Necesitatea istoriei

Necesitatea istoriei

by -
0 6742

Tendinţa de a lăsa deoparte cunoaşterea istoriei, de trăi într-o lume în care trecutul îndepărtat şi chiar şi cel recent, întreaga experienţă acumulată de umanitate şi înainte de toate de propriii noştri înaintaşi, să nu fie ţinută în seamă, este nocivă şi lipsită de motivaţie. Nu se poate trăi într-o lume construită artificial, fără rădăcini, cu o existenţă venită de nu ştim unde şi, implicit, călătorind în necunoscut.

Fără îndoială, cunoaşterea noastră îşi are evidente limite. Descifrarea marii şi misterioasei evoluţii a naturii, a regnului vegetal şi animal, este doar parţială, după cum  limitată este şi legătura noastră cu Universul – cu toate progresele realizate, mari în viziunea noastră omenească, dar infime în raport cu imensitatea şi măreţia imperiului celest! Fiecare generaţie mai adaugă ceva la procesul de descifrare, dar drumul umanităţii este încă foarte lung.

Acest mers în viitor, ca într-o nesfârşită pădure virgină, este înlesnit de cunoaşterea evoluţiilor trecute, ale naturii în general şi, fără îndoială, ale umanităţii, în lunga dramă a fiinţării ei, a biruinţelor şi a înfrângerilor sale. Istoriografia are misiunea de a descifra şi organiza cunoştinţele noastre despre trecut şi despre faptele omeneşti, bune şi rele. Fără îndoială, istoricul nu poate stăpâni întregul ansamblu al izvorelor care l-ar putea ajuta la cunoaşterea absolută a tot ceea ce a fost. Nu rareori, el este în situaţia paleontologului, care trebuie să reconstituie din câteva oscioare un uriaş animal preistoric. Dar, oricum progresiv, descifrarea are loc, necunoscutul devine cunoscut şi, mai ales, înţeles.

Dar trecutul trebuie să ne fie accesibil prin intervenţia istoricului, nu doar pentru a ne satisface o legitimă curiozitate şi necesitate de a şti, ci şi deoarece el este o carte de învăţătură. Experienţele umanităţii sunt stocate în memorie şi ele ne ajută la mersul nostru înainte, ne apără de greşeli, ne sugerează cele mai lesnicioase căi. A renunţa la istorie şi la milenara ei experienţă ar fi un act nesăbuit, n-ar fi decât izgonirea unui sfătuitor înţelept, a cărui lipsă ne-ar costa scump. De câte ori unii conducători au acţionat fără să ţină seama de această experienţă sau chiar repetând erorile altora, sancţiunea a fost aspră şi neiertătoare.

Cunoaşterea trecutului ne este necesară şi deoarece ne dă sentimentul neizolării noastre în timp şi spaţiu, al continuităţii şi al unor legături cu înaintaşii, care se pierd în negura istoriei. Istoria este marea învăţătoare, dar este şi o prietenă de suflet a fiecăruia, ajutându-l să se simtă parte a unui întreg a cărui îndelungată existenţă ne oferă tărie şi putere de rezistenţă şi ne deschide căi de biruinţă, nouă şi urmaşilor noştri.

autor: Acad. Dan Berindei

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale romanesti

*nota redactiei FN: Noi românii trebuie sa ne descoperim singuri istoria noastra, istorie ce nu poate si nu trebuie sa fie scrisa de la Bruxelles sau din oricare alta cancelarie mai mult sau mai putin obscura!

(Visited 3.929 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.