I.L. Caragiale – Justiție
JUSTIȚIE
| Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase… |
| Leanca: La Hanu Dracului… |
| Jud.: Ştiu… Lasă-mă să-ntreb. |
| Leanca: Plătim licenţa, domn’ judecător… |
| Prevenitul: Oleo! |
| Jud.: Tăcere! |
| Leanca: …E păcat pentru mine, domn’ judecător… |
| Jud.: Lasă-mă să te-ntreb… |
| Leanca: Te las… |
| Jud.: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la prevenitul Iancu Zugravu? |
| Leanca (cu emoţiune treptată): Eu, să trăiţi, saru’ mâna, domn’ judecător, eu sunt o fomeie sârmană, Dumnezeu mă ştie cum mă chinuiesc pentru o pâine… De-aia şi pusesem de gând de la sfântu Gheorghe să las prăvălia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca să mai mănânce o bucăţică de pâine, şi nu ne mai dă mâna să plătim licenţa. |
| Prevenitul: Licenţa o plăteşte domn’ Mitică. |
| Leanca: Domn’ Mitică?… să fie al dracului care minte? |
| Jud.: Tăcere! Nimini n-are voie să vorbească până nu-l întreb eu. |
| Leanca: Dacă zice dumnealui că domn’ Mitică!… Eu, domn’ judecător, săru’mâna, poci să jur că sunt curată la sufletul meu! |
| Jud.: Nu e vorba de asta!… Spune cum s-au petrecut lucrurile şi ce reclami de la prevenit? |
| Leanca: Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, şi clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn-atunci cu birja de la domn’ Marinescu Bragadiru din piaţă, încă chiar domn’ Tomiţa zicea să-l iau în birje… |
| Jud.: Pe cine să iei în birje? |
| Leanca: Clondirul… că zicea… |
| Jud.: Cine zicea? |
| Leanca: Domn’ Toma… se sparge… |
| Jud.: Cine se sparge? |
| Leanca: Clondirul, domn’ judecător! |
| Jud. (impacientat): Femeie, ce tot bârâi?… Răspunde odată lămurit la ce te-ntreb eu! Ce pretinzi d-ta acuma de la prevenit? |
| Leanca (cu volubilitate): Onoarea mea, domn’ judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ţi şi dregu-ţi, şi mi-a spart clondirul, că nu vrea să-mi plătească… (Cu obidă.) Că eu sunt o fomeie sârmană, şi e păcat! vine dumnealui gol puşcă şi bea până se face tun, şi pe urmă, dacă am vrut să chem vardistul, dumnealui zice că mă sulemeneşte cu chinoroz şi vrea s-o tulească, s-a căzut peste tarabă şi s-a făcut praf. |
| Jud.: Ce s-a făcut praf? |
| Leanca: Clondirul cu mastică; şi pe urmă vrea să fugă. |
| Jud.: Cine? |
| Leanca: Dumnealui. |
| Jud.: Ei, ce pretinzi? |
| Leanca: Onoarea mea şi trei chile de mastică prima… |
| Jud.: Bine; şezi şi taci. |
| Leanca: Care vine dumnealui… |
| Jud.: Taci! |
| Leanca: Tac, da… |
| Jud.: Taci odată! |
| Leanca: Am tăcut. |
| Jud.: Iancu Zugravu! Ce ai d-ta să răspunzi la pretenţiile reclamantei? |
| Prevenitul (e afumat şi pronuntă foarte îngălat): Eu, domnule judecător, dumneaei zice, pardon, iar ai venit, mă porcule? că dumneaei n-are niciodată o politică vizavi de musterii. Eu zic… daca domn’ Mitică… |
| Jud.: Cine-i domn’ Mitică? |
| Leanca: Domn’ judecător, uite, săru’mâna, ş-acuma e beat… |
| Jud.: Taci! nu te-ntreb pe d-ta. (Către prevenit:) Cine-i domn’ Mitică? |
| Prev.: Domn’ Mitică?… nu-l cunoşti pe domn’ Mitică? (Râzând ironic.) Al dracului domn’ Mitică! |
| Jud.: Vorbeşte serios! Cine-i domn’ Mitică? |
| Prev.: Care va să zică, domn’ Mitică de la pricepţie. (Cu un zâmbet de fină intenţie.) Pricepi dumneatale acuşica cum vine vorba noastră. (Face cu ochiul.) |
| Jud.: Ce-are-a face domn’ Mitică? |
| Prev.: Dacă i-a plătit licenţa. |
| Leanca: Să fie-al drac… |
| Jud.: Taci! (Prevenitului:) Nu e vorba de licenţă, e vorba de clondirul cu mastică. |
| Prev.: A căzut de pe tejghea, domn’ judecător; era pe margine. |
| Jud.: Cine l-a-mpins? |
| Prev.: Piaza rea, fincă zicea că cheamă vardistul… Eu nu vream, că sunt comersant… |
| Leanca (dându-i cu tifla): Comersant de piei de cloşcă. |
| Jud.: Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis să dai cu tifla! |
| Prev. (vesel): Bravos, domn’ judecător! ai văzut şi dumneatale acuşica ce pramatie e dumneei? |
| Jud.: Nu-ţi permit să fii necuviincios aici!… (aspru) M-ai înţeles? |
| Leanca (veselă): Hahaha! bravos, domn’ judecător!… să spuie ce comert învârteşte… |
| Jud. (mai aspru): Taci, că te dau afară! |
| Prev.: Hahahaha! Brav… |
| Jud. (foarte aspru): Răspunde! ce comerţ faci d-ta? |
| Prev.: Am fost zugrav de case român, domn’ judecător… Dac-am văzut că mă omoară concurenţa străinilor, am deschis tombolă cu obiecte la Moşi. |
| Jud.: Da’ de chinoroz cum a venit vorba? |
| Prev.: Am vrut numai s-o speriu c-o stric (face cu ochiul) pardon, la ficsonomia obrazului… |
| Leanca: Să mă sperii? N-ai venit odată cu căciula umplută cu chinoroz…? |
| Prev.: Las-o p-aia! aia-i altă căciulă! (Judelui:) Aia a fost la politică… nu-nţelege dumneei… fomeie… |
| Jud.: Bine, toate bune, dar de ce vii beat la judecătorie? |
| Prev.: (obidit): Dacă n-am aminteri coraj, domn’ judecător!… |
| Jud.: Destul. |
| (Condamnă pe prevenitul Iancu Zugravu la sapte lei despăgubire civilă şi doi lei cheltuieli de judecată.) |
| Leanca: Da, domn’ judecător, onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne? |
| Prev. (maliţios): Las’ că ţi-o reperează domn’ Mitică! |
„Moftul român”, 1893, 21 februarie; vol. Momente (1901), Momente, schiţe, amintiri (1908)
(Visited 315 times, 1 visits today)
Onoarea mea cum ramane 🙂