Creştinism şi clericalism

Creştinism şi clericalism

by -
0 437

Scriitorul Sterie Diamandi începe cartea domniei sale, „Fiul lui Dumnezeu – fiul Omului”, cu aceste cuvinte:

Foarte adeseori se săvârşeşte o mare şi regretabilă greşeală; se confundă creştinismul cu clericalismul. Se uită că aceste două noţiuni nu sunt identice, ci numai concordante. Din această confuzie decurge o eroare: foarte mulţi, profund impresionaţi de abaterile şi cusururile clerului, sfârşesc prin a contracta o aversiune teribilă împotriva creştinismului. Profundă şi regretabilă confuzie“.

A spune că sunt de acord cu aceste afirmaţii ale valorosului cărturar Sterie Diamandi ar însemna prea puţin. De aceea mărturisesc că regret că un vrednic fiu mirean al Biserici noastre Ortodoxe mi-a luat-o înainte!

Aş fi fost fericit să fi spus eu, ca preot, acest mare adevăr, înaintea oricui. Ca să mă fi învrednicit de darul smeritei mărturisiri că nu sunt decât un nevrednic „vas de lut” al dumnezeiescului şi înfricoşatului sacerdoţiu. Că numai aşa aş fi izbutit să pun, cu un ceas mai devreme, început bun mistuitoarei lucrări a harului divin, de care ne separă primejdios insuficienţa prea-omenescului din noi, care este marea pricină de nedumerire şi de sminteală a atâtor cucernice suflete sincere şi pline de caracter ale majorităţii drept-mărturisitorilor noştri creştini. Pentru că acest preaomenesc din noi îşi varsă nesăţios veninul păcatului şi îşi împroaşcă umbrele negurilor cu care otrăvim şi întunecăm frumuseţea negrăită a sfintei preoţii.

Mirenii trebuie să vadă deosebirea şi să-i pătrundă înţelesul, ca să nu le fie furat cugetul spre a defăima pe Stăpânul din pricina „slugii celei viclene”. Nici prilejuirea smintelilor acesteia să nu umbrească privegherea şi sârgul „slugii celei bune şi credincioase”. Că preoţia este permanenţa crucii lăuntrice de fiecare zi şi rugul mijlocirii între suspinul şi dorul omului după Ziditorul şi între împărtăşirile binecuvântării Tainelor Lui sfinţitoare.

Creştinismul este însăşi „apa vie” a iubirii pe care Izvorul Hristos-Dumnezeu o revarsă asupra fiilor Bisericii Lui şi nicidecum nu se confundă cu jgheaburile neputinţelor „clericalismului”, prin care curg undele harului şi ajung până la toată suflarea care laudă pe Domnul!

Dar nici aceste jgheaburi nu se cade a fi nesocotite, lovite şi surpate numai pentru că sunt jgheaburi, ci numai dacă, din nenorocire, nu corespunde cumva vreunul pentru lucrarea spre care a fost rânduit şi întocmit.

Ilie Imbrescu (Slova ortodoxă, 1942)

(Visited 55 times, 1 visits today)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.