Băieţi „de gaşcă”

Băieţi „de gaşcă”

by -
2 1111

Ori de cate ori facem cunostinta cu o persoana, incepem o discutie de „tatonare”, sa vedem „in ce ape se scalda” noua noastra cunostinta. Pe masura ce discutia avanseaza, abordam teme din ce in ce mai variate si de ce nu, mai profunde. Depinde de cat timp avem la dispozitie si de starea noastra sufleteasca. La sfarsitul conversatiei, dupa obisnuitele formule de politete, daca ne simtim multumiti de cum a decurs dialogul, imediat ce ne despartim de noul nostru prieten, exclamam cu satisfactie: „Ce baiat de gasca!… Ce simpatic!…Gandeste la fel ca noi!…E distractiv!…Ce mai…E de-al nostru!…  (Ne-am putea „trage de sireturi” cu el)…

Pe acelasi calapod se formeaza si relatiile dintre diferite grupuri de persoane care constata ca au afinitati in comun: aceleasi preocupari, acelasi mod de gandire, aceleasi interese.

Dar, sa vedem cum sta treaba cu „GASCA”…

Chiar daca nu ne dam seama, inca de mici facem parte din grupuri pe care am putea sa le numim, mai mult sau mai putin, „gasti”. Chiar daca din constrangere, mergem cu totii, mai intai, la gradinita, apoi la scoala. Colegii, ne plac ori nu, astia ne sunt si de voie de nevoie, facem „gasca” cu ei: mergem la aceeasi gradinita/scoala, intram in aceeasi clasa, avem aceiasi dascali, fata de care avem aceleasi preocupari: sa-i ascultam, sa le memoram invataturile, sa le urmam sfaturile si mai nou… sa le scoatem peri albi!…

Dupa ce crestem putin, avem in sfarsit posibilitatea de a schimba „gastile”. Impreuna cu parintii si la sfatul profesorilor diriginti, facem marele pas spre viitoarea noastra profesie, alegand un liceu sau o scoala de arte si meserii, fiecare in functie de dorintele, abilitatile si inclinatiile sale (si de multe ori de ambitiile si orgoliile parintilor).

Relatia cu noii colegi se nuanteaza. Personalitatile in formare incep sa fie mai selective  si isi fac aparitia „bisericutele„… mici grupuri de tineri, legati mult mai bine intre ei de pasiuni extrascolare comune: sportul, informatica, electronica, muzica, dansul, drumetiile…  Marea gasca a clasei „se sparge” in gasculite si implica deja atragerea de membri cu aceleasi preocupari si din alte clase. Apareprozelitismul.

Tinerii isi fac cunoscute preocuparile si cauta sa se alature celor care gandesc la fel si au aceleasi obiceiuri, de petrecere a timpului liber intr-un mod cat mai placut. Astfel se formeaza gasca de la discoteca, gasca de la club, gastile de cartier, etc…

Tot la aceeasi varsta isi face aparitia si concurenta intre gasti. Tinerii adolescenti isi dau seama ca apartenenta la „gasca” le confera anumite avantaje: un sentiment de siguranta, spirit de echipa, sprijin la nevoie, protectie, influenta si putere, date de numarul si de calitatile „sportive” ale tovarasilor din gasca, etc…

La varsta adulta, o persoana poate face parte chiar si din mai multe gasti. De exemplu poate apartine unei gasti formate din colegii de serviciu: lucreaza impreuna, in acelasi loc, au acelasi interes de a face treaba sa mearga bine. Dupa program, unii dintre ei merg sa se alature gastii de la bar, restaurant sau terasa, unde in fata unei halbe de bere pot dezbate mai cu foc subiecte politice, sportive sau de can-can. Apoi, unii dintre ei isi pun in practica calitatile vocale si in calitate de microbisti, merg pe stadion sa sustina echipa favorita, formand impreuna un tip de gasca foarte exclusivist, care se manifesta foarte zgomotos si din pacate, uneori foarte violent: Galeria. Dar asta e o forma de gasca ce merita o abordare ulterioara ceva mai amanuntita.

Persoanele cu un grad de pregatire si educatie mai inalt, au preocupari intelectuale mai rafinate si ambitii mai mari. De cand e lumea, baietii scoliti s-au tinut deoparte. Se recunosc imediat intre ei, se respecta,  se unesc in jurul unor de curente de opinie si incearca sa gaseasca solutii la multitudinea de probleme cu care se confrunta societatea umana.  Cu  cat  curentele de opinie se contureaza mai clar si se cimenteaza, cu atat aduna mai multi adepti care contribuie la randul lor la perfectionarea ideilor si a metodelor de rezolvare a multitudinii de probleme cu care se confrunta societatea. Asa apar doctrinele politice, care stau la baza aparitiei si functionarii partidelor politice.

Partidele politice nu sunt simple grupuri de reflexie si dezbatere filozofica. Prin insasi definitia lor ele urmaresc castigarea puterii politice in stat si punerea in practica a ideilor si metodelor proprii de conducere a statului prin intermediul guvernului. Cum spuneam si in alta postare, nu exista si nu a existat vreodata o doctrina economica, sociala sau politica perfecta. Probabil ca toti participantii la viata politica tind sa creada ca ei detin adevarul absolut si ca nu exista alta cale de rezolvare a problemelor, unii dintre ei, intr-o masura atat de exclusivista, incat, intr-o anumita etapa istorica, au dat nastere partidului unic…

De-a lungul istoriei, partidele au reprezentat esenta democratiei. Cetatenii care gandesc intr-un anumit mod se unesc si-si exprima dreptul public la opinie sub umbrela unui partid, format din oameni care cred in aceleasi idei si solutii. Altii, care gandesc in mod diferit, se ataseaza altor partide, a caror doctrina se apropie cel mai mult de conceptiile proprii despre lume, viata, economie si societate. Cel putin in teorie, fiecare persoana isi poate gasi  locul intr-un grup doctrinar, sau in altul, unde o voce singulara slaba, capata forta, unindu-se intr-un cor de voci, cu sanse mult mai mari de a fi auzit si bagat in seama.

Mari filozofi, mari ganditori ai omenirii, si-au gasit de-a lungul timpului, o tribuna ideala intr-un anumit partid politic, unde ideile lor valoroase au prins contur si au primit forta necesara punerii lor in practica, prin sprijinul acordat de catre persoanele ce le-au inteles si le-au apreciat valoarea. Totul in slujba poporului, a alegatorilor, care prin votul lor isi pun toate sperantele in prestatia publica a guvernantilor.

In societatea moderna asistam insa, la denaturarea si la degradarea conceptului practic de partid politic. Banul corupe. Oamenii publici de astazi nu mai fac din pacate politica din vocatie, ci din interes. Politica a devenit o trambulina spre succesul financiar si spre bunastarea materiala a omului politic si a apropiatilor acestuia.Politica a devenit o afacere.

Constientizand atuurile ce ti le confera apartenenta la un grup omogen, persoane fara scrupule s-au unit in gasti care au penetrat partidele istorice, le-au contaminat cu bani si  le-au infestat cu idei combinationiste. „Gasca baietilor isteti” nu se mai simte nicidecum incorsetata de doctrine politice. Ce-i ala interes public? Ce-i ala popor?… BANUL, frate!… Totul pentru castig, totul pentru interes personal si pentru consolidarea puterii de clan…

Fa-te prieten cu dracul, pana treci puntea!… Asistam uimiti la combinatii si asocieri intre partide cu rivalitati doctrinare istorice si in mod normal si logic, absolut incompatibile unele cu altele. Rivali in public, asociati in firme. Au reusit performanta de a uni uleiul cu apa, pacalindu-i atat pe cei ce votau de obicei cu uleiul, cat si pe ceilalti care votau cu apa. Au castigat astfel puterea si trag foloase in comun.Luam votul si punem mana pe malai!

Functiile publice nu se mai impart pe competente, ci pe baza de algoritm. O fi prost, da-i prostul nostru si e fidel partidului. Caracatita mafiei politice a penetrat toate organismele publice din teritoriu si controleaza strict totul. Persoanele din organismele specializate in controlul corectitudinii vietii economice, nu mai sunt alese, de mult, pe criterii de competenta profesionala si de probitate morala, ci pe disponibilitatea si priceperea de a strange spaga din teritoriu si de a o transmite mai sus.

Economia libera de piata si-a schimbat intre timp filozofia: esti liber sa faci bani si sa ne dai si noua, ca de nu si noi suntem liberi sa te sufocam cu controale si sa-ti gasim nod in papura.  Baietii destepti au avut grija sa faca legile extrem de stufoase, interpretabile dupa bunul plac si in functie de interesul de moment. Esti de-al nostru (adica dai cota in mod regulat), legea este elastica si-ti oferim portite de scapare; nu platesti, nu te cunoastem si suntem foarte rigizi. Atata timp cat noi conducem, poate face bani numai cine vrem noi! Licitatii publice trucate… Contracte cu statul atribuite direct… Sponsorizari… Donatii… Sunt doar cateva dintre sursele de castig ale potentilor zilei, pentru ca armata de lingai e foarte inventiva…

Cel mai grav lucru este ca a devenit evidenta legatura dintre politica si lumea interlopa. Diversele gasti ale politicienilor isi rezolva din ce in ce mai des rivalitatile apeland la grupuri de presiune din sfera „economiei subterane”, care prin amenintari, intimidari si coruptie, incearca sa-si extinda sfera de influenta…

Intr-un stat civilizat si puternic, prostitutia, drogurile, contrabanda si in general toate activitatile ilegale, fie nu se pot desfasura (decat cu acordul tacit al puterii), fie functioneaza la un nivel aproape imperceptibil.

Din pacate are loc din ce in ce mai des si fenomenul invers: grupurile de interese economice, magnatii si oligarhii, ori isi fac partide proprii, pe care le finanteaza de la cap la coada, ori”pun mana” si confisca practic  partide deja existente, profitand de lacomia liderilor politici…

Grupuri de interese si deci gasti exista practic si in sanul puterii executive a statului. Exista gasti in ministere, in vami, in serviciile secrete, sau in administratie, (vezi recenta campanie de arestari „de imagine”), atat la nivel central cat si la nivel local…

Existenta acestor gasti are, pe langa efectul practic imediat, al castigurilor ilicite/nemeritate, si un efect pe termen lung, mult mai periculos si mult mai pervers:  acela al discreditarii organismelor statului cumulat cu o disolutie catastrofala a autoritatiiacestora, ceea ce poate duce in final la HAOS si la ANARHIE…

Si iar ne intrebam: Ce-i de facut?

Raspunsul ar putea veni din copierea „pe invers” a metodelor aplicate de gasti. Ce-ar  fi  sa ne facem si noi, restul lumii, O GASCA. Si gastii lor, a smecherilor, sa opunem gasca noastra, a oamenilor de bun simt!… Sa raspundem tupeului prin competenta; sa ne opunem prin valoarea si profesionalism, oportunistilor si profitorilor; sa ne comportam cinstit si cu demnitate, in fata hotilor si lingailor; sa repunem in functie onoarea, cavalerismul, altruismul si mai presus de toate, moderatia si armonia intre oameni si fata de natura…

Cum? Asta ramane sa stabilim impreuna. Numai impreuna!…

autor: Remus Constantin Raclău

sursa: www.remus-raclau.blogspot.com

 

(Visited 194 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. Sunt de-acord cu toate cele spuse de autor,ar fi frumos sa fim uniti,noi cei care mai avem un dram de buna-credinta in sange.(ma includ si eu cu modestie in aceasta categorie)
    Legat de cele spuse despre clasa politica,demult nu mai avem dubii ca n-ar fi asa cum e spus in articol.

  2. nu stiu ce inseamna cuvintul prietenie , nu am avut niciodata prieteni, amici sau apropiati, toti te sapa pe la spate , sint indoielnici .
    e mai bine singur in viata si ascuns sa nu stie nimeni de mine sa creada ca am murit.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.