La trecerea in vesnicie a parintelui Iustin
Deşi lunga suferinţă a ultimului său lustru de viaţă pămîntească, dramatic accentuată în ultimele luni, ne-a obişnuit cumva cu gîndul înfiorat al iminentei despărţiri, vestea că Părintele Iustin Pârvu, ultimul mare legionar celest al Ortodoxiei româneşti, a închis definitiv ochii, în cetatea sa duhovnicească de la Petru-Vodă, e greu de primit şi greu de dat mai departe, cîntărind dureros nu doar cît sfîrşitul unui om încununat de sfinţenie, ci cît sfîrşitul marşului legendar al unei întregi generaţii mărturisitoare, ivite din efervescenţa creştină şi naţională a primei jumătăţi a secolului XX, mucenicită şi transfigurată sub marea prigoană comunistă din a doua lui jumătate şi îngăduită de Dumnezeu să strălumineze pilduitor începuturile deloc line ale noului veac şi mileniu.
S-au stins rînd pe rînd, din 1989 încoace, ca nişte faruri călăuzitoare din tîrziul acestei lumi, sfinţiţii ctitori, primenitori şi îndrumători ai monahismului românesc contemporan (îi înşir în ordine alfabetică, după numele călugăresc): Adrian Făgeţeanu, Andrei Scrima, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Valeriu Anania, Benedict Ghiuş, Cleopa Ilie, Dionisie Ignat, Grigorie Băbuş, Ilarion Argatu, Ioanichie Bălan, Nicolae de la Rohia, Paisie Olaru, Paulin Lecca, Petroniu Tănase, Sofian Boghiu, Teofil Părăian, Vasile Vasilache etc., ca şi atîţia legendari preoţi de mir (îi înşir tot alfabetic, dar după numele mare): Dimitrie Bejan, Liviu Brânzaş, Gheorghe Calciu, Constantin Galeriu, Nicolae Grebenea, Miron Mihăilescu, Athanase Negoiţă, Zosim Oancea, Ioan Sabău, Dumitru Stăniloae, Constantin Voicescu, Gavril Zob şi mulţi alţii.
Şi iată că în tîrziul serii de duminică 16 iunie 2013, la 94 de ani (împliniţi pe 10 februarie), răpus trupeşte de cancerul ajuns la metastază, a trecut în veşnicie şi Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, intrat la călugărie încă din 1936, tuns monah în 1940 şi hirotonit în 1941, preot misionar pe frontul de răsărit în cruciada antibolşevică, fost deţinut politic (1948-1964), ctitor al Mănăstirilor Petru-Vodă (de călugări, 1991) şi Paltin (de maici, 1999), precum şi al aşezămintelor aferente (azil de bătrîne, centru de plasament pentru copii, spital), iar mai recent, întru dreapta pomenire a martirilor Crucii din temniţele şi lagărele comuniste, al schitului iniţial de la Aiud (2002) şi al Mănăstirii de la Poarta Albă-Galeşu (2012, încă în construcţie). A fost cel mai cercetat duhovnic român al secolului XXI, iar unii nu s-au sfiit să-l numească „duhovnicul neamului”.
Va odihni alături de Părintele Gheorghe Calciu şi de poetul Radu Gyr în gura de rai de la Petru-Vodă, în pămîntul său natal (înmormîntarea va fi joi 20 iunie), peste care a tras coviltir ceresc de sfinţenie veghetoare şi unde ostenitoarelor obşti le rămîne să ducă mai departe, la înălţimea cuvenită, vrednicia lui duhovnicească şi patosul lui naţional. Petru-Vodă va rămîne, fără îndoială, un loc binecuvîntat de pelerinaj ortodox românesc, în care viaţa neamului va fi slujită perpetuu şi deopotrivă de cei vii şi de cei adormiţi.
Dumnezeu să-l odihnească şi să-i apere moştenirea. (R. C.)
PRICEASNA OCHILOR ALBAŞTRI
Între ochii albaştri ai Părintelui Gheorghe Mărturisitorul
şi ochii albaştri ai Părintelui Justin,
ca între două nemargini de cer, stă Taborul
neamului nostru haiduceşte creştin.
La Petru-Vodă, în munte, în odăjdi de păduri carpatine,
veacul o ia spre vecie în sus,
şi pasul lui viii de nu l-ar mai ţine,
din urmă vin morţii, de gît cu Iisus.
Aievea, în lamura ei, lumina cea una şi neînserată
ne umple potirul iubirii de jos,
iar crucea-nvierii în văzduh ni se-arată
şi pe toţi ne răzbună de noi în Hristos.
Ochii pururi albaştri ai credinţei celei dreptmăritoare
sînt oaze în iadul lăţit peste toate,
din ele să bem, curcubeu fiecare,
apa vie-a iubirii care ştie şi poate.
Între ochii albaştri ai Părintelui Gheorghe Mărturisitorul
şi ochii albaştri ai Părintelui Justin
încă mai are sorţi de vis viitorul
neamului nostru haiduceşte creştin.
Răzvan CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro
(Visited 221 times, 1 visits today)
La mormântul lui Iustin Pârvu
Se îmbracă azi în doliu
Ortodoxa Românie
C-a Moldovei perlă sfantă
Azi e-a cerului făclie
Î-l plânge toată Moldova
Și poporul românesc
Că s-a dus să se arate
Împaratului ceresc
Cel ce prin cuvânt și fapte
Ne-ai trezit pe noi din moarte
Și ne-ai ridicat la viața
Spre a lui Hristos dulceață
Părinte al României
Și-al celor dreptcredincioși
Te-ai dus pe drumul veșniciei
Printre sfinții cei frumoși
Din mândre plaiuri nemțene
Cu creștini evlavioși
Te-ai născut și tu Iustine
Din doi creștini credincioși
Ai iubit de mic scriptura
Și cititul din psaltire
Nepurtând la nimeni ura
Ai intrat in mănăstire
La Durău , colo-n Moldova
La duhovnici plini de har
Dar văzănd ca-ți place slova
Te-au trimis la seminar
Și-ai plecat atunci părinte
La Cernica-n depărtări
Să-nveți si să iei aminte
Să urci cereștile scări
Și-ai găsit aici Iustine
Tineri creștini luptători
Adunați într-o legiune
Ce-ați sfârșit în închisori
Ați plătit atunci cu sănge
Pentru-a țării biruință
Dar n-au putut a distruge
A voastră sfantă credința
S-a-ndurat de tine Domnul
Maica Sa te-a protejat
Și pentru a lor slavire
Mănăstire-ai ridicat
Sa fie și spre slăvirea
Sfinților din închisori
Păstrăndu-se amintirea
Celor multpătimitori
Iar în vremuri de ispite
Când eram cu toți in ceață
Ne-ai vorbit la toți părinte
Și-ai spus adevăru-n față
Născocind Satan ispite
Pe creștinii toți să-i piardă
Tu ți-ai luminat părinte
Fii tăi ca să nu cadă
Pentru c-ai vorbit in fața
Despre noua dictatură
Prea puțini au luat povața
Și prea mulți ți-au purtat ură
Singuri ne simțim acuma
Fără blănda-ți măngăiere
Când a sodomei ciumă
Vrea să fie la putere
Iar acum plecând spre ceruri
La ospățul lui Hristos
Ai lăsat în urma doruri
După chipu-ți luminos
Te așteaptă Căpitanul
Și iubiții camarazi
Care ți-au luminat drumul
Prin încercări ca să rabzi
Te așteaptă și Valeriu
El voia să-ti mulțumească
Că l-ai apărat părinte
De mânia evreiască
Ca să împletiți buchetul
De sfinți mărturisitori
Ce-ați jertfit în viața totul
Trecând peste-orice ocări
Să vă rugați pentru țară
Și poporul românesc
Ca să nu mai cădem iară
Sub jugul cel păgănesc