Amintiri din epoca de aur

Amintiri din epoca de aur

by -
2 1153

Când spun „amintiri din epoca de aur”, nu am nici o amintire pentru că nu existam, fizic. Am gustat în faşă din biscuitul comunist, în rest puzzelul se constuieşte. Nu am trăit în dictatura comunistă şi ferice că a fost aşa, că nici aceste cateva rânduri nu le-aş fi putut scrie. Însă, nici trăitoare a măreţei şi invincibilei democraţii nu sunt! Cred că nimic nu e nou, totul se reinventează. Au reinventat şi Republica Socialistă Română iar astăzi trăim în ceea ce numim Republică semi-prezidenţială. Fiecare naţie aderă la un destin, nu şi-l poate croi singură, ea însăşi e un indice al internaţionalităţii, că nu e singură pe lume!
De România noastră a celor care o iubim, multe nu se mai spun pe la marile curţi. Conform analiştilor niponi, România va rămâne cel mai sărac stat din Uniunea Europeană în următorii 15 ani. Descurajant! Ne spun ca vom deveni republica bananieră pe care Crin Antonescu o tot amintea cu diverse ocazii. Carnavalescul şi burlescul ating cote alarmante, la fel şi în filmul cu acelaşi nume „Amintiri din epoca de aur”. O secvenţă e reprezentativă prin simbolistica şi însemnătatea gestului. Acel carusel în care s-au urcat toţi, până şi cel care trebuia sa-l oprească şi uite aşa s-au învărtit… Aşa şi cu politicienii noştri! Îmbătaţi de prea multă geopolitică au uitat toţi, dar toţi de nevoile naţiunii. Cine să-i oprească că se tot învârt, probabil însăşi chemarea străbunului pamânt! Când fierătania se va rupe şi îşi vor strivi feţele în mocirla pe care până atunci nu au văzut-o!
Apărea la un moment dat, printre reclame, una care era marcă à la Academia Caţavencu, aşadar plină de umor-omor, alături de revitalizanta întrebare: „Cine mai rămâne în România?”. Răspunsul era: Securiştii! Nu am putut nici măcar să zâmbesc, am găsit-o  tristă!
Eu sunt printre cei care, la auzul numelui ţării, ceva acolo în sufletul meu de vlah saltă. E dragostea aceea că sub picioarele mele curge izvor de apă vie iar ideea că propietarii de drept pleacă mă întristează. Israelul se chinuie de veacuri ca în piatră seacă să cultive sămânţă roditoare şi vor reuşi, ori ei ori ceilalţi, cine crede cu mai multă tărie şi udă mai cu spor! Însă învingători vor fi… La noi se inoculează ideea de crescut în România pentru străinătate. Studenţimea se străduieşte să plece cu Erasmus şi să nu se mai întoarcă. Aceasta este novus ordo! Europă: Atenţie, te invadăm! Despre noi ca naţie se spunea că suntem pietre, din celebrul dicton: Apa trece, pietrele rămân!, adică barbarii trec iar noi, firi dârze, rămânem! O tempora, o mores, multe s-au dus, câte au apus!
O să închei cu un fragment din Dosarul Securităţii a numitului Ţuţea Petre, 11 martie 1968.
La data de 31 ianuarie 1967 s-a deschis dosar de verificare a legionarului Ţutea Petre, născut la 6 octombrie 1902, în comuna Boteni, Muscel, de profesie economist, fost director general în Ministerul Economiei Naţionale, în prezent fără ocupaţie, domiciliat în Bucureşti str. Ştirbei Vodă nr. 164, în baza materialelor furnizate de informatori, din care rezultă poziţia sa duşmănoasă prezentă. (…) Dar, fire de boem, dominat puternic de eul său, căruia nu-i găseşte corespondenţă în lumea economică din ţara noastră, n-a acceptat să intre în cîmpul muncii, căci, pe lîngă faptul că nu apreciază munca în colectiv, nu este dispus „să se bage bage slugă la dîrloagă”… (Nota informatorului „Voicu”, din 5 septembrie 1967). Declaraţiile entuziaste de mai sus sînt infirmate prin autocaracterizarea de om „inadaptabil la situaţia politică şi economică actuală”. (…) Vorbind despre cei de la Academia R.S.R., care i-au respins lucrarea „Autohtonizarea revoluţiei proletare”, îi etichetează „falşi intelectuali, care au intrat acum 20 de ani pe lîngă comunişti şi, din pricina incapacităţii, nu lasă pe alţii să se ridice”. Avînd în vedere cele raporate mai sus, propun: a se aproba avertizarea numitului Ţuţea Petre de către organele noastre, fără audierea unor martori, deoarece poziţia sa duşmănoasă a fost semnalată de mai mulţi informatori. A.S.R.I., Fond „D”, dosar nr. 11 098, f. 12-13.
Aşadar domnilor, în România au rămas şi vor rămâne alături de securişti, încă din amintirile epocii de aur, cei care vorbesc, scriu şi simt româneşte! Te salut generaţie de acum, în blugi!

de Adela Nistor

(Visited 325 times, 1 visits today)

2 COMMENTS

  1. Ferice de tine ca n-ai trait acea epoca de aur,aifi putut scrie acest articol numai ca in cunostinta de cauza si cu amintiri proprii.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.