Cea mai degenerată versiune a democrației liberale

Cea mai degenerată versiune a democrației liberale

by -
0 194

”În timpul fostului regim comunist, Vestul era considerat o alternativă. Era o speranță, un loc în care cineva și-ar fi putut găsi refugiul din fața unei ideologii opresive . Putea fi un refugiu temporar, pentru un student care obținea o bursă în Franța sau Marea Britanie, sau un refugiu permanent, pentru cei care fugeau. Însă pentru cei care rămâneau în Polonia, până și vizionarea unui film american sau britanic, cititul unei cărți sau emisiunile de la radio erau ca o gură de aer proaspăt. Acest sentiment că există o lume diferită, alta decât cea în care trăiam, a dispărut din cauza omogenizării Vestului. Oriunde te duci, în Geemania sau Noua Zeelandă, te afli sub aceeași ideologie liberală, sub același jargon. Disidenții sunt puțini și marginalizați. O exprimare incorectă poate duce imediat la sfârșitul carierei tale. În Polonia spunem deseori, mai în glumă, mai în serios, că a cum Polonia a devenit o țară în care să fugă oamenii din Franța, din Olanda sau Marea Britanie”, spune pentru The Wall Street Journal filozoful polonez Ryszard Legutko, fost ministru al Educației în guvernul Jaroslaw Kaczynski, în 2007, deputat din partea Partidului Lege și Justiție, acum europarlamentar din partea aceleiași formațiuni, aflată din nou la guvernare, membru al grupului Conservatorilor și Reformiștilor, un grup eurosceptic din Parlamentul European.

Demonul din societățile libere

Autor al volumului ”Demonul din democrație: tentațiile totalitare în societățile libere”, Legutko este un critic al elitelor europene. ”UE reflectă ordinea și spiritul celei mai degenerate versiuni a democrației liberale”, spune Legutko pentru The Wall Street Journal. De aceea, ”UE nu are nicio disidență individuală și nici disidențe ale statelor membre. Atitudinea UE față de Trump, dar și față de Ungaria, de Polonia, Italia și alte guverne disidente este aceea că ele sunt considerate accidente, deviații de la natură ce pot fi și vor fi repede corectate”. În mod paradoxal, spune politicianul și filosoful polonez, acum poți găsi mai multă libertate de gândire în unele țări foste comuniste, inclusiv în Polonia. ”Corectitudinea politică este mai puțin opresivă și avem și idei neliberale influente. Faptul că Biserica Catolică este puternică în Polonia face diferența, pentru că ne ofera acces la idei și sensibilități care s-au evaporat în Vestul secular”, spune Legutko.

Deși eurosceptic, politicianul polonez este împotriva ieșirii Marii Britanii din UE. Rațiunile țin de interesele Poloniei, căci Brexitul înseamnă că Polonia va pierde un partener cu un bun simț al lucrurilor în UE. Legutko rezumă reacția liderilor UE la ieșirea Marii Britanii din UE: ”La început, ei i-au insultat pe britanici – au fost făcuți proști, analfabeți. S-a spus că cei care au votat pentru Brexit au fost britanicii bătrâni și tinerii needucați, în timp ce cei inteligenți au votat pentru a rămâne în UE. Reacția aceasta este tipică. Nu te poți comporta altfel decât ei fără sa fii nebun”.

Trista paradigmă liberală

”Polonia a scăpat de regiumul comunist într-un moment în care Vestul a ajuns deja la un nivel considerabil de omogenitate și standardizare. Liderii de la Bruxelles vor ca Polonia să nu se mai poata distinge de celelalte națiuni europene. O Polonie exotică, care merge pe propria ei cale, este de neacceptat. Elitele UE cred că pentru a fi respectabil trebuie să fii liberal, că cine nu e liberal este fie prost, fie periculos, fie ambele. A fi liberal este suprema dovadă a decenței politice. Asta este ortodoxia de astăzi. Daca o critici sau ești împotriva ei, esti descalificat. Lumea devine tot mai mică, iar paradigma liberală pare omniprezentă”, spune Legutko.

Care este paradigma liberală? ”Un liberal este cineva care vine la tine și îți spune «O să-ți organizez viața. O să-ți spun ce fel de libertate vei avea. Apoi, poți să faci ce vrei»”. Reacția Poloniei la această viziune este clară: ”Nu îmi vei organiza libertatea, o voi face eu. Nu crea o matrice în care să trăiască întreaga societate”, spune Legutko.

Uniunea șefilor și subordonaților

De aceea a fost atacată Polonia în UE, ”pentru că este un membru disident, nu pentru că a făcut ceva revoltător, ci pentru că refuzăm să fim ce vor ei să fim”. Și Ungaria lui Viktor Orban este un stat disident, însă, spune Legutko, pentru elitele de la Bruxelles Polonia este o amenințare mai mare. ”Ungaria este o țară mică. Polonia nu e așa. Suntem criticați mai dur pentru ca suntem mai importanți”. Apoi, Legutko atinge importantul aspect al ”codeciziei” franco-germane, mai cu seamă în perspectiva ieșirii Marii Britanii din UE. Tehnic vorbind, cele două țări nu vor putea fi oprite prin vot de restul membrilor, în cazul în care se pun de acord asupra unei politici europene. ”Franța și Germania spun Poloniei «De ce faceți atâta gălăgie? De ce faceți toate astea. Sunteți membri ai clubului. Ați primit tot felul de beneficii. Nu a fost suficient?»” spune Legutko. Apoi, polonezul vorbește despre ”beneficiile” politice oferite de Bruxelles: numirea fostului premier polonez Donald Tusk într-o funcție lipsita de putere – președinte al Consiliului European – pentru a masca împărțirea disproporționată a puterii în UE. Egalitatea e doar pe hârtie. ”Marii jucători folosesc instituțiile europene în interes propriu, iar arhitectura politică îi condamnă pe ceilalți la un statutut de subordonat”. Legutko spune că acest statut va deveni de nesuportat pentru Polonia după ieșirea Marii Britanii din UE.

Guvernul polonez nu dorește însă o ieșire din UE, dimpotrivă. ”Vom fi poate ultimii care să plecăm din UE. Vom stinge lumina aici”. Însă polonezii au o îngrijorare.  Istoria poloneză a fost turbulentă, ne-am pierdut independența pentru mult timp. De aceea, chiar dacă ne-am alăturat celorlalți, suntem foarte atenți la suveranitatea noastră și suntem foarte sensibili în această privință”.

Proamnericanismul deranjant al Poloniei

Cât privește ”gălăgia” produsă de Polonia, profesorul Legutko a făcut câteva scurte precizări legate de recenta reformă de la Curtea Supremă, care a reaprins disputa dintre Varșovia și Bruxelles. Parlamentul a adoptat o lege pentru pensionarea judecătorilor la 65 de ani, nu la 70, ca până acum. Scopul a fost înlocuirea judecătorilor liberali de la Curtea Supremă cu unii conservatori, pornind de la ideea că vechii magistrați au colaborat cu fostul regim comunist. ”Peste 80% dintre polonezi vor reformarea justiției”, spune Legutko. ”Au avut experiențe negericite în justiție. La Curtea Supremă sunt judecători care au activat cu nerușinare sub regimul comunist”. ”Sunt 48 de cazuri de judecători acuzați de colaborare cu fostul regim, prin legalizarea opresiunii politice. În 42 de cazuri, curțile disciplinare au refuzat începerea procedurilor legale. În cinci cazuri judecătorii au fost achitați. Doar un judecător a fost găsit vinovat”.

Mai este un motiv, mai putin vizibil, pentru care Polonia este criticată în UE, spune Legutko.Este vorba despre viziunea pro-americana statornică a țării. După Brexit, ”Polonia va deveni cea mai pro-atlantică țară din UE”. ”De aceea vrem să întărim flancul estic al NATO cu trupe americane. Nu cred că se vor reduce substanțial și în curând trupele americane din Germania, dar nu pot exclude posibilitatea, având în vedere cât de repede ia decizii președintele Donald Trump”, a spus Legutko, cu referire la informațiile apărute în presă, înaintea summitului NATO, despre posibila mutare a contingentului american din Germania în Polonia.

Legutko a fost intervievat de The Wall Street Journal cu două zile înainte de Summitul NATO de la Bruxelles, pe 11-12 iulie, și într-un context dificil pentru Polonia și partidul din care face parte, cu guvernul amenințat cu anularea dreptului de vot în UE din cauza reformelor justiției și doctrinei ”iliberale” pe care o promovează. Filosoful Legutko a intrat în așa-numitul Colegiu Invizibil înființat la Varsovia de Zbigniew Pełczynski, profesor la Oxford. Pełczynski a fost cel care l-a luat sub aripa sa pe tânărul Viktor Orban, acum premierul ”iliberal” al Ungariei, când acesta a primit o bursă Soros la Oxford, în 1989. Colegiul Invizibil din Polonia a pregătit o bună parte dintre liderii țării de după 1989, aplicând metode folosite la Universitățile Oxford și Cambridge. (autor: Călin Marchievici, sursa: Cotidianul)

(Visited 43 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.