Deriva naţiunii
„Corabia neamului”, evocată cândva de cronicarul Naum Râmniceanu, înfruntă nu numai o iarnă aspră, ci propriile căutări şi neîmpliniri. Situaţia umanităţii în ansamblul ei ridică multe semne de întrebare şi provoacă îngrijorări. Oamenii se văd confruntaţi nu numai cu o situaţie de criză, cu impresia că ea nu mai are un sfârşit, dar şi cu provocări ale naturii. Grav este şi faptul că sentimentul multora este că nu urmăm o cale firească, care să ne ajute să ieşim la liman! Sondajele de opinie confirmă acest lucru. Nici lumea politică nu oferă perspectiva unor mari speranţe. Conflicte sterile şi politicianiste din toate părţile paralizează mersul înainte şi parcă contribuie la rămânerea în urmă, zi cu zi. Câte speranţe aveam cu 22 de ani în urmă şi unde am ajuns!
A fost atunci ocazia de a se traduce în fapte nu doar o reaşezare într-o matcă firească, ieşirea din regimul totalitar şi repararea nedreptăţilor sale, dar şi un prilej de a se aplica în societatea românească nemuritoarea deviză a Revoluţiei din 1789 – Libertate! Egalitate! Fraternitate! – de a se crea o Românie renăscută, slujitoare a ideilor de reală dreptate socială şi democraţie. Dar unde s-a ajuns?
Sub impactul „băieţilor deştepţi”, unii apăruţi chiar din senin, în toate domeniile şi a unui politicianism searbăd, sub pretextul de a se îndrepta o situaţie, care nu mai fusese de îndurat, s-a ajuns la o gravă răsturnare a valorilor şi la o turburare fără precedent nu doar a unei economii, ci şi a comportamentului moral. Reperul patriei a fost şi el pierdut. Învăţământul tradiţional de calitate, inclusiv în perioada totalitară, a fost supus unei succesiuni de reforme care l-au dezechilibrat, coborând şi ştacheta nivelului său, iar educaţia pe toate planurile a fost uitată, dacă nu înlocuită printr-o contraeducaţie de servilă imitaţie! Din păcate, n-au lipsit interesele străine, imixtiuni de tot felul, care în prea mică măsură au servit redresării şi în cea mai mare măsură n-au urmărit decât însuşirea şi supunerea unei economii, care bine administrată putea asigura prosperitate şi belşug. Sub masca frumoasei idei a unităţii europene, ca şi sub cea a lichidării moştenirii totalitare, în lipsa unei clase politice capabile de a apăra (şi de a dori s-o facă) interesele fundamentale şi naţionale, România a intrat într-o derivă din care nu se mai redresează. Fiecare dintre noi ar trebui însă să-şi facă bilanţul propriei implicări, deoarece redresarea reală n-o vor putea asigura decât cetăţenii acestei ţări, prin munca şi mintea lor, prin dăruire şi către un interes general, al ţării şi nu doar prin satisfacerea unor obiective individuale.
România ar merita să fie scoasă din derivă!
autor: acad. Dan Berindei
sursa: Revista Clipa
Asa este, Ion. Din pacate, poporul nostru a avut grija ca pe studenti sa-i bata cu mineri, cu ciomege si cu securisti.
Imi amintesc de Liga Studentilor de dupa 90, de Marian Munteanu, de generatia ceauseilor…
Ce urati au fost, ce urati am fost…
S-a bagat pumnul in gura tinerilor, astfel ca azi, cand generatia asta ar trebui sa conduca Romania, ea se afla pe alte taramuri, sau e tinuta pe banca de rezerve.
Ca sa faca tinerii de azi? Acum pot sa plece in timpul studentiei. De ce sa nu plece? Pentru ca au vazut ce au patit tinerii din 90 daca s-au razvratit, au vazut ce viata de rahat le-a daruit tara asta de patrioti de stanga.
Eu sa mai fiu tanar, nu as alege sa ma irosesc aici, as pleca si mi-as iubi Tara de acolo.
De aceea Liga Studentilor nu mai e ce a fost, de aceea ASCOR nu mai este ce a fost.
Suntem niste comunisti privatizati de masoni, cu mall langa gropi de gunoi si cu cersetori in fata supermarketurilor.
Poporul are prea multe griji ca sa mai lupte pentru altceva decat supravietuirea de zi cu zi! Adevarul e ca am ajuns si prea comozi, caci altfel nu pot sa imi explic apatia si dezinteresul studentilor! In occident si nu numai studentii fac primele proteste, la noi nu toti viseaza canii cu covrigi in coada din occident! Pacat, cred ca cei ce mai sunt instare sa lupte ar fi bine sa cultive acest spirit in cei tineri caci ei nu mai au prea mult timp sa lupte cu „morile de vant”!
Nihil Sine Deo!
Libertinaj ,de fapt…care este cu totul altceva.
Acel libertinaj cu care ni se da in cap la fiecare „egalitate”.
Asta mai e fraternitate?
„Libertate, Egalitate, Fraternitate” valoreaza cat o carpa lepadata in fata lui „Vom muri si vom fi liberi” strigat prima data la Timisoara, (Daca nu chiar la Brasov in 1987 ??)
Aia eroi, nu fanfaroni egalitaristi utopici
In rest, subscriu…