmată, lipsită de apărare care nu a opus nici cea mai mică rezistenţă. La aceste masacre se adaugă alte numeroase crime, inclusiv asupra românilor din actualele judeţe Harghita şi Covasna între care: Alexandru Bobina (Covasna), Ioan Sandu (Zăbala), Simion Gavrilă (Zagon), Gheorghe Anton (Zagon), Ştefan Bogdan (Aita Seacă), Gheorghe Roman (Zagon), David Păcurar (Belin), Nicolae Braşoveanu (Zăbala), Dumitru Rusan (Zăbala), Nicolae Boldea şi cei doi fii (Breţcu), Ilie Ţepeş (Tulgheş), Ion Braşoveanu (Zăbala), ş.a. Este de reţinut că toţi aceşti români au fost ucişi de secui din zona respectivă.

Dar trebuie să le reamintim extremiştilor neorevizionişti, separatişti şi şovini secui şi maghiari din România de azi care şi-au făcut un ţel în viaţă din dorinţa de a distruge statul naţional şi unitar român şi maltratările şi crimele bestiale pe care semenii lor le-au comis în timpul evenimentelor din decembrie 1989 în judeţele Covasna şi Harghita. Evenimentele grave ce au avut loc aici au impus înfiinţarea unei Comisii parlamentare de anchetă care şi-a finalizat activitatea prin redactarea cunoscutului  „Raport Harghita – Covasna” în care sunt evidenţiate toate aceste fapte criminale. În judeţele pentru care ei revendică azi, de la statul român, autonomie teritorială pe criterii etnice, s-au petrecut scene de groază făptuite de populaţia secuiască ce a recurs la acte de o violenţă extremă generatoare de omoruri comise prin sălbăticie! Elemente ultraextremist-şovine, xenofobe şi rasiste, exclusivist-etnice din rândul minoritarilor secui au cauzat, prin acţiunile lor de distrugere, devastări şi incendieri, pagube statului român de peste 15 milioane lei – sumă uriaşe la nivelul anului 1989. Iar la peste 200 de familii de români au creat, prin devastări, furturi, distrugeri şi incendieri, pagube de peste 5 milioane lei la nivelul aceluiaşi an! Este de reţinut că ei au furat din sediile aparţinând Ministerului de Interne, 468 de arme şi 17.832 de cartuşe, din care 72 de arme şi 15.000 de cartuşe nu au mai fost recuperate niciodată! Se pune întrebarea firească: pentru ce aveau nevoie de arme şi muniţie din moment ce la acea dată ei făceau legea în cele două judeţe? De cine trebuiau ei să se apere când nu erau ameninţaţi şi atacaţi de absolut nimeni şi când ultraextremiştii şovini secui strigau şi incitau la violenţe ce au degenerat în comiterea de crime, lozinci ca: „Ardealul autonom”, „Ardealul pământ secuiesc şi unguresc”, „Covasna fără români împuţiţi”, „Afară din Ardeal”, „Jos românii”, etc? De cine trebuiau ei să se apere în acele momente când şi-au luat „dreptul” şi nimeni nu i-a oprit, datorită vidului de autoritate, de a distruge şi profana monumente ale armatei române şi ale eroilor români ce erau amplasate în acele zone? În acest sens, în concluziile Raportului Harghita – Covasna sunt sintetizate elocvent evenimentele care s-au petrecut: „…în zilele revoluţiei din decembrie 1989 şi după aceea în judeţele Harghita şi Covasna au avut loc atrocităţi împotriva românilor, acte care nu pot fi justificate decât prin atitudinea antiromânească, naţionalistă şi şovină a unor grupuri de secui şi maghiari care au profitat de haosul existent pentru a-­şi manifesta în voie sentimentele pe care le aveau faţă de conaţionalii lor”. Crimele abominabile făcute atunci de secuii ultraextremişti şi ultraşovini asupra românilor sunt cunoscute ca şi parte dintre făptuitori, dar este de asemenea necesar să le reamintim: Aurel Agache (Tg. Secuiesc), Liviu Cheuchişan (Dealu), Gabriel Dănilă (Zetea), Dumitru Coman (Odorheiul Secuiesc), ş.a. Ceea ce a şocat la aceste crime – chiar şi pe unii secui din zonă – a fost bestialitatea şi cruzimea inimaginabilă cu care au fost făcute, unele dintre ele chiar în faţa soţiilor şi copiilor minori ai victimelor! Aceste crime nu s-au deosebit cu nimic de cele săvârşite împotriva românilor în perioada ocupaţiei horthyste dar nici de execuţiile publice din Transilvania secolelor XVI – XVIII când condamnaţii, înainte de a fi omorâţi, erau schingiuiţi şi mutilaţi!

Acei neorevizionişti, extremişti separatişti-teritoriali, ultraşovini, xenofobi maghiari şi secui, din România de azi, care acţionează în virtutea unei politici şi ideologii revanşarde faţă de satul român – nu recunosc Tratatul de la Trianon, nu recunosc statul naţional şi unitar român şi din acest punct de vedere nu respectă Constituţia României – nu au dreptul moral, cum de altfel nici pe cel istoric întrucât primordialitatea în acest caz aparţine românilor, să ceară segregarea  României sub forma unei autonomii teritoriale pe criterii etnice în judeele Covasna, Harghita şi Mureş. Nu au dreptul moral pentru că românii din Transilvania au fost supuşi secole de-a rândul unei crunte politici de maghiarizare şi secuizare, de exterminare ca naţiune iar în numele acestei politici românii au fost ucişi „…au fost, maltrataţi, arestaţi, întemniţaţi şi internaţi în lagăre de către cotopitori. Bunurile lor au fost devastate şi jefuite, sfintele lor biserici au fost profanate şi incendiate, iar preoţii au fost scuipaţi, batjocoriţi şi alungaţi de la altare…Prin expulzări de preoţii şi învăţători, prin interzicerea întrebuinţării limbii române chiar şi în conversaţiile particulare, prin îndepărtarea inscripţiilor româneşti, prin desfiinţarea şcolilor secundare româneşti, prin înfometarea satelor româneşti, prin sechestrarea bunurilor expulzaţiilor şi refugiaţilor fără nici un motiv legal, prin arderea cărţilor româneşti aflate în bibliotecile şcolilor, prin manualele ungureşti introduse în şcolile primare – pline de aprecieri jignitoare la adresa naţiunii române – prin anularea brevetelor comercianţilor şi industriaşilor români, prin concentrări masive de români…prin înfometarea şi brutalizarea lor, prin trimiterea în masă a românilor pe front…prin interzicerea ţăranilor români de a-şi vorbi limba maternă, prin obligarea românilor să înveţe şi să cânte cântece jignitoare la adresa României…”( Lupte şi jertfe pentru Ardeal. De la Decebal la dezrobirea Ardealului de Nord, Braşov, 1944, pag. 17).

Prin asemenea acte săvârşite de înaintaşii lor, pe care nici teama de pedeapsa lui Dumnezeu, nici teama că vor da socoteală în faţa istoriei nu i-a oprit de la actele lor criminale, ungurii din Ungaria, secuii şi maghiarii din România, au fost dezonoraţi pentru totdeauna în faţa românilor dar şi a naţiunilor civilizate ale lumii. Ar fi foarte bine dacă în locul sfaturilor arogante şi al amestecului grosolan în problemele interne ale ţării noastre, sub masca aşa zisei apărări a valorilor europene, Ungaria şi toţi aceştia şi-ar cere scuze faţă de statul român pentru genocidul de secole la care au supus naţiunea română din Transilvania.

      Colonel(r) prof. Claudiu Aiudeanu

(Visited 181 times, 1 visits today)

3 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.