Cine sunt „Naționaliștii Autonomi”?

La începutul acestui an un scandal cu iz (meta)politic a fost mediatizat de posturile de televiziune românești: scandalul anunțului ofertei de castrare a țiganilor de la Timișoara, propus de o grupare numită „Naționaliștii Autonomi Timișoara”. De curând am dat peste un material referitor la această grupare pe care îl împărtășesc în totalitate.

Cine sunt acești „Naționaliști Autonomi”?

Wir müssen die Existenz unseres Volkes und die Zukunft für die weißen Kinder sichern.

adică

Trebuie să asigurăm existenţa poporului nostru şi viitorul copiilor albi.

Acestea sunt cele 14 cuvinte ale lui Adolf Hitler pe care aşa-numiţii „naţionalişti autonomi” le iau drept reper, considerând că îi îndreptăţeşte să le dea în cap la ţigani,negri sau jidani pentru că îi sufocă numeric şi nu au destul Lebensraum (spaţiu vital). Dragilor, dar să vă însuraţi şi să faceţi copii nu v-a trecut prin cap, nu?

Gruparea Naţionaliştilor Autonomi din Timişoara (NAT88) se înscrie într-un curent global al neo-naziştilor, care sunt frustraţi că Hitler nu a câştigat al Doilea Război Mondial şi că nu a dăinuit Reichul timp de 1000 de ani. Ei afirmă superioritatea rasei albe, pe care vorsă o obţină sau să o întreţină (nici ei nu ştiu) prin politici eugeniste. Ar fi bine dacă le-ar plăcea doar eugénia, dar din păcate ei sunţin… eugenía.

Aşa că între ei şi susţinătorii politicilor pro-avort şi de reducere a populaţiei globale prin sterilizare farmaceutică sau chimică (cum este Bill Gates), nu este nicio diferenţă!

Modelul pe care îl copiază este o altă formă-fără-fond, furată de la mişcarea antifascistă (ANTI-FA) din Germania postbelică, bazată de idei de stânga, violenţă şi anarhism politic. Peste aceste forme, se adaugă în conţinut rasismul clasic american cu rădăcini în ideologia taberei confederate din Războiul Civil American, coaptă prin minţile unor extremişti britanici. Aici intră şi cultura skinhead şi sloganele de tipul White Pride (lit.mândria albilor).

88’ul vine de la poziţia literelor în alfabet, deci HH – Heil Hitler. Salutul lor în variantă numerică este 14/88, dar mai folosesc şi numărul 18, care reprezintă iniţialele lui Adolf Hitler şi localizarea celor 14 cuvinte în Mein Kampf: partea 1, capitolul 8.

Pe lângă Hitler, mai sunt proslăviţi Joseph Goebbels (şeful propagandei naziste) şiHeinrich Himmler (şeful celebrului SS). Ce să spun? Faine modele!

Ăştia sunt naţionalişti? NU!

Neo-naziştii ăştia care se declară chipurile „naţionalişti” şi „români” neagă practic existenţa şi urmările pactului Molotov-Ribbentrop dintre URSS şi Germania Nazistă, prin care României îi era răpită Moldova dintre Prut şi Nistru (aşa-numita Basarabia), Moldova de Nord (aşa-numita Bucovina) şi ţinutul Herţa. Implicit, neagă şi atrocităţile sovieticilor în aceste provincii. La fel de bine, prin ataşamentul lor faţă de Hitler, băieţii ăştia neagă existenţa şi urmările Diktatului de la Viena, prin care României îi era răptit Ardealul de Nord-Vest, urmând ca românii ardeleni să sufere masacre şi teroare timp de patru ani.

Mai şi combină dubios elemente din păgânismul germanic, considerându-l pe Odin superior lui Hristos. Ei nu au cruce şi nu vor să audă de ea. Au nişte rune nordice (litere ale alfabetului viking)  în schimb…

Pentru ei, dragostea de Führer este mai importantă decât dragostea de ţară. Nu-i interesează că datorită slăvitului conducător, în anul 1940, România a fost redusă ca suprafaţă şi populaţie la jumătate.

Pentru a-şi face totuşi o legătură cu istoria românească, „naţionaliştii autonomi” se revendică din doctrina lui A.C. Cuza (1857-1947, nepot de frate al domnitorului Alexandru Ioan Cuza).

A.C. Cuza a fost profesor de economie politică la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, de unde propaga un antisemitism virulent şi dubios, dorind să expulzeze toţi evreii de pe teritoriul României. Rasist convins, vorbea despre supremaţia ariană (indo-europeană) a românilor, fiind un protocronist tracoman de prim rang. Considera că Sfinţii Apostoli şi părinţii bisericii primare au fost nişte jidani nenorociţi care au jidovitînvăţătura Mântuitorului şi că singurul care nu era jidan este Hristos. (WTF?)

Din cauza acestor cretinisme, Corneliu Zelea-Codreanu şi studenţii naţionalişti, se rup de A.C. Cuza şi îşi fondează o organizaţie proprie, cu viziune diferită. Dar asta este o poveste despre care voi scrie cu altă ocazie.

În perioada decembrie 1937 – februarie 1938 partidul lui A.C. Cuza ajunge la guvernare, prim-ministru fiind Octavian Goga. Este primul guvern care introduce legislaţie antisemită şi rasială în România. Model pentru „tinerii autonomi”…

În principal, datorită acestui antisemit tracoman şi anti-creştin pe nume A.C. Cuza, românii sunt văzuţi astăzi drept antisemiţi şi responsabili de făurirea unei continuităţi în persecutarea evreilor în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru unii, mai sus menţionaţii autonomi, tipul ar fi putut primi Premiul Nobel pentru Pace. Dacă stau să mă gândesc, e cam acelaşi lucru cu a decerna premiul Uniunii Europene. Adică unei entităţi anormale.

La fel de anormali cum sunt şi iubiţii noştri autonomi, care, colac peste pupăză, nu îşi asumă personal aceste acţiuni. Ei se mainfestă mai ales prin anonimat, considerând că identitatea lor personală este preţioasă. Normal! Când eşti doar o poreclă pe internet, un simplu anonim, îţi permiţi să spui toate prostiile care îţi trec prin cap, că doar nu dai cu subsemnatul, nu răspunzi în nume propriu! Atât de anonimi, încât DIICOT’ul a ştiu exact la cine să bată la uşă pentru un arest preventiv şi parchetul pentru o anchetă (dar pe extremiştii maghiari cine îi vede? dar mafia ţigănească imobiliară cine o vede?). Mi se pare şi normal ca SRI-ul să urmărească astfel de indivizi şi grupări, care, intitulându-se „naţionalişti”, pot să recidiveze şi să dea în acte de violenţă publică, aducând un nume rău românilor care îşi iubesc cu adevărat neamul.

Repet: băieţii de la Timişoara NU sunt naţionalişti! Punctum.

[…]

Omenia şi frumuseţea cea dintâi

Astăzi, dacă vrei să aduci un nume rău naţionalismului şi românităţii, te îmbraci în negru sau în cămaşă verde, ieşi pe stradă şi dai în cap la ţigan. Sau îi ameninţi ştirpea pe internet.

Cea mai mare greşeală a secolului al XX-lea este generalizarea. Iată, se perpetuează şi astăzi. Ar fi extraordonar dacă am învăţa cu toţii că există o diferenţă între toţi şimajoritatea. Sau între unii şi o parte. Că nu toţi ţiganii sunt răi. Dar nici toţi buni. Că nu toţi sunt hoţi. Dar nici toţi cinstiţi.

Că ei, ca orice altă etnie, au mărgăritarele şi bubele lor. Avem şi noi cerşetori şi amărâţi, dar nu-i privim în ochi. Avem şi noi prostituate, dar nu recunoaştem. Avem şi noi mafioţi, dar ne prefacem că nu există. Preferăm să spunem mereu că răul vine de la alţii.

Anii de aşa zis „naţional-comunism” (vedeţi cum încearcă unii să se declare naţionalişti?) ne-au făcut să credem că suntem cei mai cei. Buricul pământului. Fără de păcat. Sfinţii în viaţă ai istoriei. Că totul ni se cuvine.

Ei bine, nu! Când vom recunoaşte că avem cu toţii păcate, atât în particular, dar şi în colectiv, şi vom încerca măcar să le reparăm, atunci alta va fi faţa ţării acesteia!

Şi este foarte uşor să dăm vina pe ţigani, maghiari sau evrei când nu ne vedem propriile păcate. Bine că a ne pupa singuri în fund este ceva normal la cap, dar a ne recunoaşte greşelile şi a face bine, nu! Halal logică…

Nişte băieţi faini din perioada interbelică care s-au chinuit să formeze un om nou care să îşi asume greşelile (bărbăteşte!) sunt priviţi astăzi, drept răsplată, ca extremişti în manualele de istorie. Pentru că prin extremismul nostru de zi cu zi, din păcate, nu putem vedea normalitatea decât ca o extremă.

Pe ţigani i-am ţinut cinci secole în sclavie. A venit rândul să plătim…

Străinul călător, care vine la tine flămând şi ostenit, trebuie primit cu dragoste de părinte. Când vine la tine străinul, întâmpină-l ca un părinte. Sau pe străin nu-l îndepărta de la casa ta ’nainte de a-l îndestula. Pentru Român este străin nu numai omul de alt neam, ci şi omul necunoscut lui.

La final, vă invit să lecturaţi câtva pagini din George Racoveanu. Lucrarea de faţă este de fapt o comunicare făcută în şedinţa din 12 septembrie 1961 a Congresului Internaţional de Studii al Societăţii Academice Române (Veneţia, 6-12 IX 1961) care, însoţită de o prefaţă a lui Mircea Eliade, a văzut lumina tiparului la Freising, Germania în 1964.

Cartea începe prin definirea omeniei – Omenia şi frumuseţea cea dintâi – omenia nefiind o anumită virtute, ci o adevărată antologie, un buchet de flori ale sufletului. Iubirea de străini, ţinerea cuvântului dat, sentimentul onoarei, dispoziţia de jertfă, spiritul dreptăţii, mărinimie, modestie, credinţă în Dumnezeu – toate acestea podoabe ale omeniei.

Cu speranţa mărturisirii unui naţionalism autentic, prin manifestarea omeniei româneşti. Departe de orice extremă.

Dacă îţi iubeşti cu adevărat neamul şi ţara, atunci îi dăruieşti un copil. Nu îl omori pe al altuia…

autor: Silvian Emanuel Man