Mihail Sebastian şi fotbalul

În ciuda aparenţelor, considerat de unii un fel de… şoarece de bibliotecă – Mihail Sebastian şi-a rezervat bucuria de a gusta şi plăcerile oferite de lumea tribunelor, de cea a sportului-rege cu prisosinţă… Într-o perioadă avea să fie nedespărţit de Camil Petrescu, şi el împătimit al celui mai popular sport din lume, semnând alături de el în „Cuvântul” o rubrică intitulată Aspecte.

Gazetăria sportivă a avut în persoana sa un slujitor fidel. Dovadă eseurile sale, cum am subliniat predilect, vizând fotbalul. A trăit din plin euforia stadionului mai ales la începutul verii anului 1933, ca martor ocular la Balcaniada de fotbal găzduită de capitala ţării noastre.

Satisfacţia a fost totală pentru că tricolorii români au încheiat victorioşi pe linie. Chiar dacă ilustrarea evenimentului a trezit nedumeriri şi chiar reproşuri din partea unor mari personalităţi culturale ale timpului, în frunte cu Nicolae Iorga. Răspunzând la criticile ce i-au fost adresate, Mihail Sebastian ţinea să sublinieze, tot în „Cuvântul” din 16 iunie 1933: „Sportul înseamnă punerea înainte a omului. Este o întreagă moralitate, o întreagă estetică în acest simplu adevăr… Jocul liber, deschis, netrucat, dominat exclusiv de legile obiective ale situaţiei, este infinit superior ca semnificaţie morală dezbaterilor intelectuale în care arguţia şi falsa abilitate amestecă la fiecare pas adevărurile.”

Nu ştiu dacă astăzi, când în primul rând fotbalul şi-a alterat până la dispariţie virtuţile morale, Mihail Sebastian ar mai gândi la fel…

autor: Tiberiu Stama

sursa: Revista Clipa