Uniunea Europeană – Premiul Nobel pentru decapitarea democraţiilor europene
Cei ce au urmărit decernarea Premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene şi-au pus întrebarea dacă să plângă sau să râdă: A acorda Uniunii Europene Nobelul pentru pace este la fel de ridicol precum ar fi să acorzi o distincţie Armatei Salvării pentru că nu face afaceri cu alcool, droguri şi proxenetism sau cum ar fi o distincţie pentru Crucea Roşie pentru că nu întreţine lagăre de concentrare. Incontestabilă este valoarea simbolică a decernării acestui premiu în Norvegia, o ţară care de două ori a refuzat aderarea la UE.
Spiritul păcii europene la discreţia lui Hitler şi Mussolini
Autocelebrarea unei elite politice în manieră sovietică şi oborul vanităţilor de la Bruxelles ne mai amintesc şi de faptul că în zona noastră a continentului mai toate intervenţiile politice din timpul Războiului Rece au fost sub sloganul luptei pentru pace. Pe această traiectorie a păcii prin definiţia unei nomenclaturi se înscriu şi momente centrale din istoria României. Chiar să fi uitat că însuşi tovarăşul Nicolae Ceauşescu, distanţându-se faţă de intervenţia Moscovei la Praga (tot sub pretextul păcii) sau fluturând între Israel şi palestinieni, a fost cel mai avântat porumbel al păcii de la răsărit? Să nu ne mai amintim nici de spiritul păcii europene la discreţia lui Hitler şi Mussolini când am fost obligaţi tot în spiritul păcii cu vecinii noştri să cedăm în 1940 Ardealul, Basarabia, Bucovina şi Cadrilaterul?
Ar trebui totuşi să ne întrebăm la ce fel de pace, concret, se referă astăzi acest premiu. În timp ce în România predomină o percepţie a păcii ca învingere a comunismului şi a ieşirii din sfera de influenţă sovietică, pentru Germania pacea este una de natură economică, ce vizează dreptul de a penetra pieţele europene. Dacă în ultimele decenii nu am avut război în Europa şi totodată astăzi o mare parte dintre cetăţenii Europei sunt victimele dezindustrializării şi a pieţei comune, în timp ce Berlinul străluceşte prin sclipiciul construcţiilor megalomane, ajungem la concluzia că accesul necondiţionat pe piaţa europeană şi monoplul Germaniei pe producţia industrială este preţul acestei păci. Dar care este particularitatea acestei păci şi prin ce se deosebeşte ea de altele?
O stare permanentă de război fără a se trage vreun foc…
În decembrie 1939, se întreba Ernst Freiherr von Weizsäcker, secretar de stat în M.A.E. al Reichului şi tatăl unui fost preşedinte al R.F.G., cum ar transforma victoria germană Europa: „Continentul ar trebui să fie împărţit între noi şi Rusia, în sfere de interese, având în vedere anumite necesităţi ale italienilor, spaniolilor şi câtorva state mici. Astfel şi nu altfel ar trebui să ne imaginăm pax germanica. O pace de acest fel ar fi o stare permanentă de război fără a se trage vreun foc. Ar fi durabilă numai dacă statele implicate ar vedea în noul lor stăpân în acelaşi timp pe cel ce le eliberează de un jug vechi, cumva în sensul că noi am fi cei ce aduc concepţii sociale noi şi progresiste. Ar trebui să contăm pe ordinea tradiţională a libertăţii acestor state şi am putea să depăşim aceasta într-o domnie germană lungă, întinsă pe generaţii întregi. Creatorul unei asemenea ordini le-ar transmite urmaşilor o problemă deosebit de grea ce ţine de ştiinţa guvernării.”
„Douce violence care ţine laolaltă întregul”.
Şi cum se prezintă astăzi promovarea viziunii Germaniei asupra Europei după mai bine de şaptezeci de ani de la întocmirea acestui material de lucru din cancelaria Reichului? Arta guvernării germane este cel puţin astazi la nivel european în privinţa politicii economice şi fiscale fără alternativa şi, în viziunea Berlinului, singurul model acceptat de redresare economică.
După raţiunea acestui porumbel nazist al păcii, efortul german consta din punct de vedere al politicii externe în 1939 în „contra-marşul Europei împotriva democraţiilor occidentale şi în special împotriva emisferei vestice. În Europa poate fi vorba în cel mai bun caz de o „douce violence (dulce violenţă) care ţine laolaltă întregul.” Acest premiu este aşadar şi un premiu pentru decapitarea democraţiilor europene, care împotriva spiritului social optează mai degrabă cu preferinţa pentru tehnocraţie ca arta de guvernare de sorginte germană decât pentru democraţie. Termenul tehnic al acestei forme a păcii, ca fiind o dulce violenţă, adica o stare de război fără a trage un glonţ, este atât de genial încât Premiul Nobel pentru arhitectura acestei „pax germanica” ar trebui împărtit în memoriam şi cu Ernst Freiherr von Weizsäcker.
autor: ec. dr. Radu Golban
sursa: Revista Art-emis
UE nu este o “persoana”: Acordarea premiului Nobel pentru Uniunea Europeana este o încalcarea flagranta a vointei lui Alfred Nobel
octombrie 24, 2012
In acest an Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat Uniunii Europeane (UE) pentru contributia sa neobosită in “promovarea pacii, democratiei si dreprurilor omului în Europa.”
În timp ce contriburtia UE la pacea este discutabilă, problema cheie este daca o uniune de state nationale, ceea ce constituie o entitate politica, economica, monetara si fiscala este un “candidat eligibil” pentru Premiul Nobel, în conformitate cu mandatul Comitetului norvegian .
Jocurile Olimpice sunt “acordate” tarilor, dar Premiul Nobel pentru Pace nu poate fi acordat unui stat, sa nu mai vorbim de o unitate de state nationale.
Comitetul Nobel norvegian are responsabilitatea de a stabili “eligibilitatea candidatilor”, în conformitate cu voita lui Alfred Bernhard Nobel (Paris, 27 noiembrie, 1895).
“Doresc ca intregul meu patrimoniu ramas, sa fie administrat dupa cum urmeaza: capitalul sa fie investit de catre executorii mei in active sigure si constituit intr-un fond, iar venitul (dobanda) generata de acesta sa fie distribuita sub forma de premii celor care in anul precedent au adus cele mai mari beneficii pentru omenire….
Dobânda se împarte în cinci parti egale, care sunt repartizate dupa cum urmeaza: o parte persoanei care a facut cea mai importanta descoperire sau inventie în domeniul fizicii; o parte a celei persoane care a facut cea mai mare decoperire sau inbunatatire in chimie ; o parte persoanei care facut descoperirea cea mai importanta în domeniul fiziologiei sau medicinei; o parte persoanei care a produs în domeniul literaturii lucrarea cea mai remarcabila într-o directie ideala; si o parte persoanei care trebuie sa aibă facut cel mai mult sau cel mai bun lucru pentru fraternitate între natiuni, pentru eliminarea sau reducerea armatelor permanente si pentru detinerea si promovarea congreselor de pace. …
Pentru campioni ai pacii premiul va fi acordat de catre un comitet de cinci persoane care urmeaza sa fie alesi de Storting (Parlamentul) Norvegian. Este dorinta mea expresa ca, în atribuirea premiilor sa nu se ia in considerare cetatenia dintre candidati, cel mai vrednic va primi premiul, fie el un scandinav sau nu.”
Parti din testamentul lui Alfred Bernhard Nobel, 27 noiembrie 1895
Conditiile prevazute de Alfred Nobel au fost rasucite cu susul în jos.
Testamentul lui Alfred Nobel este extrem de clar. Cele cinci premii vor fi acordate la “persoane”. Aici se poate vedea lista completa a laureatilor – http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/
Înca de la începuturile sale multe dintre premii au fost acordate pentru ambele “persoane” incuzand organizatiile / institutiile la care sunt afiliate la fel ca în cazul lui Henry Dunand (Crucea Rosie) sau ElBaradei Mohamed, Organizatia Internationala a ONU pentru Energie Atomica (AIEA) . În alte cazuri, premiul a fost acordat “organizatiilor” constând dintr-un colectiv de persoane (de exemplu, ONU Grupul interguvernamental de experti privind schimbarile climatice).
Acordarea premiului Nobel pentru Uniunea Europeana, care este o entitate politica, o uniune de state nationale, este clar vizibil încalcare flagranta a vointei lui Alfred Nobel.
Uniunea Europeana nu poate fi considerata sub nici o forma drept o “persoana”, “un grup de persoane”, sau chiar o “organizatie”. Mai mult decât atât, Testamentul Nobel spune, candidatii trebuie sa fie cetateni, dar fara a se lua in considerare cetatenia:
“Este dorinta mea expresa ca, în atribuirea premiilor sa nu se considerare cetatenia dintre candidati, cel ce merita cel mai mult va primi premiul, fie el un scandinav sau nu.” (Testamentul lui Alfred Nobel, Paris, 1895 )
Uniunea Europeana este o uniune de state nationale compuse din cetateni.
UE nu poate fi un cetatean de sine, si nici nu are o cetatenie UE.
Cetatenii UE sunt “candidati eligibili”, dar UE nu poate fi “un candidat eligibil”.
Mai mult decât atât, este evident motivul pentru care “candidati eligibili” pentru premiul Nobel pentru pace, care sunt “persoane”, nu poate fi în mod rezonabil evaluate, comparate sau clasate de catre comisia de selectie norvegiana în legatura cu Uniunea Europeana, care este o “non-persoana”, ci o uniune de tari.
Conform procedurii, o lista scurta de candidati ” este revizuita de catre consilierii permanenti si consilieri special recrutati pentru cunostintele lor specifice despre activitatea candidatilor.” Laureatul premiului Nobel pentru Pace este ales printr-o majoritate de voturi dintre cele cinci persoane ale Comitetului Norvegian .
Premiul consta in acordarea unei medali, diplome personale si un premiu in bani. Un teatru al absurdului: o “diploma personala” Uniunii Europene si “un premiu în bani”, pentru ce, pentru cine ? Pentru a finanta deficitul bugetului UE, schemele sale de salvare bancara ?
Decizia Comitetului Nobel Norvegian este diabolica si ilegala, incalcând flagrant mandatul sau.
Testamentul lui Alfred Bernhard Nobel
Eu, subsemnatul, Alfred Bernhard Nobel, dupa deliberare matura, declar ca urmatoarele sa fie vointa mea ultima si Testament cu privire la bunuri, cum ar fi lasat de mine la momentul mortii mele:
Pentru a nepotii mei, Hjalmar si Ludvig Nobel, copiii fratelui meu Robert Nobel, am lasa mostenire suma de doua sute de mii de coroane pentru fiecare;
Pentru nepotul Emanuel Nobel, suma de trei sute de mii, si pentru nepoata Mina Nobel, o suta de mii de coroane;
Pentru a fiicele fratelui meu Robert Nobel, Ingeborg si Tyra, suma de o suta de mii de coroane fiecare;
D-ra Olga Boettger, în prezent stau cu doamna Brand, 10 Rue St Florentin, Paris, va primi o suta de mii de franci;
Doamna Sofie Kapy von Kapivar, a carei adresa este cunoscuta de Banca Anglo-Oesterreichische din Viena, se dreptul la o renta de 6000 Florini Ö.W. care este platita de catre Banca Anglo-Oesterreichische, si în acest scop, am depus în aceasta banca suma de 150.000 Fl. în obligatiuni de stat unguresti;
Dl Alarik Liedbeck, în prezent locuieste la Stockholm, st. Sturegatan nr.26 , va primi o suta de mii coroane;
Miss Elise Antun, în prezent locuieste pe 32 Rue de Lubeck, Paris, are dreptul la o renta de doua mii cinci sute de franci. În plus, patruzeci si opt de mii de franci detinuti de ea sunt în prezent în custodia mea si vor fi rambursati;
Dl Alfred Hammond, Waterford, Texas, Statele Unite ale Americii va primi zece mii de dolari;
Domnisoarele Emy si Marie Winkelmann, Potsdamerstrasse, 51, Berlin, vor primi cincizeci de mii de marci, fiecare;
Doamna Gaucher, 2 bis Boulevard du Viaduc, Nimes, Franta va primi o suta de mii de franci;
Auguste Oswald si sotia lui Alphonse Tournand, angajati ai laboratorului meu din San Remo, vor primi fiecare o anuitate de o mie de franci
Fostul meu servitor, Iosif Girardot, 5, Place St Laurent, Châlons sur Saone, are dreptul la o renta de cinci sute de franci, si fostul gradinar, Jean Lecof, în prezent, cu d-na DESOUTTER, Curaliste receveur, Mesnil, Aubry, Ecouen pour , S. & O., Franta, va primi o renta de trei sute de franci;
Dl Georges Fehrenbach, 2 Rue Compiègne, Paris, are dreptul la o pensie anuala de cinci mii de franci de la 1 ianuarie 1896 pana la 1 ianuarie 1899, când pensia va fi întrerupa;
O suma de douazeci de mii de coroane fiecare, care a fost plasati în custodia mea, este proprietatea copiilor fratelui meu, Hjalmar, Ludvig, Ingeborg si Tyra, si se restituie acestora.
Doresc ca intregul meu patrimoniu ramas, sa fie administrat dupa cum urmeaza: capitalul sa fie investit de catre executorii mei in active sigure si constituit intr-un fond, iar venitul (dobanda) generata de acesta sa fie distribuita sub forma de premii celor care in anul precedent au adus cele mai mari beneficii pentru omenire. Dobânda se împarte în cinci parti egale, care sunt repartizate dupa cum urmeaza: o parte a persoanei care a facut cea mai importanta descoperire sau inventie în domeniul fizicii; o parte pentru persoana care a facut cea mai mare decoperire sau inbunatatire in chimie ; o parte persoanei care facut descoperirea cea mai importanta în domeniul fiziologiei sau medicinei; o parte persoanei care a produs în domeniul literaturii lucrarea cea mai remarcabilă într-o directie ideala; si o parte persoanei care trebuie sa aiba facut cel mai mult sau cel mai bun lucru pentru fraternitate între natiuni, pentru eliminarea sau reducerea armatelor permanente si pentru mentinerea si promovarea pacii. Premiile pentru fizica si chimie vor fi acordate de Academia Suedeza de Stiinte; pentru munca in fiziologie/ medicina de Institutul Caroline din Stockholm; pentru literatura de Academia din Stockholm si pentru campioni ai pacii de catre un comitet de cinci persoane care urmeaza sa fie alese de catre parlamentul norvegian. Este dorinta mea expresa ca, în atribuirea premiilor sa nu se considerare cetatenia dintre candidati, cel ce merita cel mai mult va primi premiul, fie el un scandinav sau nu.
Ca executori ai dispozitei mele testamentare, il numesc pe dl Ragnar Sohlman, rezident la Bofors, Värmland, si dl Rudolf Lilljequist, 31 Malmskillnadsgatan, Stockholm, precum si la Bengtsfors in apropiere de Uddevalla. Pentru a compensa durerile si atentia lor, ii voi da domnului Ragnar Sohlman, care va trebui probabil sa dedice mai mult timp pentru acest testament, o suta de mii de coroane, si domnului Rudolf Lilljequist, cincizeci de mii de coroane;
În momentul de fata, proprietatea mea consta în domeniul imobiliar din Paris si San Remo, si o parte in active sigure, dupa cum urmeaza: cu The Union Bank of Scotland Ltd in Glasgow si Londra, Le Crédit Lyonnais, Comptoir National d’Escompte, si cu Alphen Messin & Co din Paris; cu brokerul M.V. Peter de la Banque Transatlantique, de asemenea, din Paris; cu Direction der Disconto Gesellschaft si Joseph Goldschmidt & Cie, Berlin; cu Banca Centrala Rusa, precum si cu domnul Emanuel Nobel la Petersburg; cu Skandinaviska Kredit Aktiebolaget în Gothenburg si Stockholm; acestea sunt conturi de primit, brevete, taxe de brevete sau asa-numitele drepturi de autor, e.t.c., în legatura cu care Executorii mei vor gasi informatii complete în documentele mele si carti.
Acesta este Testamentul meu, in prezent singurul valabil, si revoca toate dispozitiile mele testamentare anterioare.
În final, aceasta este dorinta ca dupa moartea mea venele mele se deschid, iar atunci când acest lucru a fost facut si medicii competenti au confirmat semne clare de moarte, ramasitele mele vor fi incinerate într-un crematoriu.
Paris, 27 noiembrie 1895
Alfred Bernhar Nobe