Mircea Eliade.Prizonierul istoriei

Mircea Eliade.Prizonierul istoriei

by -
3 702

E greu de spus cîţi ani a muncit Florin Ţurcanu ca să adune materialul documentar de care a avut nevoie pentru scrierea cărţii Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Şi chiar dacă bănuieşti cît efort se ascunde în spatele celor aproape 700 de pagini de cercetare biografică şi exegetică, impresia stăruitoare cu care rămîi după citirea lor este cea a vizionării unui documentar foarte bine făcut. Cu alte cuvinte, muntele de informaţie de care autorul a făcut uz în paginile tezei sale de doctorat – căci Mircea Eliade. Prizonierul istoriei este teza de doctorat pe care Florin Ţurcanu, scriind-o în franceză, a publicat-o în Franţa în 2003 – acest munte de informaţie este atît de bine difuzat în volumul cărţii, încît cititorul trăieşte cu senzaţia că asistă la un film alert, pe a cărui peliculă se derulează viaţa şi opera unui singur personaj principal.

Singurul lucru pe care i-l poti reprosa lui Florin Turcanu este ca, scriindu-si teza de doctorat în limba franceza, s-a raportat mereu la orizontul de asteptare al publicului francez. Iar atunci cînd te pliezi pe fundalul de expectatie al corectitudinii politice nu se poate ca, mai devreme sau mai tîrziu, sa nu ajungi sa spui ceea ce francezii se asteapta sa auda. Din acest motiv, Florin Turcanu face o discreta reverenta în fata umorilor de stînga ale intelectualilor francezi, ajungînd sa dea cercetarii sale o tenta ideologica de care un istoric ca dînsul ar fi trebuit sa se fereasca. Cu alte cuvinte, istoricul Florin Turcanu, atunci cînd abordeaza tema angajarii lui Eliade în Miscarea Legionara, uita sa fie istoric, devenind purtatorul unui spirit ideologic ce culmineaza în verdicte politice si sentinte morale.

Caci, atunci cînd scrii ca Legiunea Arhanghelului Mihail a fost ,prima miscare cu adevarat fascista din România” (p. 93), cititorul nu poate sa nu-si dea seama ca propozitia, rod exclusiv al unei optici ideologice, contine o dubla greseala istorica: si asta deoarece, mai întîi, Legiunea nu a fost prima miscare fascista din România (ci Fascia Româna în 1923) si, mai apoi, pentru ca Legiunea nu a fost o miscare cu adevarat fascista.

Dacă autorul şi-ar fi scris cartea fără să simtă nevoia unor asemenea echivalări ideologice, atunci monografia dînsului ar fi fost ireproşabilă. Aşa însă, Florin Ţurcanu, obligat parcă să se supună unui tipar de gîndire constrîngător, dă impresia că emite semnale liniştitoare menite a da publicului francez posibilitatea de a-l localiza ideologic pe însuşi autorul cărţii.Caci, atunci cînd pui legionarilor si, implicit, lui Eliade eticheta de fascisti, ceea ce faci nu se numeste istorie, ci ideologie. Si, din pacate, toata cartea lui Florin Turcanu se sprijina pe aceasta premisa: ca Miscarea Legionara a fost o miscare fascista si ca legionarul Eliade, aderînd la o miscare fascista, a fost el însusi un intelectual fascist.

Diferentele dintre legionarism si fascism sînt mult mai puternice decît asemanarile existente între cele doua miscari nationaliste. Iar faptul ca doua curente politice au trasaturi comune nu-ti poate da dreptul de a pune semn de egalitate între ele.

Si atunci, toata drama vine din folosirea vaga a unui cuvînt caruia nu i se precizeaza întocmai semnificatia – si anume fascismul. Vag fiind, el poate fi aplicat oricarui curent nationalist interbelic, iar, în cazul românesc, rasfrîngerea acestui termen asupra Miscarii Legionare aduce cu o ajustare ideologica facuta din nevoia de a-i încadra pe intelectualii legionari într-un orizont politic în care ei de fapt nu pot încapea. În plus, daca tendinta este ca orice miscare nationalista totalitara din perioada interbelica sa fie etichetata drept fascista, atunci omogenizarea terminologica, prin punerea în aceeasi categorie a tuturor curentelor nationaliste, este inevitabila. Urmarea unui asemenea demers este ca, printr-o nivelare ideologica, vom ajunge sa acceptam ca orice nationalism este o forma de fascism. Rezultatul va fi o culpabilizare profilactica a tuturor miscarilor nationaliste.

A fost Mircea Eliade fascist sau nu a fost? Din cartea lui Florin Ţurcanu reiese că a fost, şi atunci posibilitatea ca Eliade să fie asasinat moral şi intelectual în Occident prin punerea, în dreptul numelui său, a ştampilei de ,fascist” devine o realitate.Prin eticheta ideologica pe care i-o pune lui Eliade, cartea lui Florin Turcanu dovedeste ca autorul împrumuta involuntar una din premisele de gîndire ale Alexandrei Lavastine: si anume ca orice intelectual român intrat în Garda de Fier a fost un fascist care a suferit pîna la adînci batrîneti de simptomele unei gîndiri criminale. Asta crede Alexandra Lavastine, iar Florin Turcanu, echivalînd legionarismul cu fascismul, încurajeaza fara voia lui o asemenea optica

Această obiecţie de fond nu priveşte informaţia şi documentaţia din cartea Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Sub acest unghi, din acribia lui Florin Ţurcanu s-a născut o lucrare despre care poţi spune fără teamă că este o lucrare de referinţă. Cu alte cuvinte, după apariţia ei, va trebui să treacă o vreme pînă cînd altcineva să aibă intenţia de a scrie ceva asemănător pe marginea vieţii şi operei lui Eliade.

dupa Sorin Lavric

http://www.romlit.ro

(Visited 164 times, 1 visits today)

3 COMMENTS

  1. Si acest Turcanu nu este altceva decãt un holocau$tizat care tremurã de fricã judeilor cã nu cumva sã îl trimitã la zdup ca „antisemit, legionar, fascist si cum nu se poate si nazist”! Din 1945 trãim în dictaturã holocau$ticã unde intelectuali sunt considerati numai marxisti si jidani! Halal „curturã”, pardon „culturã” globalizatã!

  2. In Franta daca nu esti de „stanga” nu esti,nu existi…In institutii,in facultati,in spitale TREBUIE sa fii…de stanga…

  3. Mircea Eliade a fost unul dintre marii autori ai tari noastre speram ca acesti oameni vor ramane vesnic in istoria noastra.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.