1931-2010. Nimic nou in politica romaneasca!* (fragment din cuvantea lui Nichifor Crainic...

1931-2010. Nimic nou in politica romaneasca!* (fragment din cuvantea lui Nichifor Crainic la Universitatea Bucuresti, 1931)

by -
1 586

Ce traim in interiorul tarii? O criza cumplita care, in sentimentul exagerat al momentului, ia proportiile imaginare ale unei apropiate catastrofe. Inteligenta politica, versatila si deprinsa cu gimnastica escrocheriei, a si gasit explicatia: criza noastra e produsa prin repercusiunee de criza mondiala. Prin urmare, daca e sa cautam un vinovat al restristei cumplite pe care o traim, acest vinovat nu e altul decat criza mondiala. Cu alte cuvinte: nimeni nu e de vina. Imaculati, conducatorii nostri politici si-ar fi facut datoria, daca nu navalea peste noi criza mondiala. Sa retinem aceasta abila sustragere de la responsabilitate, care e specifica mentalitatii democratice. Fiindca democratia, ca si socialismul si comunismul, e o formula politica plantata in doctrina materialista. Iresponsabilitatea morala, proclamata de materialism, e practicata cu orgie de aceste societati anonime pe actiuni care sunt partidele politice. Tanarul meu coleg de Universitate, a carui cinica teorie a tuturor tradarilor politice, a iresponsabilitatii individuale am citat-o, trece drept o simpatica speranta a democratiei. Dupa cuvintele sale, democratia il recunoaste ca pe unul dintr-ai ei. Iata ce spune dansul mai departe: “Ca sa ai succes, adica sa fii selectat in societatea in care traiesti, e necesar sa te inscrii cu orice pret intr-un anumit tip…Sa te poata incadra lumea in una din aceste rubrici: rautaciosul, diabolicul, sfantul, machiavelicul, cinicul, violentul etc., etc. Iata de ce, orice om politic simte nevoia de a juca un rol, de a-si constui o masca, care de cele mai multe ori nu-l defineste. Nu importa.”

Nu importa, fireste, sinceritatea, onestitatea, fidelitatea, responsabilitatea. Ceea ce importa in ochii democratului e masca – pentru a ajunge la succesul personal. Aceasta pretioasa marturisire cinica ne introduce in insasi esenta democratiei. Iata pe de o parte masca: drepturile omului, vot universal, alegeri libere, libertate individuala, participarea tuturor la suveranitatea politica si la bunurile vietii. (Ce crancena ironie suna din aceste cuvinte, dupa un deceniu de democratie!). Iar pe de alta parte, adevarul brutal: succesul! Toate lozincele sonore ale democratiei n-au alt scop decat succesul. In ce consta acest succes al democratului? Ati facut socoteala cat costa propaganda pentru un singur scaun de deputat? Sunt cam cinci candidati pe un loc. Eu am fost deputat si am facut aceasta socoteala la fata locului. Ei bine, un scaun de deputat costa in medie 700000 lei. Cat aduce un scaun de deputat? 160000 lei anual! Diferenta enorma dintre cheltuieli si venitul legal e dezastruoasa pentru omul politic. Atunci in ce consta succesul pe care il vaneaza sub masca, cu o salbatica pasiune, omul politic? Daca ar fi corect si cu oarecare stare, omul politic, dupa un singur an de practica s-ar ruina. Observatorul impartial distinge insa o minune in viata politica: in loc sa se ruineze, cum ar pretinde implacabil practica cinstita a democratiei, tribunii poporului sunt astazi simpli golani, iar maine se trezesc milionari. Iata adevaratul si misterios si paradoxalul succes al omului cu masca necesara! Democratia e in functie de bani. Ea se face numai in vederea banului. Astfel, in realitate, democratia e o interprindere indaratul careia sta banca.

Ultimul fapt senzational, care a intensificat panica si a proiectat o noua umbra de amurg asupra zilelor noastre, e prabusirea uneia dintre cele mai mari banci din Romania. O data cu aceasta prabusire, s-a descoperit si misterul democratiei noastre: in registrele acestei banci s-au gasit trecuti cu sume fabuloase aproape toti factorii mai de vaza ai partidelor politice. Intre 5 si 30 milioane, fiecare, sume pe care niciodata n-aveau sa le plateasca direct. Fiecare din acesti intretinuti, ajungand la putere, avea sa inlesneasca afacerile in stil mare ale bancii creditoare pe seama averii statului si a poporului romanesc. Astfel, sarmanul vot universal, masca seducatoare a democratiei, se dovedeste si la noi, ca in Europa intreaga, confiscat si luat in interprindere de catre marea finanta.

Care e rezultatul practic al democratiei? Biruri din an in an mai zdrobitoare, proprietatea rurala incarcata de datorii de 70% din valoarea ei, provenite dintr-o camata exorbitanta la imprumuturi, favorizarea catorva trusturi industriale, ca zaharul, hartia, petrolul, carbunele, cu preturi de doua, de trei si de patru ori mai mari decat cele din strainatate si o paralizie generala a energiilor creatoare ale acestei tari.

Un alt aspect caracteristic al acestei democratii bancare e lipsa totala de autoritate. Guvernantii nostri nu poruncesc; ei se ratoiesc spre hazul adversarilor. Cuvantul autoritate vine de la cuvantul autor. Autoritatea e prin urmare in raport direct cu faptele. Cum vreti insa sa exercite autoritatea morala cineva ale carui fapte sunt in raport invers cu moralitatea? Adversari ireductibili in ochii lumii, oamenii politici dupa ce au jucat spectacolul, se intalnesc infratiti in templul lui Mammon. Banul indulceste toate asperitatile. Orice posibilitate de sanctionare a faradelegilor e anulata de faptul ca oamenii politici isi recunosc reciproc faradelegile. De aici aceasta universala ingaduiala, expresie a unei universale complicitati. Daca exista o ordine in Romania, ea nu se datoreste exercitiului autoritatii, ci simtului innascut pentru ea al acestui admirabil popor.

*titlul apartine redactiei FN

(Visited 72 times, 1 visits today)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.