Duşmănie şi iubire sau despre „neofascism”

Duşmănie şi iubire sau despre „neofascism”

by -
3 515

Ce sunt popoarele şi cum le putem cunoaşte? Cine este îndreptăţit să judece un popor? Cel ce are puterea s-o facă. Dar cum se poate dobândi o atare „putere de judecată”? Când într-o epocă se înmulţesc judecătorii de popoare este semn rău, semn de tragică degenerescenţă. Când cei ce judecă sunt prea tineri, degenerescenţa este şi tragică, şi urâtă. Din păcate, în cei 20 de ani de după „revoluţie” (ce cuvânt nefericit!) s-au înmulţit judecătorii poporului român. Penibili, nespălaţi spre greaţă, ţipători, peticiţi şi peltici, judecătorii poporului român sunt mai toţi amatori de metafore preluate din medii populate de scabroase făpturi scatofage: fecale, urină etc. etc., iată cuvintele predilecte ale textelor acestei clovnerii urâte (n-am cedat ispitei de-a reproduce citate greţos doveditoare din „opera” lor). Limbile tuturor popoarelor poartă în fiinţa lor cuvinte de toate felurile şi de toate simţirile, cuvinte urâte şi cuvinte frumoase, cuvinte profunde şi cuvinte calpe, cuvinte de bun augur şi de rău augur, luminoase şi ceţoase, fericite şi nefericite etc. Cu unele se fac înjurăturile, cu altele se scriu înţelepciunile, precum înţelepciunile lui Solomon, cu altele se rostesc rugăciunile, cu toate se plăsmuiesc literaturile. Cu care ar fi să se judece popoarele? Omul se judecă cu înţelepciune, Dumnezeu se cheamă în rugăciune, făptura popoarelor, ca toată făptura lui Dumnezeu, se cercetează cu iubire. Aşa ne învaţă marele Învăţător dumnezeiesc, Iisus Hristos. „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi căci cu ce veţi judeca cu aceea vă vor judeca pe voi”. Cel ce nu poate iubi să nu se audă chemat. Să stea-n lături (cititorul e liber să pună accentele cum voieşte la citirea acestui cuvânt). Marele profesor de istoria literaturii, călinescianul A. Piru, s-a referit odată la textul unei doamne care se credea chemată să-l respingă pe Eminescu jurnalistul în numele lui Lovinescu, marele istoric literar, folosind, în întâmpinarea gestului acelei doamne, un singur cuvânt de caracterizare: o „lovinescolatră”. Din nefericire aproape singurul progres al cuvântului în ultimii 20 de ani s-a propagat pe linia acestei nefericite specii de egolatri, a acestor energumeni pe cât de răi, pe atât de urâţi. E bine să ne amintim, tocmai de aceea, că orice manifestare anti, de la antisemitism la antiromânism, se situează în afara învăţăturii creştine. Nu cred că există ceva mai rupt de Iisus Domnul, de pildă, decât antisemitismul. De unde vine la aceşti acuzatori, la această specie bizară de procurori ai umanităţii, propensiunea spre urâtele judecăţi la adresa popoarelor, la adresa poporului român? Oare de la faptul că este un popor creştin şi, atunci, ura împotriva lui Hristos Domnul se mută în acest urât sentiment antiromânesc? Mai deunăzi, la Cluj, un ins fără de nume, căci cei ce seamănă ură îşi pierd îndreptăţirea numelui, striga împotriva mea, cerea urgentă carantină ideologică împotriva mea sub acuză publică de neofascism, dirijată ditirambic împotriva mea, în absenţă. M-am întrebat ce anume-l va fi supărat. Oare accentele asupra unor teme dragi mie, ce răzbat din cărţile mele mai recente: iubirea de popoare şi de Dumnezeu, iubirea Pentateuhului deopotrivă cu iubirea învăţăturilor evanghelice şi a psalmilor regelui David, a înţelepciunilor lui Solomon şi a acelei unice sub soare învăţătură a profeţilor evrei, care fac rama şi spiritul din adânc al acestor cărţi recente ale mele?! În cărţile din ultimii zece ani, în Noologia, în Noopolitica şi în altele, care l-au supărat pe acest om necăjit, am încercat, după puterile mele, să caut unirea din cuvântul dintâi şi nu dezbinarea. Cred că fascismul, dacă voim să denumim prin el ura faţă de popoare, se aplică celor ce urăsc poporul Vechiului Testament, dar şi celor care urăsc popoarele Noului Testament, celor ce vestesc ură şi nu iubire, dezbinare în loc de unire. Mi-e teamă că nefericitul de la Cluj suferă de urâta maladie a urii neofasciste (de fapt, neonaziste) atât de adânc, încât, zguduit de frigurile sufletului încrâncenat, se proiectează cu virulenţă mai ales asupra acelora care le pot deveni o nesuferită oglindă. Pe cine urăşte mai crâncen potrivnicul lui Dumnezeu? Pe cel care-l iubeşte pe Dumnezeu. Sigur că mai mult de atâta n-ar trebui spus, dacă nu s-ar fi înmulţit în cultura românească din ultimii ani semănătorii mâniilor neocominterniste, care cer tribunale, carantină ideologică, lustraţii, strigă urât contra morţilor în ziua îngropăciunii lor, se cred chemaţi (ce înspăimântător, diavolesc simţământ!) să judece şi după moarte, adică în locul lui Dumnezeu. Cum să însoţeşti, din chilia ta sufletească plină de mucegaiul răutăţii, cortegiul unui poet, precum Adrian Păunescu, năduşind de ură şi încrâncenat în pretenţia de a-l judeca cu judecata cea de pe urmă, adică scuipând sentinţe până pe pragul trecerii la cele veşnice?!

Să nu ai nici cea mai mică tresărire de compasiune omenească pentru făptura care e purtată pe drumul de pe urmă spre Scaunul absolutei sale singurătăţi când va fi ajuns deja în faţa judecăţii celei mari şi teribile care ne aşteaptă şi pe noi, pe fiecare, oricât de mare ar fi trufia şi deşertăciunea autonomiei noastre. Ce întorsătură cumplită! Şi totuşi, cât de reală în acest Bucureşti de început de secol şi de mileniu! Nici nu trecuse poetul de vama dintâi, când procurorii furtunii se şi adunaseră ca să tune ei, nefericiţii amăgitori, contra celui ce oricum ieşise de sub orice judecată pământească. Ce nebunie să crezi că tocmai clipa aceasta a trecerii este clipa dată ţie ca să judeci un suflet, să te închipui tu judecător de suflete şi procuror al umanităţii! Doamne, ce nebunie şi câtă deşertăciune! Dar cine eşti tu şi cu ce autoritate judeci? Ce fel de război este acesta? Niciodată nu m-am simţit tentat (şi este a doua oară când fac această mărturie pentru care cer iertare cititorilor!) să cred că ar trebui să fie cineva judecat pentru suferinţele din temniţele comuniste ale tatălui şi ale fratelui meu, deţinuţi politici ca atâţia dintre ţăranii neştiuţi ai satelor bănăţene. Oare cu ei au început suferinţele acestui neam? Oare nu sunt pline cimitirele satelor româneşti, ruseşti, poloneze, ungureşti etc. cu oseminte sfinţite de suferinţa temniţelor comuniste şi ale temniţelor altor imperii şi stăpâniri nemiloase? Să uităm, de pildă, că, în faza lui terminală, imperiul dualist era socotit o „temniţă a popoarelor”? Cine să-i strige, pe pământ, la scaunul dreptăţii pe toţi obidiţii neamurilor? Oare nu în cer se face dreptatea obidiţilor? Cum să ne lăsăm purtaţi de minciuna lustraţiei când cei ce-au săvârşit crimele sunt ei înşişi în mormintele lor, în gropile lor, ori adăpostiţi pentru restul zilelor de noii lor camarazi din câteşi patru punctele cardinale? Fiindcă criticii şi acuzatorii zilei noastre, această ramură stranie de hominide, nu se recrutează din vreun popor sau altul, ci vin odată cu cel ce bate marginile pământului îndrăznind şi ei (ce stranie obrăznicie!), ca şi acela pe vremea lui Iov, să se creadă chemaţi la sfatul lui Dumnezeu, despre care avem mărturia acelei singulare Cărţi a lui Iov, pe care o datorăm din nou poporului ales de Dumnezeu pentru atâtea dintre învăţăturile proniatoare ale omenirii, poporului evreu. Cum să nu facem mărturie de recunoştinţă în faţa acestui popor pentru cărţile întru plăsmuirea cărora au fost chemaţi chiar de către Dumnezeu la lucrarea cea tainică? Aleşi anume pentru lucrarea Sa proniatoare. (Ce extraordinar cuvânt: anume, care se poate tâlcui şi aşa: „întru nume”. După acelaşi tipar este plăsmuit în duhul limbii române şi cuvântul aievea, evocând grecescul aion, eon şi deopotrivă ev. Când ceva este aievea înseamnă că este întru adevărul veacului aceluia, al evului omenirii. Ce frumoase sunt versurile lui Nicolae Labiş: „trăim în miezul unui ev aprins // şi-i dăm a’nsufleţirii noastre vamă… // Cei ce nu ard dezlănţuit ca noi // în flăcările noastre se destramă”). Ce mare tristeţe şi câtă ceaţă pe chipul veacului de acum să fii congener cu aceia care n-au înţeles şi nu s-au îngrozit de judecătorii de ieri, de cei care l-au condamnat la moarte pe Radu Gyr pentru „delictul” de a fi scris o poezie, poemul liric Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane…, adică pentru un poem în care Ion şi Gheorghe sunt chemaţi să se ridice nu pentru pământ ori pentru vreun război întru cele de pe pământ, sau cu alte neamuri, ci pentru cele cereşti, ale spiritului şi ale libertăţii, pentru sfărâmarea lanţurilor robiilor sufleteşti din veac folosite de către uneltele de ieri şi de azi ale Satanei contra ţăranilor ipostatici. N-au învăţat nimic „domnii” aceştia, nici din marile cărţi ale poporului ales, nici din cărţile mari ale culturii române, de vreme ce vin mereu să ne certe cu războaie de toate felurile, cu frici şi cu friguri, cu carantine şi cu delicte de opinie, cu câte şi mai câte. Oare nu le sună asurzitor în urechi cuvintele lui Mircea Voievodul, spuse lui Baiazid, zis Fulgerul: „Ori acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi? (…) De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi // Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război”. „Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război”. Aceasta este arma noastră: bucuria celor simple împlinită în bucuria cea mare, bucuria iubirii. La capătul acestor gânduri răzleţe, izvorâte din umbra tristeţii şi a grijii, aş pune cuvântul vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, spus întru întâmpinarea celor ce-l duşmăneau cu crâncenă tenacitate: „N-aveţi voi atâta duşmănie pentru mine câtă iubire am eu pentru voi”.

autor: prof. acad. Ilie Badescu (Revista Clipa)

(Visited 80 times, 1 visits today)

SIMILAR ARTICLES

0 231

3 COMMENTS

  1. România are multe valori de talie Universală sau Europeană. România este o naţiune . Dar duşmanii ei,între care FASCIŞTII o manipulează intern să se comporte ca o gloată, o populaţie.Apoi folosesc comportamentul proprpiu contra României.Simplu eficient şi distructiv. Românii toţi ar trebuii să facă front comun. Şi să se accepte UNIŢI ÎN DIVERSITATE! Creştini,,mozaici,musulmani,budişti sau animişti sau atei,idiferent de aspectul rasial biologic,idiferent de naţionalitate. Eu aştept ca evreu grec ziua când Garda de Fier va deveni PRIETEN SINCER AL NAŢIUNII SIONISTE ISRAEL.
    De ce? Garda de Fier este o Formaţiune Fascistă,fie că ei recunosc,fic că nu. Problema este că au parte de acelaşi tratament ca restul românilor……….discriminarea,hărţuirea,agresiunea violentă,defăimarea, xenofobia,românofobia sora geamănă a Antisemtismului. Un Legionar al Gărzii de Fier acum,chiar acum în Irlanda ……..sau Regatul Britanic este bătut lat de către Fasciştii Britanici sau cei Irlandezi.Doar pentru că este ROMÂN .Nici nu apucă să spună că şi el este Fascist.iar pe Neonazişitii britanci nici nu-i interesează. Acum poate înţelegeţi de ce spun că viitorul României este Credinţa în Dumnezeu,munca şi lupta Anti-Fascistă .

    Eu sunt Sionist , iubesc România,la fel de des pe cât mă înfurii pe unii români fascişti.Dar nu o urăsc şi nu i-aş face rău. Răutatea mea se opreşte la înjurătură şi năduf! Da v-am înjurat ca oricare român cumsecade.Însă nu-vam trădat niciodată.Nici eu şi nici alţi evrei. Naziştii însă nu se opresc doar la atât. pentru nazişti acesta ste doar începutul!
    Iar în Franţa şi Irlanda a apărut un fenomen periculos. Se neagă atrocităţile Fasciste-Hortiste din Transilvania Nord.Adică Negarea holocaustului a înbrăcat o formă nouă şi oficială în Academia Franceză şi cea Britanică. Ip,Tresnea, Româneşti, Carei şi restul localităţilor unde românii au fost exterminaţi d trupele Germane Naziste şi Hortiste nu au existat niciodată.au fost doar „Abuzuri nefericite” obişnuite pe timp de război afirmă oficial Academia franceză într-o scrisoare adrestă unor parlamentari Jobbik. Români ! Bun venit în „lumea noastră a iudeilor!”

    Vreţi mai mult accesaţi pagina oficială Jobbik şi domeniul „Jobiik în Lume”. şi vedeţi acolo cum Hortiştii Unguri obţin sprijinul Fasciştilor din Europa la nivel academic privin legitimitatea anulării tratatului de la TRIANON. Şi negarea Holocaustului Românesc.

    Ce interese au evreii din România ? De ce ar fi evreii loiali României ? sunt mai multe motive. Unul este simplu. Viitorii Stăpâni ai teritorilor româneşti nu vor evrei deloc, nici ţigani,nici armeni şi nici greci în aceste teritorii. Este motivul cel mai puternic. Propria noastră dispariţie.

  2. Cea mai mare provocare pentru România este FASCISMUL a la Dicţionar. Şi cu toate formele sale prezente în Europa. Voi explica şi de ce anume.
    Există Fascişti Români care cred că viitorul acestui popor este FASCISMUL. Însă Fascismul clasic,adică fasciştii din Europa nu sprijiă România, ci spijină Ungaria . Mai precis sprijină Jobbik şi Garada Ungară (Jandarmeriea Hortistă).În scurtă vreme ,în foarte scurtă vreme românii chiar şi fasciştii românii vor fi nevoiţi să aleagă; să facă o alegere publică ÎNTRE ROMÂNIA şi ÎNTRE FASCISM. Fascismul înseamnă dizolvarea naţiunii Valahe şi pierderea definită a teritoriilor istorice Transilvania,Maramureş Crişana şi Dobrogean. Adică vechiul plan nazist german „MARGARETA” din 1944 reactualizat în versiune 2013-2050. Românii u sunt consideraţi „RASĂ DEMNĂ” şi nici „RASĂ DE STĂPÂNI”. Motivaţie ? România este cosiderată Rasă Decadentă şi GLOATĂ DE IOBAGI(SCLAVI SERVILI). A se citi cu atenţie Ideile Naziste a lui Adolf Hitler şi a Acoliţilor săi.
    În decursul secolelor de ocupaţie românii sau CORCIT prin căsătorii mixte cu popoarele migratoare, pecenegi,cumani,varani, haimani,avari,slavi ,huni ,tătari şi restul . Apoi a urmat o politică de altereare rasială dusă de Imperiul Austro-Ungar şi cel Otoman. La care se adaugă căsătoriile mixte cu armeni,cu grecii şi cu evrei. Românii au devenit din punct de vedere rasial un mozaic triniatar sunt de rasă slavo- caucaziană-mediternanian(semitică). Românii de azi nu aprţin unei singure rase. Acest fapt nu îi face mai puţin români. Dragostea pentru istoria,limba şi credinţa lor şi propietatea dobândită timp de generaţii îi face pe toţi „Români,pentru România”………chiar şi pe etnici sau pe emigranţi. Românii vor fi nevoiţi să aleagă în scurt timp foarte simplu.
    România cu tot ce înseamnă ea ,diversitate etniii….sau FASCISMUL şi implicit imdeiat pierderea fără luptă a Transilvaniei,Crişanei şi Maramureşului cu Bucovina şi a Dobrogei. Tu ca român ce vei accepta ? România ta ? Sau fascismul lor ? Chiar şi legionarii din Garda de Fier sunt deja puşi să ia o decizie incomodă lor adică „România aşa cum este azi!” sau Dispariţia României şi asimilarea acestei naţiunila alte popoare. Fascismul Ungar a reuşit să mobilizeze aproape toate organizaţiile Fasciste din Europa contra României şi contra Românilor. Doar un Front comun ANTI FASCSIT va salva România de azi….şi poate aduce înapoi România Mare cu majoritatea teritoriilor. În scurtă vreme Legionarii vor fi nevoiţi să facă front comun cu Sionismul Iudaic, asemeni tuturor românilor. Fiindcă prima naţiune care are o aversiune şi înverşunare anti-fascistă tradiţională este poporul Israel.

  3. Pericolul Neo-Fascist din Europa este real. Naţionalismul ,patriotismul loialismul luminat este deseori confundat cu Fascismul.Iar Fasciştii,Hortiştii şi Nazişti nu pierd absolut nici o ocazie să se revendice ca fiind NAŢIONALIŞTI şi MARI PATRIOŢI. Focalizând ura pe alte rase,alte naţii şi alte religii. Pe principiul clasic. „Hoţii noştrii sunt eroi.hoţii voştrii sunt devină!” Fasciştii sunt cei ce otrăvesc zilnic România chiar şi în anul 2013-2014. O naţiune xenofobă sau etnofobă nu poate nici exista şi nici rezista în timp,în decursul istoriei. Iar fasciştii se tem de popoapere puterncie .Puternic e ca şi credinţă, activism social şi puternic dezvoltate economic ca şi civilizaţie. De aceea străinii care sau alipit de români şi de România care adaugă bogţia culturii lor la cultura României. Sunt marginalizaţi, intimidaţi şi sunt ţinta atacurilor rasiste. fiindcă cineva nu doreşte o Românie în viitor. Iar în prezent se doreşte o Românie slabă şi neputincioasă. Măcinată de atacuri rasiste,lupte etnice şi frământări sociale. Reţeta este şi veche şi simplă. Cum ar fi ca un armean să traducă Letopiseţul lui Ştefan Cel Mare ? Un evreu să traducă acest letopiseţ în alte limbi, un bulgar să-l picteze, un grec să facăgrafică digitală cu Ştefan Cel Mare şi Sfânt ? ar fi desigur „NASOL ” pentru fascism. Înseamnă că România are coeziune şi Unitate Naţională prin diversitate şi multiculturalism. Cutura unora nu o înăbuşe pe a celorlalţi.
    Adevăraţii duşmani ai României , ai naţiunii române vede în bulgar un „bulan”, în ucrainean un „nimicke” în evreu doar un „jidan” în grec „un fanriot”……..şi în emigranţi pericolul. Pericolul că pot aduce cu ei vindecarea României. Că vor aduce cu ei culturile lor şi pot să umple acele goluri şi lipsuri care România le are. Şi duşmanii ei adâncesc aceste goluri şi lipsuri în toate domeniile. A fi ROMÂN ,nu exercită implicit a fi nativ născut român. A fi ROMÂN înseamnă cineva de alt neam care este gata să lucreze pentru naţia aceasta şi să apere acest popor şi acest teritoriu. Fără să primească în schimb sinagogi incendiate sau moschei arse, biserici jefuite şi cimitire profanate. Fără să primiească defăimare, înjurături şi discriminare. A fi ROMÂN este orice om care prin felul său de viaţă, asigură viitor acestei NAŢIUNI şi acestei PATRII. Care contribuie ca acest popor să devină NAŢIUNE şi nu o populaţie,o gloată uşor de dominat ,uşor de învrăjbit şi mai uşor de jefuit.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.